centrul inter/national pentru dans contemporan

platforma

Puțini iși mai aduc aminte că back in time, înainte de apariția CNDB-ului în 2004, a existat Centrul MAD pe strada 11 Iunie (condus de Vava Ștefănescu între 2000 – 2003) și că înaintea acestuia a mai existat o altă inițiativă – Centrul Inter/Național pentru Dans Contemporan condus de Gabriela Tudor.

Demarat în 1997 în parteneriat cu ArCuB-ul (care la vremea aceea investea foarte mult în dansul contemporan), cu sprijinul unui Program Phare derulat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (care ne oferise o mică finanțare de circa 8000 de Euro pentru 6 luni), Centrul Inter/Național pentru Dans Contemporan a încercat să ofere atunci în aceea perioadă dificilă, un cadru instițuțional dansului contemporan, care era la un foarte început de drum. Din echipa centrului făcea parte colega și partenera mea Gabriela Tudor care tocmai părăsise Ecumestul (care se mutase definitiv cu sediul în Franța), Mihai Mihalcea (fostul meu coleg de clasă și de Marginalii) and myself. Eu lucram în regim part-time, pentru ca dimineața lucram la proiectele ArCuB (eram consultant artistic pentru ArCuB) iar dupa-amiaza pînă seara tărziu lucram la activitatea Centrului. Numele pompos al Centrului era la polul opus cu realitatea, spațiul fiind în realitate un hol mai mare transformat sui generis într-un studiou de dans, alături de care era un spațiu anexa în care amenajasem un mic vestiar și grupuri sanitare. Biroul meu (pentru că la vremea munceam la stat, eram consultant artistic la ArCuB), pe care pentru o vreme l-am împărțit cu echipa Centrului, dădea chiar în aceast hol, care pentru noi devenise în fapt un studiou de dans.

Ne angajasem într-un proiect dificil, încercam să creăm o infrastructură și să oferim niște activități căre să ofere o șansă tinerilor creatori, care fie ieșeau de pe băncile liceelor de balet fie se reîntorceau în țară din străinătate (vezi cazul lui Manuel Pelmuș). Trebuie spus, că la vremea respectivă apărea o întreagă generație de tineri dansatori și coregrafi, veniți direct din bancile liceului de coregrafie (lucru care din păcate nu se mai intâmplă în aceste zile). Trebuie să mentionez aici rolul extrem de important pe care l-a avut atunci Florin Fieroiu (alt fost Marginal), care la vremea aceea era profesor la Liceul de Coregrafie și “sucea” capul excepțional elevilor, făcănd să-i descope lumea dansului contemporan. La școala lui s-a format Eduard Gabia, Mircea Ghinea, Maria Baroncea, Mateia Stănculescu, Adrian Stoian și multi alții… Centrul la vremea respectivă făcea de toate. Oferea spațiu de repetiție tinerilor creatori, organiza regulat cursuri și ateliere de dans contemporan conduse de colegii mei Vava (care își luase adio de la compania Contemp și își incepea drumul propriu) și Florin, încercam cu Mihai să construim o mediatecă cu cărți și casete video ((mediateca care ulterior în 2004 a fost donată de Fundație Centrului Național al Dansului). Difuzam regulat în format print (in house la copiator), un buletin informativ INFO DANS în care apăreau scurte texte scrise de noi, informații despre ateliere, burse, rezidențe.

Printre proiectele importante pe care le-a realizat atunci, enumerez la întămplare Zilele Dansului Portughez (primul festival de dans organizat la București despre care voi scrie altcandva), ateliere de dans conduse de coregrafi din Portugalia, Austria, Franța, programul REZI_DANS de rezidențe și spectacolele montate la București cu dansatori români de Karine Ponties (Belgia), Laura Simi și Damiano Foa (Franța). Tot aici a lucrat și Gigi Căciuleanu la o piesă în care dansau colegii mei Corina Dumitrescu, Simona Șomăcescu, Florin Fieroiu, Costel Georgescu, Răzvan Mazilu, și încă cateva persoane care îmi scapă numele, piesă produsă de Silvia Ciurescu pentru spectacolul Lumea Dansului. Spectacolul s-a jucat pe 18 ianuarie 1998 pe TNB și a marcat reîntoarcerea oficială a lui Gigi Căciuleanu în România (cei care au fost în sală atunci cu siguranță își amintesc momentul de la final în care toți cei aproape 1000 de spectatori și-au legănat brațele într-un dans istoric împreună cu Gigi….).

De asemenea în perioada în care a existat CIDC (acronimul Centrului), am reușit să organizăm o stagiune indendentă de dans contemporan la T.Bulandra – Sala Grădina Icoanei – unde prezentam aproape lunar cate un spectacol de dans. In cadrul stagiunii au fost prezentate atunci spectacolul de debut al Vavei Ștefănescu – Despre tine, Inaripatul lui Florin Fieroiu, Memoria Corpului Secret al lui Mihai Mihalcea, piesa mea Incursiune 2 cu Manuel Pelmuș și Nicu Chiosu în cărucioare rulante (care avusese premiera în 1997 la Green Hours). Tot aici a debutat grupul DEEA – o nouă apariție pe scena dansului contemporan și au fost prezentate cele 2 spectacolele realizate de Karine Ponties si compania SILENDA din Franța. Stagiunea de la Bulandra fusese creația Gabrielei care reușișe să-l convingă pe directorul Bulandrei de la aceea vreme dl. Victor Rebengiuc, să ne dea sala fără chirie, iar din biletele văndute plăteam artiștii. Mă ocupam de foarte mult lucruri la această stagiune de la programare, comunicare și relația cu artiștii pînă la rezolvarea problemelor de producție, făceam uneori și luminile colegilor noști. Era o perioadă dificiță, însă eram mulțumiți, dansul contemporan ieșea încet încet la suprafața.Tot atunci (thanks again to Gabriela), reușisem să includem în Festivalul de Artă Medievală de la Sighișoara o secțiune de dans contemporan pentru care Florin Fieroiu realiza în premiera un solo Inaripat (dansată excepțional de Mircea Ghinea) printre pene de găscă în spațiul unui bastion medieval, Mihai prezenta pe o scenă în aer Memoria Corpului Secret iar eu prezentam Animalom, o piesă în mai multe părți în care improvizam alături de Mihai într-un subsol (îmi aduc aminte cu plăcere de scena de la final în care ne spălam pe corp cu pepeni roșii). Tot în perioada aceea realizasem un parteneriat cu Martina Hochmuth prin care tineri dansatori romîni urmau să plece să studieze dansul la Viena. Incercam să găsim formule de a sprijini formarea profesională a tinerilor creatori prin burse de studiu în străinătate. Primii care au plecat au fost Eduard Gabia și Mircea Ghinea la un proiect condus de Wally Cardona.

Insă cel mai important proiect al Centrului, despre care vreau însă să vorbesc un pic mai mult, a fost Platforma Dansului Contemporan organizata la T. Național pe 27 și 28 februarie 1998. A fost primul proiect care a pus împreună întrega comunitate a dansului contemporan. A fost un maraton al dansului la care au “alergat” 18 coregrafi. Concepută în spiritul Platformei de la Bagnolet (condusă la aceea vreme de Lorina Niclas cu un logo excelent – La danse c’est un declaration d’amour), evenimentul a încercat să coaguleze și să stimuleze mișcarea coregrafică din România. Plaforma a fost același timp prima încercare de promovare a dansului românesc pe scena internațională. Deși am depus foarte multe eforturi,  încercînd să aducem programatori străini care să ne vadă, în final n-am reușit atunci să îi aducem la București decăt pe Lorina Niclas (director Rencontre Internationale de Bagnolet) și Ezequiel Santos (director Forum Danca din Lisabona) care urma să ofere o bursă unui artist român, ca o continuare a Festivalului Portughez organizat la București în 1997.

Organizată cu sprijinul financiar al Ministerul Culturii care ne oferise o primă finanțare (insa care avea să rămană si ultima din păcate până prin 2005) și al ArCuB-ului (partenerul tradițional al Centrului), Plaftorma organizată pe 27 și 28 februarie 1998 s-a bucurat de un real succes. Cele doua spectacole de la Atelier (în care au fost prezenate 18 piese coregrafice), s-au jucat cu sala arhiplina, lumea stateă și pe jos, dornică să descopere dansul contemporan românesc. Veniseră și ceva critici printre care și Alex Leo Serban, Vivia Săndulescu, Liana Tugearu, directorul Institutului Francez precum și ceva lume din zona teatrului.

In mare parte totul a mers strună, mai puțin momentul cu compania Orion Balet condusă de Sergiu Anghel, pe care o să-l redau mai jos, for the sake of the history. Datorită numarului mare de coregrafi care se inscriseseră,  am fost obligați să limităm durata pieselor la maxim 30 de minute, urmând ca cei care aveau spectacole mai mari să prezinte doar un fragment. N-am semnat însă nici un contract atunci cu artiștii, care performau toți pro-bono, mizând pe buna credință a acestora. Very wrong, aveam să mă aflu ulterior într-o situație imposibilă (așa cum m-am aflat de multe ori în toți acești ultimi 25 de ani). Revenind, deși agrease la început să prezinte un fragment din spectacolul Barococo Party (care dura aproape 50 de minute), în seara evenimentului nostru, Sergiu Anghel se hotărăse să prezinte toată piesa, adusese chiar niște camere video cu care intenționa să-și înregistreze integral spectacolul. Seara se lungise deja foarte mult, unii din spectatori veniseră la mine să mă intrebe ce se întămplă de ce se lungea atât de mult piesa, artiștii care urmau să performeze la fel… Deși îl rugasem inițial pe Mihai să rezolve problema (eu țin minte că eram ocupat cu altceva), până la urmă a trebuit să ma duc să rezolv eu problema. L-am găsit în holul teatrului, discuta cu cineva. Depășise deja cu aproape 10 – 15 minute timpul alocat, l-am rugat să oprească piesa însă nu a fost de acord. Mi-a reproșat că n-am nici un dreptul, eu fost elev al lui (da, din pacate este adevărat ca mi-a fost profesor). I-am spus că agrease inițial să prezinte maxim 30 minute în evenimentul nostru, că deja spectacolul se prelungise prea mult (spectacolul trebuia finalizat la orele 22.00) și că alți artiști așteaptă să intre pe scenă…Mi-a răspuns agasat că el dorește să își prezinte piesa integral, că nu a semnat nici un contract cu mine și că nimeni nu poate să-i interzică să oprească spectacolul. Enervat de tonul superior și de modul în care mi se adresa, de faptul că mi se părea totuși nedrept făță de toți ceilalți colegi care agreaseră ideea de a prezenta piese pînă în 30 minute, la refuzul lui categoric, am urcat la regia de lumini și am cerut luministului să stingă foarte ușor lumina…Recunos, a fost un gest extrem însă necesar (pe care nu l-am mai făcut de atunci) care mi-a atras însă pe viață ura profesorului meu și care s-a răzbunat ulterior pe mine printr-o campanie de presă de denigrare. Mulți oameni s-au întrebat probabil de unde venit această ură și adversitate împotriva mea, cred că unul din motive a fost acesta. Programul platformei a continuat însă și seara s-a incheiat cu premiera unei piese realizată de Eduard Gabia care dansau din plin pe scenă udată din belșug cu lăzi de coca-cola. Platforma s-a încheiat cu o mică petrecere în studioul nostru de la Centru unde toata lumea a dansat pînă tărziu, era multă lumină pe fețele colegilor mei. Era o atmosferă foarte faină, toți eram foarte bucuroși de momentul respectiv. A fost cred, prima dată cand ne-am simțit făcînd parte dintr-o comunitate. Iar dansul era clar o declaratie de dragoste. Cu siguranță, căștigătorii declarați al Platformei noastre au fost artiștii și publicul care au avut șansă să vadă piese de factură foarte diferită. Cel mai câștigat artist a fost Romulus Neagu, care a primit bursa oferită de Forum Danca și care a plecat pentru o lună la Lisabona, de unde din păcate nu s-a mai întors….Am aflat ulterior că în timpul bursei, participase la o audiție și fusese angajat ca dansator în compania lui Paulo Ribeiro. Lorina Niclas n-a invitat pe nimeni în Franța, așa cum sperasem noi, eram probabil prea cruzi pentru scena franceză. Insa a finanțat un alt proiect de-al nostru care s-a derulat în primăvara lui 1999 cand i-am avut pe oaspeți un colectiv de artiști francezi – compania SILENDA, care au ținut stagii și au făcut o piesă cu dansatori români care ulterior a fost prezentătă și la Paris. Centrul a mai rezistat o vreme pină la finalul lui 1999, când după plecarea Gabrielei, a fost închisă. Un alt capitol avea însă să înceapă pentru mine.

Pentru a înțelege mai bine, atmosfera platformei, vă invit să citiți tot pe blog despre Elementul Nuți, o altă cronică excelentă a lui A.L.Ș aparută în 1998 în paginile Dilemei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s