momente de mindfulness

momente de mindfulness 

20151015_114408

I’m back. Lately n-am mai avut timp sa scriu pe blog, prins cu toate proiectele si calatoria in Japonia, despre care o sa scriu, maybe, un articol mai lung, cu ocazia premierei din noiembrie.

Ieri noapte am revenit de la Cluj-Napoca, unde timp de trei zile la invitatia Centrului National al Dansului Bucuresti si cu sprijinul AFCN, am condus un atelier de dans contemporan pentru elevii Liceului de Coregrafie si Arta Dramatica “Octavian Stroia”. Trebuie sa marturisesc ca la plecare aveam ceva emotii, pentru ca urma sa conduc un curs de dans contemporan exact in locul in care incepusem, pentru prima data aventura dansului, la doar frageda varsta de 10 ani pe cand eram in clasa a IV-a. Ajunsem acolo din intamplare, in unei pre-selectii la Brasov realizate de o echipa de profesori de la Liceul din Cluj care la vremea aceea faceau un reperaj prin tara pentru a descoperi tinere talente. N-am stat la Cluj decat o luna, conditiile la internat erau foarte grele (eram 26 de copiii mici intr-o camera), studiile de specialitate intr-o parte iar cultura generala intr-un alt sediu. Practic plecam de dimineata la 7 si ne intorceam la camin la ora 20, iar seara eram luati in vizor de elevii mai mari care fie ne puneau sa le spalam ciorapii, fie primeam suturi sau curele la fund pentru niste greseli inexistente. Experienta era mult prea dura pentru mine, un pusti plecat din sanul familiei. Tin minte ca plangeam aproape seara de seara cand vorbeam la telefon cu parintii. N-am stat decat o luna la Liceul de Coregrafie din Cluj, insa salile mari si luminonase si faptul ca trebuia sa ne descaltam la intrarea in Liceu, mi-au ramas adanc intiparite pe retina.

Si iata ca dupa 34 ani, reveneam in acelasi spatiu, de asta data ca profesor invitat. Am ajuns la Cluj cu avionul intr-o zi ploiasa si friguroasa. Direct de la avion, am luat un taxi si am ajuns la locul cursului. Am regasit Liceul de Coregrafie aproape neschimbat, cu acelasi sali mari si luminoase si un afis mare la intrare – Va rugam nu intrati incalcati ! Folositi botosei. Aproape instantaneu, m-am intors in timp si m-am revazut acel copil mic si fericit care urma treptele in ciorapi.

12106799_10153196214482473_3188154222307007045_n

Cursul a inceput aproape imediat. Am lucrat cu ei timp de trei zile, aproape 2 ore/zi. Pentru mine a fost foarte putin, pentru ei cred ca a fost superplin. Am facut cu ei diferite exercitii de relaxare, putina yoga, exercitii de improvizatii si privire si bineinteles exercitiul meu preferat din [Fragil] care combina masajul la mai multe maini, dansul individual cu un fragment din corp si deplasarea corpului prin spatiu…Dupa a doua zi, i-am invitat sa scrie pe o bucata de hartie ce le-a placut cel mai mult din cele doua zile de lucru si ce tema de lucru le-ar place sa lucreze. Raspunsurile lor au venit in ultima zi, scrise pe biletele mici, rupte inegal dintr-un caiet de clasa:

Aceste zile au avut o incarcatura emotionala puternica, care am intalnit-o destul de rar, deoarce la majoritatea workshop-urilor la care am participat am invatat multe, nu neg asta, dar majoritatea au pus accent pe executie, nu pe trairi si sentiment, ceea ce mi se pare cel mai important lucru in dansul contemporan.

Aceasta experienta a adaugat stilului meu inca un plus.

A fost o experienta noua, m-am relaxat, am invatat sa-mi simt corpul, adicat toate partile corpului. Si….in the end a fost super !

M-am simtit ca o marioneta controlata si atinsa de toata lumea, corpul meu avea viata insa fara ca eu sa contribui. A fost un sentiment unic, de liniste si relaxare.

Aceasta experienta a insemnat descoperirea corpului in totalitate. As vrea sa lucrez tema fuziunii starilor.

Dansul contemporan pentru mine inseamna viata, vibratie, libertate de miscare, lasarea de o parte a gandurilor negative, adunarea in corp a emotiilor, starilor si sentimentelor.

Experienta de ieri a fost un feeling chill si un moment de mindfullness. Cel mai intens sentiment a fost reprezentat de momentului primului exercitiu in care m-am simtit ca un peste in apa.

M-am simtit ca o papusa. A fost o experienta noua sa imi las corpul sa fie controlat de alte persoane. Si astazi mi-ar place sa reluam exercitiul cu sarutul.

Pentru mine aceste zile au fost o experienta de neuitat.
Dansul pentru mine este un mod mai usor de a-mi exprima sentimentele.

M-am putu detasa de toti cei din jurul meu. Eram intr-o lume doar a mea. Mi-a placut foarte mult. Este o experienta unica. Merita sa treaca orice om prin ea, macar odata.

Timpul a trecut foarte repede, seara am lucrat si la Fabrica de Pensule un pic si la noua mea piesa cu zmeul, care va avea premiera pe 12 noiembrie la CNDB si care va fi foarte diferit de tot ceea ce am facut pina acum (sper). Ultima zi de curs a trecut foarte repede, am facut cu ei am facut o parte din exercitiile invatate de la Christian Trouillas la inceputul anilor ’90, unele propuse de Thomas Lehaman, am improvizat cu timpul si miscarea si am finalizat cursul cu o calatorie emotionala finala.

Una peste alta experienta clujeana m-a captivat si mi-a placut. Am gasit destul de multi elevi talentati, mi-au atras atentia in special baietii (unul dintre ei semana foarte mult cu Eduard Gabia din anii de liceu…). Am discutat cu profesorii coordonatori care predau contemporanul si sper ca programul de formare sa continuie. Sper sa revin in 2016 pentru un atelier mai consistent, pentru ca elevii au este mare nevoie de un suflu nou, de un nou tip de abordare a dansului. La final mi-am dat seama ca ultima mea experienta ca profesor a fost acum aproape 15 ani, cand la inceputul anilor 2000, la invitatia lui Florin Fieroiu, lucrasem un pic cu elevii Liceului de coregrafie Floria Capsali din Bucuresti, in special cu generatia lui Eduard Gabia, Mircea Ghinea, Maria Baroncea (care ulterior aveau sa se lanseze la iesirea din liceul de coregrafie cu DEEA). Dupa o tura finala prin Cluj, am plecat spre aeroport. La plecare, in avion, am recitit biletele elevilor si in special temele propuse de elevi pentru cursul de dans contemporan furtuna pornind de la o zi insorita, nebunia, pasiunea, moartea, exorcizarea, tristetea combinata cu sentimentul de alta lume, iubirea. Unele dintre ele m-au susprins, n-as fi zis ca la varsta lor se pot gandi la moarte sau la furtuna. Probabil ca unele din ele se vor regasi in viitorul masterclass de la CNDB, Atinge Intunericul, care se va derula intre 16 – 21 noiembrie. To be continued.

20151015_1145042015-10-16 20.29.5620151015_114541

Advertisements