amintiri de la Mamaia

amintiri de la Mamaia

Imediat dupa satisfacerea stagiului militar obligatoriu de la ansamblul Doina, ce culminase cu evenimentele din decembrie (despre care promit sa scriu candva), m-am reintors la Teatrul Muzical din Brasov, acolo unde ma angajasem dupa esecul angajarii la Teatrul Oleg Danovschi sau al plecarii in RDG prin ARIA – Agentia Romana de Impresariat Artistic (acolo unde la acea vreme lucra si Gabriela). Esuasem prin urmare la Brasov la inceput de ’90, decizie luata poate si datorita parintilor mei care isi doreau foarte mult sa revin acasa langa ei, dupa o absenta de cativa ani…

Insa repetitiile zilnice de la teatrul din Brasov si spectacole de opereta nu ma atrageau deloc. Imi era dor inexplicabil de Bucuresti, orasul unde mancasem balet cu paine frecand zilnic parchetul salilor de dans din Principatele Unite sau de la Opera Romana. Simteam nevoia sa fiu in mijlocul evenimentelor fierbinti care care construiau acum o noua istorie post-decembrista. Uneori ma dadeam bolnav inchipuit si fugeam incognito la Bucuresti pentru a ma intalni cu colegii si pentru a ma afla in mijlocul evenimentelor din Piata Universitatii. Aerul de libertate era inca foarte proaspat, eram cu totii experti in politica si cantam seara de seara repertoriul Pietei –  “mai bine haimana decat tradator, mai bine huligan decat dictator, mai bine golan decat activist, mai bine MORT decat comunist”

 

Ziua ma plimbam prin oras iar seara deveneam golan. tin minte cum ne mandream cu titlul oferit de Iliescu. Noaptea dupa ce manifestatiile se terminau, dormeam pe unde apucam la internatul din Principatele Unite sau pe la colegii mei de clasa din Bucuresti.

Intr-una din zile, am aflat intamplator de auditia organizata de coregraful Cornel Patrichi care cauta dansatori tineri pentru un nou program de cabaret care urma sa deschida la primul cazinou din Mamaia. Auzisem vag de el, lucrase pe la Teatrul de Revista Constantin Tanase si cred ca pe la TVR, dupa care la un moment, ca majoritatea dansatorilor de elita plecase sa danseze in straintate prin ARIA. Revenise la inceput de ’90, pentru a monta un show de cabaret la cazinoul Melody din Mamaia. M-am prezentat intr-o doara la aceasta auditie si spre supriza mea am fost selectionat alaturi de cativa alti baieti si fete din Brasov, Galati si Craiova. Repetitiile urmau sa inceapa la inceput de mai, aveam cazare gratuita la hotel in Mamaia, o masa pe zi (aveam sa aflam ulterior ca masa era compusa doar din pizza) si un onorariu suficient de ofertant (300 lei/zi de spectacol), cu mult peste salariul de 1200 lei la Teatrul Muzical. Urma sa-mi petrec intreaga vara la mare…Spectacolul urma sa fie realizat intr-un timp record, in acelasi timp cu ultimele retusuri la scena si sala de cazinou. Trec rapid peste perioada de repetitii din luna mai, din care n-am ramas decat cu injuraturile coregrafului Patrichi pentru care eram cu totii (indiferent de experienta profesionala) – boi, netalentati, dobitoci si alte animale pasnice.

Asa mi-am inceput cariera de dansator profesionist la barul Melody din Mamaia, unde pentru timp de o vara fierbinte, am dansat aproape noapte de noapte, programul incepea la miezul noptii si tinea pina dimineata la 4-5, cu exceptia zilei de luni cand eram liberi. Dansam intr-un univers oarecum fellinian, pe coregrafii copiate de pe casetele video din occident (aveam sa descopar asta mult mai tarziu) printre pene, paiete si pungi pline de bani aruncate pe scena de bisnitarii din Constanta.

Dupa o perioada de maxima saracie lucie pe care o petrecusem la internat si pe perioada stagiului militar (unde traisem doar din solda), descopeream un alta viata, cu glamour, sclipici si bani. Imi aduc si acum aminte de momentele, cand uneori trebuia sa intram pe scena sa o maturam de bacnotele care fusesera aruncate de clientii cazinoului; de mule ori printre leii autohtoni gaseam si marci germane si dolari…Banii se imparteau la final in mod cinstit la toata echipa revistei, insa erau seri cand plecam cu bani frumosi doar din bacsisul oferit.

Imi aduc bine-aminte de aceea perioada, imparteam camera cu un dansator de break-dance din Brasov, cu care aveam de multe ori discutii filozofice despre viata, faceam exercitii de yoga sau ne petreceam ziua agatand femei pe plaja sau la cazinou. Dansam noaptea si ne culcam de obicei cand rasarea soarele, dupa o partida de baie in mare. Devenise ca un ritual. Atunci am innotat gol pentru prima data in mare, imi placea senzatie de libertate pe care ti-o dadea goliciunea corpului in contact cu apa. Seara ieseam intotdeauna la o pizza pe terasa barului Melody. In timpul liber vizitam regulat magazinele de valuta de unde cumparam bautura scumpa, adidasi si tricouri. Ascultam toata ziua muzica noua care invadase plaja iar uneori mergeam sa tragem cu ochii la jocurile de noroc din cazinou.

Castigam destul de bine pentru vremea respectiva cu mult peste salariul mic de la Teatrul Muzical si ne puteam permiteam orice. Unul din colegii dansatori, i-am uitat intre timp numele, se lansase in timpul liber in afaceri cu sexul si incepea sa aduca din provincie fete tinere pe care le scotea la “produs”. Am refuzat atunci propunerea lui de a deveni peste (urma sa cazez in camera mea de hotel o fata contra unui comision si a unor partide de sex free of charge ca bonus), meserie care probabil m-ar fi facut bogat peste noapte. Mi se parea insa prea mult atunci, vroiam de fapt altceva. Libertatea era peste tot si noi ne bucuram sa o experiementan din plin. Cu toate acestea, din punct de vedere profesional eram destul de blazat si plictisit, devenisem destul de insingurat, simteam ca viata de noapte nu era de mine si ca aveam nevoie de ceva mai consistent. Dansul de cabaret era mult prea usor, aveam nevoie de ceva mai serios, mai heavy.

Singurul eveniment notabil care mi-a ramas in memorie din aceasta perioada, a fost intalnirea cu prima mineriada. Pe 3 iunie dimineata, alarmat de inchiderea TVR-ului, imediat dupa ce spectacolul de cabaret s-a terminat, am plecat cu o masina mica la Bucuresti. Vroiam sa ma alaturi celor care, in ciuda rezultatului votului (fusese ales Ilici Iliescu), ramasera in Piata Universitatii luptand pentru democratie. In acelasi timp cu mine sau poate mult mai devreme, minerii plecasera deja cu garniturile de tren puse la dispozitie de guvernul Petre Roman din Petrosani si alte localitati miniere. Am ajuns la Piata Universitatii pe la ora 7.00, minerii deja facusera curat si plantasera pansulute in fata la National. Am intrat de pe Batistei pe Magheru, chiar prin spatele hotelului InterContinental incercand sa vad daca mai sunt cortutile pe care le stiam f. bine. Totul era insa foarte curat si atunci am vazut primele imagini sangeroase. Tineri studenti, erau batuti cu cruzime de catre mineri cu “bulane” si alte persoane civile, erau tarati in mijlocul bulevardului in timp ce de pe margine, alte grupuri de oameni mai varstanci bateau de palme. N-am reusit sa ma apropiu Magheru, ca imediat m-au luat in primire trei mineri (din care unul avea o barda), care erau la vre-o 10 metri distanta: “Ce cauti esti tinere aici, ai venit sa aperi Piata Universitatii ?” m-a intrebat de la distanta unul dintre ei avansand rapid spre mine. Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa, ajunsesem prea tarziu, trebuia sa inventez un motiv plauzibil ca sa pot scapa. Dintr-o data gura mea a inceput sa turuiasca “Aaa, sunt balerin venit din Brasov, caut Opera Romana, am venit sa dat o auditie pentru Lacul Lebedelor”. Aceasta fraza, cumva foarte stupida, mi-a salvat cred viata. Probabil ca minerii nu se asteptau la un asemenea raspuns, probabil ca nu intelegeau ce este un balerin si ce fel de lebede cautam eu la Bucuresti. Unul dintre ei, caruia trebuie sa ii multumesc postum acum, mi-a suierat rapid printre dinti. “Taie-o rapid de aici, daca vrei sa scapi cu viata”. M-am intors rapid si am luat-o la goana pe Batistei, fara sa ma uit in spate… in timp ce macelul continua in mijlocul strazii. Aventura mea razboinica s-a finalizat brusc dupa cateva ore, cand am decis sa ma intorc la Constanta cu trenul, trebuia sa ajung la spectacol la vreme. M-a urmarit multa vreme imaginea sangeroasa a Pietei Universitatii, cred ca acolo, atunci s-a creat o prima schisma intre diferitele straturi ale societatii, intre tineri si batrani, intre intelectuali si mineri…

In ultima perioada ma saturasem de viata asta de noapte. Incepusem sa ma retrag in mine, citeam mai mult in camera de hotel si ieseam strict la programul artistic. La un moment dat, la mijlocul lunii iulie, un telefon primit de la Bucuresti m-a trezit brusc la realitatea. Maestrul Ioan Tugearu, cel care imi fusese primul profesor de dans clasic la Bucuresti in clasa a VIII-a si caruia ii datoram in ultima instanta carierea mea de dansator, isi lansa la Bucuresti prima companie de dans modern – Orion Balet, si ma invita la auditie. Fara sa clipesc m-am prezent la auditie in data respectiva cu un CV. Auditia avut loc, tin bine minte momentul, in sala 2 a Operei Romane, sala pe care o cunosteam de pe vremea liceului. M-am bucurat sa regasesc printre colegii de auditie, o buna parte din colegii mei din clasa a XII-a precum si o parte de colegi mai varstnici de la Opera pe care ii stiam doar din vedere. Dupa o prima parte de exercitii clasice, Raluca Ianegic, care urma sa fie unul din coregrafii companiei, a continut auditia intr-o cheie moderna, folosind exercitii moderne de tip Merce Cunningham si Marta Graham. La finalul auditiei au fost anuntati castigatorii, eram printre cei fericiti, alaturi de colegii mei de clasa Irina Costea, Corina Dumitrescu, Marinescu Razvan, Vicentiu Popescu si Florin Fieroiu (care venise si el de la Olimp). M-am intors seara la Mamaia la timp pentru spectacolul din seara respectiva, inundat de o lumina puternica. Urma sa ma reintorc in Bucuresti la inceputul lunii august, iar corpul meu intra intr-o noua etapa de viata.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s