the american dream (I)

new york

the american dream (I)

Iată că sunt mai mult de 24 de ore de cănd am plecat din New York, sunt deja de câteva ore bune în aeroportul din Amsterdam și am devenit extrem de melancolic, probabil și datorită ceții puternice care a învăluit aeroportul. Prima mea întâlnire cu visul american a fost în 1994, când la invitația festivalului American Dance Festival (ADF) din North Carolina, am beneficiat împreuna cu colegii mei de la Grupul Marginalii de o bursă de 6 săptămâni. Istoria primei mele plecari pe continentul nord-american isi are originea intr-o scurta scrisoare si in momentele frumoase de imediat dupa revolutie. Putini isi mai aduc aminte de marea deschidere internationala de care a beneficiat Romania imediat dupa revolutie. Probabil ca asa a plecat si Sergiu Anghel la American Dance Festival in 1990, urmata de bursa acordata colegei mei Corina Dumitrescu in 1992 sau 1993…Imi aduc aminte cu placere de momentele frumoase din cadrul companiei ORION cand Raluca Ianegic ne povestea de vizita ei americana si de intalnirea cu Merce Cunningham…parea un vis frumos si irealizabil pe atunci.

Pentru că îmi doream foarte mult să-mi continui studiile – venisem recent de la atelierul intensiv de la Amsterdam Summer University unde lucrasem cu coregraful spanioul Gesc Gelabert – m-am hotărăt să încerc sa iau contact cu dansul american. Primul meu contact fusese prin intermediul revistei Dance Magazine, pe care o studiasem cu ardoare pe vremea liceului de coregrafie (putea fi consultata la biblioteca Centrului Cultural American/Ambasadei SUA). Probabil ca din aceea revista am luat adresa festivalului (avea un listing directory la final), am luat adresa festivalului și am trimis in 1993 o mică scrisoare de interes in atentia lui Charles Reinhardt. Scrisoarea era un pic patetică, vorbeam țin minte, despre problemele dificile cu care ma confruntam (lipsa de informație, lipsa atelierelor consude de coregrafi straini, a unui studio de dans), de dorința noastră a Marginalilor de a crea noi spectacole (ieseam atunci curajosi pe scena culturala cu prima noatră premieră), iar scrisoarea fusese bătută de mine la o mașină de scris veche de pe vremea bunicii pe care o primisem cadou de la mama, într-o engleză proastă cu dicționarul lăngă mine (la vremea aceea nu vorbeam deloc engleza). Sincer, nu credeam că voi primi un răspuns, credeam că scrisoarea se va pierde pe undeva pe drum, insa am avut ceva noroc cred….La ceva timp după scrisoarea mea de interes (trecuseră deja cred căteva luni bune), cam pe vremea asta, am primit un telefon de la Ambasada Americană din București, în care eram invitat împreună cu colegii mei de la Marginalii la o recepție dată în onorarea directorilor ADF – Stephanie & Charles Reinhardt – care veneau la București într-o vizită de reperaj. Am rămas mut la telefon….primiseră scrisoarea și veneau să se informeze despre dansul românesc. Țin minte, că a fost o întălnire caldă la resedinta ambasadorului de la aceea vreme, la care eu am vorbit foarte puțin, discuția fiind acaparată în principal de generația veche care vorbea mult mai bine limba engleză decăt noi și care avea și mult mai multă experiență internațională. După recepție, au venit să vadă și una din repetițiile noastre, lucram pe atunci la Theatrum Mundi, la piesa noastra despre fluturi fără aripi. La finalul vizitei americanilor, am aflat că eu și Mihai (Mihalcea aka Farid Fairuz) fuseserăm selectați să plecam în SUA cu o bursă de care urma să beneficieze și Liliana Iorgulescu și încă o persoană de la compania CONTEMP. Fuseseră oferite în total 4 burse la programul lor Six Week School ce se derula in fiecare an in cadrul festivalului American Dance Festival din North Carolina. Invitația sosea la momentul potrivit, eram doar la început de drum și aveam nevoie să fiu expus la lucruri noi, fiind extrem de îmbibat de experiența franceză a proiectului La Danse en Voyage. Nu stiu ce s-a întâmplat însă pînă la urmă cei de la CONTEMP au refuzat să plece, așa celelalte doua burse au ajuns pina la urma la Irina și Florin. Plecam toți Marginalii să ne întâlnim cu visul american !!! Retrăiesc și acum primul zbor peste ocean, întălnirea cu vameșii americani (care pe vremea aceea ne așteptau pe atunci chiar la ieșirea din avion făcând acolo deja o prima triere). Eu am plecat cu Mihai, plecarea noastră fiind sprijinită de Fundația SOROS, Florin și Irina plecaseră țin minte înaintea noastră cu o altă cursă, biletele fiind cumpărate direct de către Ambasada SUA.Tin minte ca am impartit camera cu Mihai in timp ce Irina si Florin stateau cu colegi din alte tari.

Programul ADF a fost demențial pentru noi mancam dans pe paine in fiecare zi, eram impregnați de dimineață pînă seara cu tot feluluri de tehnici de la jazz, la tehnici Cunningham și Jose Limon, feldenkrais, body mind centuring, contact-improvizație, butoh și câte și mai câte…Seara de seara vedeam spectacole importante, Eiko & Koma, Ron Brown, Philobolus, Trisha Brown, Mark Morris, Maguy Marin, Elizabeth Streb si ne intalneam prin studiouri cu Steva Paxton si alte personalitati importante ale dansului american.

Experiența americană mi-a adus multe, printre altele și prima experienta cu nuditatea (am facut baie in pielea goală într-un lac pe o proprietate privată sub betia licuricilor), prima beție cruntă (când mi-am pierdut total memoria) si de alte momente mai mult sau mai putin placute, de care voi povesti poate in viitoarea mea carte…Tot atunci m-am întălnit cu prima ceartă serioasă din interiorul grupului Marginalii. Intoarecerea in tara dupa cele 6 saptamani a fost foarte dificila, pentru ca reveneam dintr-o tara in care dansul era la superlativ, intr-o tara inchisa, in care dansul (si noi) se lupta cu supravietuirea. Iubita mea de atunci mă părăsise subit, nu mai aveam casa iar situatia profesionala se schimba de la bine catre mai rau. Ramasesem cumva cu gandul la visul american, care iti oferea sansa dezvoltarii profesionale. Asa ca la un moment, m-am hotarat eu de capul meu sa aplic la o bursa la una din universitatile americane care avea o sectie de dans. Intr-un final o universitate obscura din Iowa mi-a oferit o bursa de 10.000 USD care acoperea o buna parte din costurile cursurilor si a cazarii mele in campusul universitar pe un an de zile. Singurul lucru care trebuia sa-l fac era sa iau peste 505 puncte la testul de limba engleza TOEFL, testul fiind obligatoriu. M-am pus cu burta pe carte, ascultand filme in limba engleza, ascultand testele in engleza la Fundatia Fulbright unde te puteai pregati gratuit… Testul a fost greu, mult mai greu decat m-am asteptat, iar cand au venit rezultatele mi-a venit sa urlu, doar obtinusem 500 de puncte in loc de 505 cat aveam nevoie pentru a putea pleca in State. Imi lipseau 5 puncte ca sa pot pleca la universitatea americana…. Situatia se deteriora pe zi ce trecea, la Theatrum Mundi se desfiintasera posturile nostre de dansatori, iar in interiorul Grupului Marginalii aparusera disensiuni considerabile….(to be continued).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s