le Roumain bondissant

cosmin_stockholm

le Roumain bondissant 

acum 10 ani am ajuns fără să vreau în paginile faimoasei reviste franceze “Le Monde”, care pe 6 iunie 2005, mi-a acordat o atenție speciala într-o pagină întreaga. țin minte și acum, cum articolul respectiv (pe care nu-l mai găsesc din păcăte din arhiva mea de presă) era ilustrat cu o poza mare, care fusese făcută de un fotograf suedez, care fusese pus pe urmele mele de agenția ziarului Le Monde de la Paris, pentru a-mi face o fotografie pe una pe una din strazile înguste din Gamla Stan (old town) din Stockholm. țin mine că la momentul respectiv eram acolo la o întâlnire cu echipa Institutului Suedez cu care începeam colaborarea pentru festivalului “Zvon de Suedia” (de care voi povesti cu altă ocazie). Articolul din Le Monde a fost scris de jurnalistul Mirel Bran, corespondent al ziarului francez pentru Romania și a venit ca urmare a acordării premiului de debut pentru creație coregrafică – le prix Nouveau Talent chorégraphie – pe care l-am primit la finalul lunii mai la Paris de la Societatea Autorilor si Compozitorilor Dramatici din Paris (un fel de uniune de creație pentru artiști din lumea teatrului, dansului și circului, care acordă anual premii și subvenții pentru creația artistică și care urmărește colectarea drepturilor de autor la nivel mondial pentru membrii săi). imediat după întoarcerea de la Paris, unde fusesem invitat să-mi ridic premiul alaturi de Joseph Nadj (unul din cei mai importanți coregrafi francezi cu care mă cunoșteam de la București unde lucrasem cu el la un atelier la Opera Română în cadrul proiectului La Danse en Voyage în 1992-1993), m-am trezit brusc cu un apel pe telefonul meu – “Sunt Mirel Bran, jurnalist si as vrea sa scriu un articol despre tine pentru Le Monde. Cand crezi ca ne putem vedea ?”. Ne-am văzut cred a doua zi, la teresa Horoscop de pe bulevardul Unirii unde am stat de vorbă preț de o oră și ceva. I-am vorbit de multe, de spectacolele mele, de scena coregrafică pe care o construiam activ prin Fundația Proiect DCM, de festivalul internațional de dans București.Vest pe care renunțasem să-l mai organizez în lipsa unui sprijin financiar, despre spectacolul Paradis Serial, care se bucura de succes atăt în România cât și în străinătate. 

articolul respectiv, pe care-l puteți citi mai jos, a apărut ulterior și într-o formă mai dezvoltată în cartea lui Mirel Bran – Bucarest, le dégel (apărută în 2006 în Franța în colecția Villes en Movement) și unde am pozat pentru copertă în fața Parlamentului (țin minte și acum frigul și fulgii care cadeau agale, vezi foto).

casa_poporului_franck hamel (foto Franck Hamel)

n-am înteles niciodată cum juriul SACD a decis să-mi acorde mie acel premiu, extrem de important și încurajator, când erau atâția coregrafi foarte buni care debutau în Franța…uitandu-mă în timp, cred că premiul respectiv s-a datorat succesului de care s-a bucurat în Franța la aceea vreme spectacolul Paradis Serial,  ce fusese prezentat recent la Festival de la Nouvelle Danse d’Uzes, ce era condus la vremea respectivă de Didier Michel, un important programator și catalizator al dansului francez. Știu că spectacolul fusese văzut la Uzes de Karina Saporta, una din doamnele rebele ale coregrafiei franceze (cu care făcusem și un mic stagiu particular la București în cadrul proiectului La Danse en Voyage, la ultimele cursuri ajunsem să fiu numai eu și Florin) și care la acem moment făcea parte din echipa de conducere a SACD. Să fii făcut ea legatură între micul dansator, cam slab și pipernicit din anii ’90 cu coregraful post-modernist al anilor 2000 ?

back in time, trebuie să remarc că deși premiul a fost bine reflectat în presa românească la acea vreme, n-am prea primit nici un “like” de la colegii mei de breaslă. erau cu toții mult prea ocupați probabil cu luptele de culise în jurul Centrului Național al Dansului ce încerca pe atunci să se nască. pentru mine însă premiul și articolul din Le Monde, au reprezentat susținerea de care aveam nevoie pentru a merge mai departe cu proiectele într-o țară care refuză în mod sistematic sprijinul pentru inovație, experiment artistic și dans contemporan.

și pentru că este posibil ca articolul din Le Monde să dispară din nou de pe site-ul ziarului Le Monde –  (acum câțiva ani articolul nu mai era activ), l-am copiat mai jos:

***

Portrait. Cosmin Manolescu, le Roumain bondissant

article par Mirel Bran publie dans Le Monde, 15 juin 2005

Le jeune danseur est un peu essoufflé. Il marche beaucoup dans Bucarest, dit-il, s’arrange toujours pour aller à pied à ses rendez-vous. “Ces promenades, c’est comme un corps vivant qui m’accompagne partout, les rues sont pleines de gens qui m’interpellent, de situations visuellement très fortes. Bucarest est une ville passionnante pour un artiste.”

Cosmin Manolescu est un globe-trotter. En partance, cette fois, pour Stockholm puis la Sicile. Le 13 juin, il était à Paris pour recevoir le prix Nouveau Talent chorégraphie, que lui a décerné la Société des auteurs et compositeurs dramatiques (SACD). Retour, ensuite, à Bucarest avant de repartir pour l’Italie, l’Autriche, la France, la Finlande, puis un saut aux Etats-Unis avant de revenir à Rome, Bucarest et Paris. “Enfin quelques jours de vacances, et je repars pour le Portugal… Mais je m’arrête, sinon on ne va parler que de géographie.”

Cosmin Manolescu, 35 ans, semble perpétuellement sur le qui-vive. Il appartient à une jeune génération qui vit quelque chose d’unique – l’ouverture -, après cinq décennies de dictature communiste et quinze ans de transition chaotique. Il s’étonne lui-même de constater qu’on peut “partir de presque rien pour aboutir à quelque chose”, se félicite de l’intérêt dont la Roumanie fait l’objet.

De plus en plus de chorégraphes étrangers cherchent à travailler avec des confrères roumains. “Je suis même obligé de refuser des propositions, dit-il. Les années 1990 étaient un désert. A l’époque on avait l’impression d’être nés dans un trou. Maintenant, on est au centre d’un intérêt qu’on n’arrive pas à complètement satisfaire. C’est un autre monde.”

Après quelques années de danse enragée, il comprend qu’il ne parviendra pas à ses fins avec, pour seul soutien, celui de quelques amis. Il s’envole pour Dijon, où il décroche un mastère en management culturel. De retour à Bucarest, il met en place une fondation pour la danse dont le principal objectif est l’organisation d’un grand festival international de danse contemporaine.

Après une lutte épique avec l’administration roumaine, Cosmin Manolescu inaugure la première édition du festival en 2001. Baptisé Bucar-Est-Ouest, ce festival attire les grands noms de la danse contemporaine, mais aussi l’attention des médias roumains, qui diffusent les exploits des jeunes danseurs bucarestois. Malgré le désintérêt des institutions, une deuxième édition du festival de danse de Bucarest a lieu en 2003. Mais Cosmin n’en peut plus. “A l’étranger, l’organisation d’un festival international suppose un bureau, une équipe, un budget. Moi, j’ai tout fait sur mes genoux. Que voulez-vous faire lorsque, un mois avant le festival, la mairie vous annonce qu’elle réduit sa subvention de moitié ?”

Las, le chorégraphe abandonne la partie en 2004, en attendant que la mairie et le ministère de la culture se décident à soutenir le festival. “Tu ne peux pas faire bouger tout seul une barque sur une mer sans eau, sans vent, sans rames.” Cosmin met alors le management culturel entre parenthèses et se jette à corps perdu dans sa passion. Il conçoit un one-man-show où il se présente devant un seul spectateur. “Il choisissait mon costume, la musique qu’il avait envie d’entendre et l’endroit qui lui convenait. A la fin de la représentation on discutait de cette expérience commune. C’était des moments très intenses.”

En Roumanie, au début, le public était plutôt réticent. Les gens croyaient qu’on les invitait à un numéro de strip-tease. A Beyrouth, le public a été sidéré par ce spectacle : “J’ai dansé dans une tente militaire installée au milieu d’un carrefour. A l’extérieur, il y avait une circulation hallucinante et les gens ont eu des réactions d’une intensité impossible à décrire.”

Une dernière goutte de café et la rencontre se termine. Cosmin a un autre rendez-vous à une heure de marche de là. Un taxi ? Non. Il décline aussi la proposition de se faire accompagner en voiture. Pour rien au monde il ne veut rater une promenade à pied dans cette ville qu’il raconte dans ses spectacles. Pourtant, le temps presse pour cet homme dont l’ambition est de vaincre la lenteur de son pays. Et qui voit ses années de travail récompensées ce lundi à Paris. “Dans le désert qu’était notre métier, on aperçoit aujourd’hui quelques oasis de verdure, conclut-il. Ça justifie tous les efforts.”

Biographie1970
Naissance à Brasov (centre de la Roumanie).1992
Création du groupe Les Marginaux, première compagnie de danse roumaine indépendante.2001
Organise le premier festival international de danse contemporaine, Bucar-Est-Ouest.

2005
Reçoit le prix Nouveau Talent chorégraphie, décerné par la Société des auteurs et compositeurs dramatiques.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s