elementul Nuți

Elementul Nuți

Excelent organizată Platforma dansului contemporan românesc (desfășurată între 27 și 28 februarie 1998 la Sala Atelier a Teatrului Național) a pus clar în evidență un clivaj între generații. Dacă piesele cele mai interesante (animalom, piesă pentru mai târziu, trei piese de Beckett, publicitate) aparțin unor coregrafi tineri pe care îi unește dorința de a experimenta și refuzul patetismului, cele penibile au venit din partea unor oameni, care la vremea lor au fost deschizători de drumuri în dansul contemporan românesc…Nu este un paradox, ci probabil – o fatalitate: după o fază ludică și o altă lucidă (de propria valoare) urmează una în care gesturile apăsate, pitorescul caricatural și pompozitatea poncifă – la limita șușelor de cafe-șantan – se vînd ca “performanțe” în sine.

Nici unul din spectacolele acestor profesioniști eclipsați nu a scăpat de clipele de ridicol – că e vorba de despre kitschimaginea finală a unui ‘orgasm folcloric’ în care una din dansatoarea-coregrafă rămîne cu brațele întinse precum Statuia Libertății cu luminița pe mîini sau, într-altul de veșnica pomenire a unei vibrații de mucava semnalizate de candele.. încît ajungi să crezi ca singura revelație tuturor acestor coregrafi adormiți este elementul Nuți (Nuți este candelăreasă șefă de la Bellu)!

Pericolul este ca în dansul românesc, să se perpetueze o direcție bombastică, răsuflat-performantă (frînturi din acest „stil” răsfrîngîndu-se chiar și în cîteva momente – gen „Angst pe plajă”- din altminteri meritoriul, sărbătoarea primăverii…) Însă cred că tinerii coregrafi prezenți la Platformă…au găsit acul cu care să dezumfle balonul – mai întăi printr-o (seminificativă) insistență pe sugestii preluate din “teatrul fără cuvinte“ beckettian, apoi prin patinarea fără complexe pe teritorii învecinite (de pildă performance în publicitate și exercițiu de admirație). Ca și remarcabilul animalom, acestea două par să atingă – în „joaca” lor aparent „iresponsabilă” – ceva esențial și definitoriu pentru condiția noastră post-modernă…

(A.L.Ș, Dilema nr. 267, 13 – 19 martie 1998)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s