dansul, încotro ?

masa rotunda

Cautând prin arhiva mea, am gasit recent un document foarte important despre care vreau să vă vorbesc. La inceputul lui ianuarie 1997 lansasem Fundația iar primul proiect cultural pe care l-am realizat aproape integral singur,  a fost un sondaj de opinie în rândul elevilor, studenților și tinerilor dansatori prin care încercam să realizez o analiză de context  a situației dansului la nivel național.

Am pus atunci 4 întrebări simple: Ce veți face după absolvirea cursurilor ? Sunteți mulțumit de nivelul de pregătire profesională pe care-l oferă instituțiile de învățământ ? Care sunt obiectivele dumneavoastră de viitor: ( a) să înființați o companie de dans independentă; b) să deveniți profesor la un liceu de coregrafie sau UNATC; c) să aveți o carieră de interpret/coregraf free-lance; Credeți că aveți o șansă de afirmare profesională în România ? 

Au răspuns la întrebări un număr de 42 de dansatori, absolvenți ai Liceul de Coregrafie din București și Constanța și studenți de la Academia de Teatru și Film București (acum UNATC), vârsta interviaviaților fiind între 18 – 25 de ani. Rezultale sondajului au fost prezentate și discutate ulterior la o masă pe care am organizată organizată la Club A în data de 4 iulie 1997 în parteneriat cu Centrul Soros pentru Artă Contemporană sub numele cu titlul Există un viitor în România pentru absolvenții instituțiilor de învătământ artistic din domeniul dansului ? Am găsit în arhivă fundației lista participanților la acea întălnire, 24 de persoane au fost prezenți la acea discuție, care cred că a fost (sper să nu greșesc), prima întălnire a comunității dansului. Printre participanți s-au aflat printre altele Ioan și Liana Tugearu, Gabriela Tudor, Mihaela Santo, Răzvan Mazilu, Anca Mândrescu, Liliana Iorgulescu, Vivia Săndulescu, Eduard Gabia, Romulus Neagu, foștii mei colegi de la Marginalii – Florin și Mihai, Vava Ștefănescu, Liliana Iorgulesc și Andreea Duță de la compania Contemp, Romulus Neagu (pe atunci dansator al companiei Orion), Natașa Trifan, Sorana Badea, Luana Luban, Andreea Duță și două jurnaliste Delia Verdeș (care scria la Dilema) și Gabriela Riegler (de la Cotidianul). O buna parte din acei participanți fie nu se mai află între noi, mulți au plecat în străinătate iar unii dintre între timp s-au lăsat de dans. Foarte puțini cred își mai aduc aminte de masa asta rotundă.

Sondajul de opinie a fost mai puțin important, fiind doar punctul de pornire într-o discuție lungă și plină de miez. Atunci am avut șansă să dialogăm pentru prima dată deschis (prezența Gabrielei și a Irinei Cios precum și a celor 2 ziariști ne-a ajutat să ne păstrăm calmul), să analizăm la rece viitorul dansului în România, să identificăm niște probleme.  Tot atunci, am făcut cunoștiință cu jurnalista Delia Verdeș care avea să realizeze ulterior un amplu supliment dedicat dansului pentru DILEMA (sper să-l găsesc pe undeva ca în arhiva fundației nu mai este). Pentru mine personal, masa rotundă a fost importantă din două motive – 1. pentru ca a fost primul meu proiect cultural pe care-l organizat și moderat; 2.pentru că discuția respectivă, a setat niște direcții de acțiune viitoare pentru mine, multe din proiectele mele pe care le-am realizat își au radăcina în acel eveniment.

Ulterior în urma discuțiilor, împreuna cu Liana Tugearu și Mihai Mihalcea, am realizat un raport în care am introdus și căteva soluții care cumva plutiseră în aer în timpul discuției. Am pierdut raportul și nu credeam că există urme ale discuțiilor de la masa rotundă, însă cu placută supriză, am găsit publicat în ziarul Azi din iulie 1997 (mulțumesc Gabriela pentru păstrarea ziarului), un document important pe care vi-l prezint mai jos. Documentul respectiv, pe care nu-l mai aveam reprezintă un document de excepție pentru istoria dansului fiind, probabil primul document programatic al miscării coregafice românești. Tin minte că la ulterior raportul a fost depus la registratura celor două Ministere, bineînteles rămas făra un răspuns oficial. Vai ce păcat însă că, deși au trecut 17 ani, documentul este însă foarte actual….Vă invit acum să-l citiți.

 Există un viitor în România pentru absolvenții instituțiilor de învătământ artistic din domeniul dansului ?

Fundația culturală Proiect DCM și Centrul SOROS pentru Artă Contemporană din București au organizat în data de 4 iulie 1997 în cadrul manifestării GATA! Zilele Academiilor de Artă, o masă rotundă pornind de la un sondaj de opinie realizat în rândurile studenților ATF, secția coregrafie și a absolvenților Liceului de Coregrafie din București și Liceului de Artă din Constantă. Cu această ocazie a fost analizată situația artei dansului.

La această masă rotundă au participat reprezentanți ai conducerii Liceelor de Coregrafie din București și Constanța, reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale din domeniul dansului, dansatori și coregrafi, studenți ATF, elevi, critici de dans și ziariști. Directorii instituțiilor culturale din domeniu – operă, operetă, companii de dans contemporan, precum și reprezentanții Ministerului Culturii și ai Ministerului Invățământului, deși au fost invitați, au lipsit de la această importantă dezbatere privind viitorul dansului în România.

Rezultatele sondajului de opinie realizat de Fundația Proiect DCM la care au răspuns 42 de elevi și studenți arată că

  • 40,4 % din cei intervievați sunt interesați de dansul contemporan în timp ce opțiunea tinerilor pentru instituțiilor de spectacol clasice este în descreștere (Operă, Operetă, Teatrul Muzical) – totalizând împreună doar 26,1 %
  • 59,5 % preferă să aibă un statut de liber profesionist (de tip free-lance) decât să se angajazeze într-o instituție de spectacol
  • 23, 9 nu cred că au șansa de afirmare în RO iar 45,2 % doresc să plece în străinătate
  • 74 % nu sunt mulțumiți de nivelul de pregătire profesională pe care-l oferă școală

Pornind de la aceste date participanții au relevat situația extrem de dificilă în care se găsește arta dansului în Romania, situație caracterizată prin

  • programa de invătământ specifică dansului nu este la nivelul cerințelor
  • repertoriul artistic slab și inexistența unor premiere la nivelul instituțiilor de spectacol din domeniul dansului
  • imposibilitatea tinerilor coregrafi de a se angaja în companiile de dans de stat
  • slaba pregătire profesională a dansatorilor datorată lipsei de pedagogi de valoare și a lipsei de interes manifestată pentru această problemă
  • lipsa de co-operare între instituțiile de învățămâmt și instituțiile de spectacol
  • slaba finanțare a dansului contemporan (doar 2 companii de dans în toată țară – între timp au dispărut și ele
  • lipsa unei programări regulate a spectacolelor de dans
  • migrația dansatorilor către străintate
  • slabă afluență de proiecte în zona dansului

Această situație se datorează în opinia participanților, următoarelor cauze

  • lipsa de interes a autorităților competente privind susținerea artei dansului în România
  • lipsa unui reprezentant în cadrul Ministerului Culturii
  • ineficientța unei politici reportoriale coerente și lipsa de deschidere către forme noi de expresie artistică la nivelul instituțiilor de spectacol în domeniul dansului
  • lipsa unei legislații specifice privind statutul coregrafului, interpreților și profesorilor de balet
  • lipsa unei finanțări reale a artei dansului în raport cu alte arte ale spectacolului
  • lipsa unor programe de formare profesională (cursuri, ateliere, stagii) de nivel internațional
  • lipsa informațiilor în domeniu
  • inexizistența spațiilor de repetiții pentru coregrafi și companiile independente

Soluțiile avansate și propunerile concrete avansate de participanți pentru rezolvarea acestor probleme au fos

1. reforma instituțiilor de spectacol din domeniul dansului prin: a) trecerea la un nou tip de contract de muncă pe perioadă limitată pe stagiune/proiect artistic; b) separarea bugetelor în cadrul institutiilor in care există compartiment de balet/operă; angajarea directorilor pe bază de proiecte managerial pe perioadă determinată; c) crearea în cadrul acestor instituții a unor studiouri de dans experimentale deschise tinerilor coregrafi; d) finanțarea companiilor de dans independente, a artiștilor pe baza proiectelor propuse; e) finanțarea proiectelor organizațiilor neguvernamentale din domeniul dansului de către Ministerul Culturii;

2. reforma în instituțiile de invătământ (licee de coregrafie și ATF) prin: a) schimbarea programei de invățământ ținandu-se cont de specificul dansului; b) crearea unei pepiniere de pedagogi; c) participarea unor profesori la stagii în străinătate; d) acordarea unor burse de studiu în străinătate pentru elevi și studenți;

3. schimbarea legislației privind statutul coregrafilor și interpreților;

4. crearea unui sistem de protecție socială și sănătate pentru artiști

5. crearea unui departament de dans la nivelul Ministerului Culturi;

6. crearea unui centru coregrafic precum și realizarea la nivel național a unei rețele de centre coregafice

7. propunerea unor proiecte coregrafice Centrului de Proiecte Culturale al Municipiului București – ArCuB, care poate sprijini mișcarea coregafică românească

Această masă rotundă a permis dialogul între diferitele generații de coregrafi, profesori, schimbul de experiență intre companiile independente, organizațiile neguvernamentale liceele de coregrafie și tinerii dansatori și a creat cadrul necesar unei confruntări de opinii privind viitorul dansului în România. Din păcate unul din principalele obiective de a crea un dialog între instituțiile de spectacol și tinerii artiști precum și între profesioniștii dansului și forurile competente, nu a fost atins datorită absenței reprezentanților acestor instituții. Concluziile avansate de către profesioniștii din domeniu au fost

  • este absolut necesără creșterea numărului de proiecte independente de dans și implicarea tinerilor în realizarea lor;
  • necesitatea înființării unei Uniuni a Dansului care să reprezinte interesele breslei coregrafice;
  • o mai bună mediatizare a problemelor dansului în mass-media;
  • consultarea artiștilor din domeniul dansului la realizarea reformei în instituțiilor de spectacol;
  • realizarea de parteneriate între companiile de dans și ONG-urile de specialitate;
  • redactarea acestui raport și înaintarea lui către Ministerul Culturii, Ministerului Invătământului și Comisiilor de Cultură a Parlamentului;
  • Realizarea unei întâlniri între reprezenanți ai organizațiilor neguvernamentale din domeniul dansului, reprezentanți ai Ministerului Culturii și profesioniști ai dansului pentru discutarea problemelor și soluțiilor propuse de acest raport.;

(4 iulie 1997, raport întocmit de Liana Tugearu, Cosmin Manolescu și Mihai Mihalcea, publicat în ziarul AZI, 6 august 1997)

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s