Decalogul Gabrielei

Gabriela Tudor 2008

Decalogul Gabrielei

Luat de iuresul proiectelor n-am mai avut timp sa scriu nimic pe blog de ceva vreme. Insa azi de ziua de nastere a Gabrielei, timpul s-a oprit din nou in loc pentru mine. Si am simtit nevoia acut sa scriu despre ea, in special pentru cei care nu au cunoscut-o. Sau pentru cei care au cunoscut-o si au uitat de ea…

Gabriela a facut extrem de multe lucruri vizionare pentru scena teatrala, managementul cultural si artele contemporane in Romania. Asa cum spun prietenii si colaboratorii ei cei mai aproapiati in cartea memoriala care i-a fost dedicata in 2009, Gabriela “construia proiecte ca si cum ar fi prins aerul timpului cu plase de fluturi”(Alex Leo Serban), “era un bun om de afaceri culturale. Înţelegea valoarea banului public şi investea în idei promiţând un profit distribuit, dincolo de satisfacţia imediată a autorului/sponsorilor.”(Calin Dan)

Mai mult decat atat avea o vizune holistica asupra culturii. Spunea intr-un interviu aparut in 2003 in ziarul 22 ca actul de cultura nu trebuie privit “ca pe un consumator de fonduri, ci ca pe un generator de dezvoltare economica si sociala.” Si spunea asta din perspectiva unui finantator care cunoastea foarte bine scena culturala. De fapt, cred ca fost singurul finantator adevarat care a inteles nevoile si provocarile sectorului cultural. In ultima sa perioada de viata intre 2000-2008 cat a condus Programul Cultural Elvetian in Romania (www.pro-helvetia.ro) a investit masiv franci elvetieni in oamenii tineri, ONG-urile culturale si sectorul cultural independent. Ce diferenta imensa intre modul in care a gestionat ea simplu, eficient si transparent banii publici elvetieni si modul birocratic si greoi in care se gestioneaza acum banii publici norvegieni…ca sa nu mai vorbim de finantarile publice din Romania.

Printre altele Gabriela a lansat si sprijinit aparitia unei noi generatii de tineri artisti si manageri culturali printre care am fost si eu, colegii mei Vava Stefanescu, Mihai Mihalcea, Manuel Pelmus, Eduard Gabia, Matei Branea, Vlad Nanca, Matei Bajenaru, Rarita Szakats, Suzana Dan, Andreea Capitanescu, Miki Braniste, si lista lunga poate continua….

Avea tact si stia sa negocieze foarte bine cu artistii si operatorii culturali, fie ei privati sau institutii publice. A colaborat si a lansat o serie de proiecte inovatoare pentru Romania cum ar fi primul teatru independent – Teatrul Inoportun (realizat cu Marian Popescu si Horea Garbea), primul master in management cultural pentru Europa de Est (in colaboare cu Corina Suteu), prima galeria independenta –  Galeria Noua (in colaborare cu Irina Cios si Aurora Kiraly), primul proiect de arta publica – cARTier la Iasi (in colaborare cu artistul Matei Bajenaru). A fost prima persoana care a investit in scena culturala rurala prin programul de asistenta financiara si management cultural “Phoenix ’05” pe care l-a derulat intre 2003-2005 in parteneriat cu Centrul de Asistenta Rurala din Timisoara

A avut de asemenea si un rol important (insa putin stiut) in aparitia Centrului National al Dansului. A fost persoana care a introdus conceptul de rezidente artistice in Romania la nivel national prin programul ArtistNe(s)t (www.artistnest.ro) pe care l-a initiat in 2005 in parteneriat cu Centrul de Cultura George Apostu din Bacau, Muzeul National “George Enescu” din Bucuresti, Centrul Cultural Arcus si Centrul de Cultura European din Sinaia (acum desfiintat), lansat la inceput cu sustinerea Ministerului Culturii din Romania.

Unde sunt oare acele vremuri frumoase, cand alaturi de Gabriela, visele frumoase se transformau rapid in proiecte reale si pe termen lung ?

Gabriela isi pregatea proiectele cu mare meticulozitate. In general avea nevoie de cel putin 1-2 ani de la gasirea ideii si pina la demararea proiectului. Insa atunci cand isi lansa in final proiectul stia sa-si atraga partenerii si sa gaseasca banii necesari implementarii lui.

Unul din ultimele proiecte la care visa si pe care dorea sa-l implementeze la Bucuresti era un tip nou de parteneriat artistic, intre institutiile publice de cultura si ONG-urile culturale, ceva de tipul “Fabricii de Pensule” din Cluj-Napoca, insa mai organic si adaptat scenei bucurestene. Incepuse sa tatoneze terenul inca din 2007 insa din pacate, din cauza bolii n-a mai apucat sa-si realizeze acest ultim vis. In ultimul an investise mult timp si energie in United Experts, un label de dezvoltare culturala ce urma sa functioneze sub forma unei retele de experti culturali care urma sa ofere consultanta de specialitate scenei culturale. Ce pacat ca n-a mai fost timp nici pentru finalizarea retelei….probabil ca lucrurile ar fi arat diferit acum. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, de la disparitia prematura a Gabrielei lucrurile au luat incet-incet nasol la vale.

Dar nu despre asta vreau sa scriu. Ci despre un text mai putin cunoscut scris de Gabriela in august 2007, care contine foarte mult din experienta celor 30 de ani pe care Gabriela i-a investit in scena culturala din Romania. Textul a fost scris pentru ultima intalnire a programului Programului Cultural Elvetian din Europa de Est si Ukraina care a avut loc la Zurich si unde ea a facut cateva recomandari colegilor ei de la Pro Helvetia. Am reordonat textul ei sub forma unui decalog, pentru ca ofera sfaturi si recomandari care pot da valoare pentru oricine va lucra în sectorul cultural, fie el sau artist sau manager cultural. Va invit sa-l cititi si sa reflectati la indemnurile Gabrielei. Si daca aveti timp, vizionati vizitati site-ul ei memorial www.gabrielatudor.ro sau gandit-va pentru o secunda la ea. Cu siguranta, se va bucura de la distanta de gandul vostru cel bun.

“Ce lecţii am învăţat vreme de opt ani în calitate de coordonator al biroului din Bucureşti al Programului Cultural Elveţia?

1. Învaţă mereu de la cei din jur: de la colegii din cadrul Programului Cultural Elveţian, din cadrul Pro Helvetia şi SDC, ca şi de la artiştii locali şi de la organizaţiile partenere;

2. Procesul de învăţare este strâns legat de curiozitate, de dorinţa de a afla despre ce fac alţii şi cum înţeleg ei activităţile culturale.Lasă proiectele şi iniţiativele altora să te inspire: uneori o discuţie cu cineva e suficientă pentru a produce scânteia sau revelaţia necesară: aşa mi s-a întâmplat mie urmărind documentarul Kulturmobil la Pro Helvetia- filmul a fost o sursă de inspiraţie pentru proiectul de cooperare “Phoenix ’05”.

3. Nu uita să utilizezi în munca ta de zi cu zi propria experienţă căpătată în slujbele anterioare pe care le-ai avut, atunci când ai lucrat pentru organizaţii culturale din sectorul public şi/sau din cel al ONG-urilor. 

4. Este foarte important să poţi înţelege greutăţile întâmpinate de cei care solicită fonduri. E important să te poţi pune în situaţia lor. A avea experienţă înseamnă a cunoaşte foarte bine contextul în care operezi, cine sunt actorii culturali, atât cei publici cât şi cei privaţi, care sunt curentele la modă în artă dar şi care sunt politicile culturale.

5. Fii creativ si inovativ în munca ta. 

6. Asigură-te că iniţiativele tale răspund nevoilor sectorului cultural.

7. Promovează arta şi produsele culturale de cea mai bună calitate.

8. În tot ceea ce faci lasă-te călăuzit de propriile sentimente, intuiţii şi bun simţ. Crede în ceea ce faci: misiunea programului/organizaţiei este propria ta misiune. 

9. Fii un bun negociator; fii capabil să armonizezi interesele partenerilor, să generezi armonie în jurul tău.

10. Transformă dificultăţile în provocări.”

(Gabriela Tudor, august 2007, Zurich)

Advertisements