încă nu e târziu

inca nu e prea tarziu

încă nu e târziu

așa cum am promis la începutul anului, voi continua sa scriu despre spectacole de dans vazute în 2015, tranformandu-ma intr-un cronicar de dans adhoc. cu toate riscurile meseriei. asadar sa purcedem…

creat în 2014 de Smaraganda Găbudeanu și Cristina Lilienfeld, spectacolul “Nu toți sunt eroi” a avut premiera anul trecut în cadrul festivalului Temps d’Images și a fost prezentat pe 27 februarie la festivalul Like CNDB#1. autorii spectacolului sunt o coregrafă “care încercă să scoată în evidență partea de autenticitate din fiecare om și situație cu care intră în contact” și o actriţă, performer şi păpuşar “ce se îndreaptă spre provocarea unor experienţe autentice şi integrarea vieţii personale în creaţia artistică.” Spectacolul este inspirat din poveștile pline de luptă și de supraviețuire (o parte din culese din dosarele de la CNAS) ale bunicilor celor doua artiste. cele două istorii personale, destul de diferite însă cu un numitor comun, sunt livrate simplu și direct fie prin intermediul textului, a mișcărilor uneori improvizate sau coregrafiate sau a căderilor deazarticulate. piesa pe plan general, este inegală cu momente foarte bune și pline de substanță și momente mai puțin articulate care ar putea lipsi ușor din piesă.

momentul de început, strigătul de durere (paradoxal mult mai lung al Cristinei, mă așteptam să fie invers), precum și colajul sonor politic (bine realizat de Rufi) punctat de fragmente de text autobiografic, setează piesa de la început într-o cheie personală și documentară, un pic parcă în linia spectacolului “Tipografic Majuscul” realizat de Gianina Carbunariu. se spune că în spectacol începutul și finalul sunt lucrurile cele mai importante dintr-un spectacol, pentru că de ele depinde cum setezi relația cu spectatorul și ceea ce lași în urmă. aici spectacolul se deschide cu o îmbrâțișare, cred eu importantă în economia spectacolui, care însă care cred că ar fi putut să dureze mult mai mult, cu potențial de scenă de sine care să înglobeze toată durerea si experienta vietii celor două interprete și nu doar de o imagine de început….

două dintre momente sunt foarte puternice și pline de substanță, rămânand adânc întipărite pe retină. primul este duet în care cele două interprete danseză cu măștile lui Hitler și Stalin, într-un duet parcă “a bit” politic, sexual, ba poate chiar hilar. corpurile interpretelor devin parca mai mici iar mișcările devine ludice, fiind amputate parcă de măștile supradimensionate, ce se acuplează isteric într-o partida de sex improvizat. cel de-al doilea moment, este mai important ca amploare și începe cu un marș cadențat, un fel de balet mecanic care se finalizează într-o scena plină de ridicări și căderi dezarticulate. de fapt o metaforă excelentă a existentei noastre cotidiene. după un moment zen (în care cele două artiste stau în cap la propriu) și o înjurătură cu naduf adresată cumva universal, spectacolul se închide cu un statement puternic impregnat pe hârtia igienică, ca un mesaj adresat publicului și viitorului. da, right, nu e prea tarziu pentru a ne aduce aminte de cei dragi, nu e prea tarziu sa incercam sa ne asumam trecutul, nimic nu e prea tarziu. Ce păcat însă că spectacolul se închide brusc și mult prea repede (pentru mine), abia cănd începi să intri la modul real în universul piesei si in propunerea celor doi interpreti….

după o pauză scurtă, am moderat discuția foarte interesantă cu echipa artistică și publicul prezent. așa am aflat că piesa s-a născut ca urmare a întîlnirii celor două artiste într-un alt proiect artistic si ca a trecut prin mai multe etape de lucru. am mai aflat că Smaranda și Cristina vor continua să lucreze împreună în două noi proiecte coregrafice, unul condus de Dilmana Yordanova care va avea premiera în luna mai și unul condus de Mihaela Dancs, care va avea premieră la toamnă. dintre spectatorii rămăși, foarte puțini au simțit nevoia să-ți exprime punctele de vedere iar întrebările lor au fost destul de sporadice. oare de ce așa de greu fraților să spunem ce am simțit și ce n-am înteles??? stiu este dificil sa ne articulam gandurile, insa discutiile dupa spectacol sunt foarte bine venite si trebuie folosite la maximum. in lipsa de intrebari, am dus mai departe curiozitatea mea și am încercat să văd dacă exista spectatori noi în sală. dintre cei prezenți și rămași pînă la final erau doar 2 noi spectatori (ce frumos că amândoi erau bărbați), veniți pentru prima dată la un spectacol de dans contemporan. iar amandoi fuseră clar prinși în mrejele propunerii artistice. un alt lucru interesant de remarcat pe care vreau sa-l “sharuiesc” cu voi, este ca dupa spectacol, au venit la mine doua persoane din public care m-au intrebat daca pot recomanda spectacole cu mai multa miscare si dans. hmmm, aici trebuie sa recunosc ca am fost pus in dificultate. pentru ca dupa cum bine stiti, de ceva vreme spectacolul de dans contemporan din RO a pierdut foarte mult din materialitatea miscarii. mai mult se vorbeste si se pun in scena istorii personale decat se danseaza la modul practic, suntem cu totii atinsi de „boala” asta…

insă dupa cum spun și artiștii la finalul spectacolului, incă nu e tărziu. nu e prea tarziu ca in curand un coregraf roman sa faca un spectacol cu foarte multa miscare. iar pentru voi, cei care ati citit aceasta cronică, inca nu este prea tarziu sa mergeți să vedeți si sa descoperiti dansul contemporan. pentru că primăvară care tocmai a inceput, vine cu o infuzie de noi propuneri artistice și spectacole foarte diferite, atat la CNDB cat și la WASP.

see you soon !

PS. AAA, si cel mai urat lucru, care m-a deranjat constant in timpul spectacolui, au fost trei persoane cu aparate de fotografiat amplasate in diferite parti ale scenei (din care una chiar in fata scenei). ok, inteleg si eu nevoia de a face poze insa chiar asa la nesfarsit cu click-click-click pe toata piesa n-am mai vazut… n-am inteles niciodata de ce fotografii amatori nu respecta actul artistic. faci si tu 2-3, 10 poze insa chiar tot spectacolul ?? am rezistat tentatiei de a-l scoate din sala pe “prietenul” din fata mea, insa data viitoare nu promit nimic. aviz amatorilor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s