cultura vie care moare

Anul 2016 a început în forță cu lucruri frumoase și mai puțin frumoase. După frumoasă Gala AFCN care a premiat managerii culturali și ONG-urile culturale (felicitări AFCN-ului care iată sub mandatul lui Irina Cios se transformă într-un partener activ) se pare că sectorul cultural intră ușor-ușor la reanimare.

Primul și poate cel mai important scandal a fost declanșarea războiului la București între Primarul interimar, Consiliul General și una din cele mai longevive instituții de cultură -ArCuB – care anul acesta iată aniversează 20 de ani de activitate. Puține persoane știu că în perioada 1996 – 1999 am derulat o serie de proiecte și programe la ArCuB din postura de consultant artistic printre cele mai importante fiind Centrul Inter/Național pentru Dans Contemporan (1997-1999), festivalul British Dance Edition (1998), festivalul Luna Bucureștilor și primele producții de dans contemporan finanțate cu bani publici de ArCuB realizate de Eduard Gabia, Valentina de Piante, Mihai Mihalcea etc. Cu toate problemele și imaginea mai puțin prietenoasă pe care ne-a arătat-o această instituție de-a lungul timpului, ArCuB-ul a realizat în 2015 trei realizări majore despre care din păcate s-a vorbit foarte puțin. Prima a constat în renovarea cu fonduri norvegiene a Hanului Gabroveni și deschiderea lui către circuitul cultural printr-un complex de activități inovatoare de rezidențe artistice, proiecte de recuperare a memoriei orașului, explorări urbane și proiecte participative (activități foarte diferite față de festivalurile în aer liber, revelionale și focurile de artificii cu care ne obișnuise ArCuB-ul în ultima perioadă). A doua a fost continuarea programului de finanțare a sectorului cultural prin programul Ești.București (care a reprezentat o gură de oxigen pentru o serie de proiecte frumoase) iar ce-a de-a treia și ce-a mai importantă poate a fost demararea proceselor privind realizarea unei strategii culturale pentru București și calificarea orașului în faza finală a competiției pentru desemnarea titlului de Capitală Europeană a Culturii 2021. Despre dosarul de candidatură București 2021, am scris chiar aici pe blog, la începutul colaborării mele cu ArCuB în cadrul echipei CURATORIUM.

Ales primar interimar al capitalei printr-un troc politic în Consiliul General, dl. Răzvan Sava (de profesie inginer) s-a decis brusc și inexplicabil să declanșeze războiul cu ArCuB-ul și implicit cu echipa București 2021, uitănd că în luna decembrie a facut parte din echipa care a susținut politic candidatura Bucureștiului la acest titlu. Nu vreau să aduc în discuție modul lamentabil în care acesta s-a prezentat la susținerea candidaturii când n-a fost în stare să încheie două fraze coerente despre susținerea pe care orașul și factorii politici o oferă candidaturii (deși vorbea în limba română). Mi s-a făcut sincer rușine și jenă de lipsa lui de pregătire (deși i se făcuse training înainte)… Suferind probabil de o amnezie puternică declanșată de tentația banilor și a clădirii renovate din Lipscani, având în spate și puterea politică a PNL-ului, se pare că a pornit la lupta de clasă cu echipa ArCuB și sectorul cultural pentru a pune mâna pe banii și clădirea renovată. Sub această luptă politică, iată că Bucureștiului nostru balcanic, intră cum altfel, în istoria absurdă a acestei competiții europene. Orice Primar cu scaun la cap nu și-ar sabota singur propria candidatură în acest moment esențial de finalizare a candidaturii. Insă suntem cum altfel, unici. Ce se va întâmpla însă cu orașul in-vizibil, cu munca a zeci de persoane și cu banii investiți în construcția dosarului ? Cine-și va asuma eșecul? Un lucur este sigur, Consiliul General va trebuie să voteze strategia culturală a Bucureștiului până în primavară, aceasta fiind o condiție obligatorie pentru faza a doua (lucru stipulat expres în recomandările juriului european). Insă cum se va face asta când războiul declanșat între PMB și ArCuB se pare că este unul de durată?

Acum 2 zile am fost la prezentarea publică a unui studiu realizat de echipa Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală privind consumul cultural în București (care poate fi accesat aici http://www.bucuresti2021.ro/wp-content/uploads/2016/01/25.11.15_Sinteza-studiu-de-consum-cultural-pentru-municipiul-Bucuresti.pdf). La finalul prezentării unde am aflat foarte multe lucruri intesante (printre care faptul că bucureștenii habar n-au  de patrimoniul imaterial) am încercat să aflu când se va finaliza strategia culturală a Capitalei și dacă în final documentul va fi asumat de Consiliul General și Primăria București. Mi s-a răspuns diplomatic că exista o colaborare la nivelul echipei cu Primăria pentru finalizarea procesului dar că probabil acesta este un prim-pas…. cum adică un prim-pas ? se lucrează la stategia de aproape un an și 8 luni, s-au investit bani și energie și suntem încă la stadiul de început? Am răspuns că mi se pare incalificabilă situația, la care o doamnă din direcția de Cultură a PMB mi-a răspuns că documentul va fi finalizat până în aprilie/mai și supus spre aprobare Consiliului General însă obviously, că nu poate garanta că va fi și votat și asumat de consilierii. Păi normal, vin alegerile locale și nu mai există timp și interes pentru cultură. Consilierii probabil  vor pune cultura sub preșul cu răpirea din Serai. Vorba cântecului, “numai tu hoțule (primar) o ai”. Un lucru este clar, nu voi vota cu PNL și Răzvan Sava care sincer, mi se pare o calamitate de om. Insă se pare că a prins gustul puterii și va candida la o primărie de sector, am văzut bannere mare cu el în oraș (plătite din banii noștrii).

La Timișoara, un alt oraș aflat pe lista scurtă pentru 2021, am aflat cu stupefacție dintr-un interviu recent online (http://www.tion.ro/de-ce-merita-timisoara-sa-primeasca-titlul-de-capitala-culturala-interviu-cu-simona-neumann/1613629) că “a existat o misiune de audit la primărie privind probleme pe sport și fotbal, unde s-a pus problema că nici finanțarea pe care a acordat-o primăria, în calitate membru de al asociației, nu ar fi legală”. Este vorba evident de finanțarea primită de Asociația Timișoara 2021 pentru pregătirea primei faza a candidaturii pentru 2015 pentru că pentru 2016 se pare că nu există încă bani, Asociația fiind obligată (conform aceluiași interviu acordat de Simona Neuman) să aplice “ca orice ONG din oraș în momentul în care se va lansa competiția de proiecteSimplu și fără comentarii. Altă primărie care a luat-o razna. Fraților, o capitală culturală europeană nu se poate face doar prin voluntariat…

Din păcate se pare că nici la Cluj-Napoca lucrurile nu stau foarte bine. Recent a izbucnit un alt scandal care sper să nu afecteze existența și viitorul Fabricii de Pensule, unul din puținele proiecte colective de artă contemporană din România. Un grup de artiști vizuali și galerii private au luat decizia pe ascuns și departe de ochii lumii (că deh suntem în RO), să înregistreze numele și logo-ul Fabricii de Pensule sub o nouă denumire. Așa a apărut Federației Galeriilor și Artiștilor din Fabrica de Pensule (FGAFP) care apără interesele tot Fabricii de Pensule. Sunt siderat de această veste. Cum adică? M-am întrebat cum este posibil ca un grup de oameni să fure pe furiș imaginea unei întreprinderi colective. Cum să obții o personalitate juridică pentru o nouă federație cu aproape același nume și aceleași obiective ? M-am tot întreb oare cum pot să doarmă cei “trei crai de la răsărit” care s-au dus pe șestache la OSIM să înregistreze numele și sigla de frica „dușmanilor”. Care dușmani ? Federația de Pensule (în formula inițiala) a fost poate cel mai puternic proiect colectiv de coagulare a artei contemporane din România indiferent de domeniu artistic, limbaje sau teme abordate. De la distanța, din București, am admirat cu toții puterea clujenilor de co-exista împreună indiferent că este vorba de artă vizuală, teatru, dans contemporan sau capoeira. Și acum avem două federații. In loc să creștem sectorul cultural mai bine să-l dinamităm…

Revenind la orașul meu adoptiv, nu pot să nu mentionez războiul declarat la începutul anului de managerul, actorul, regizorul, președintele, fost Ministru al Culturii și lider țărănist dl. Ion Caramitru (aka Pino), care recent într-o dezbatere publică legata de modificarea HG a afirmat că toți artiștii liber-profesioniști sunt de fapt ….niște șomeri. Chiar așa pe bune ? Prima bătălie a fost câștigată mult prea ușor de de Caramitru, noua echipă de la Ministerul Culturii renunțând pentru moment (poate mult prea ușor) la preconizata reformă.

In schimb vom avea o Platforma pentru Cultura Vie, un organisam consultativ la nivelul MC care va lucra la implementarea priorităților. Mi s-a părut foarte inspirată recuperarea conceptului lansat de Coaliția Sectorului Cultural Independent în 2012 de cultură vie (www.culturavie.ro) de către dl. Ministru Vlad Alexandrescu, care l-a folosit în extenso de 4 ori în speechul ținut la dezbaterea organizată de Inițiativa România. Sper însă să nu fie doar o mișcare de imagine și chiar să se întâmple ceva, pentru că de pe margine am senzația că încet-încet cultura vie moare…

Și că să închid într-o notă pozitivă-optimistă, ieri am fost la întâlnirea cu Consiliul AFCN din care fac parte o serie de personalități ale scenei culturale – Ada Solomon, Matei Martin, Răzvan Popovici, Miruna Runcan, oameni pe care-i apreciez foarte mult. La intalnire au participat si dl. Ministru Vlad Alexandresu si dl. Secretar de stat Mihai Ghyka din partea Ministerului Culturii. Mi s-a părut extrem de interesantă propunerea venită din partea MC de resetare a celui mai important și mai transparent fond de finantare a proiectelor culturale din Romania. Sper din toată inima ca AFCN-ul și Ministerul Culturii să modifice legea de organizare și funcționare pentru a moderniza această sistem de finantare unic în RO. Propunerile mele prezentate public în cadrul discuției au fost urmatoarele:
1) transformarea AFCN intr-un fond de finantare strict a sectorului cultural independent (propunere sustina si de dl. Ministru) ; in cazul in care se doreste totusi sprijinirea institutiilor publice de stat, Consiliul AFCN sa decida crearea unei domeniu dedicat la care aceste institutii publice sa concureze intre ele;
2) upgradarea sistemului de finantare conform secolului XXI cu accent pe inter-disciplinaritate, inovatie culturala, creatie contemporan si sustinerea educatiei/dezvoltarea publicului;
3) finantarea sa fie oferita pe baza de proiect anual (mic sau mijlociu) sau multi-anual (finantari mari);
4) crearea unui domeniu noi care sa sprijine mobilitate si creatie artistica dedicat artistilor (burse) precum si investia in formarea profesionala si dezvoltarea organizationala a sectorului cultural;
5) profesionalizarea corpului de evaluatori si o mai mare atentie acordata selectiei evaluatoriilor de catre Consiliul AFCN; cresterea onorariului oferit evaluatorilor pentru ca oameni cu expertiza si experienta profesionala sa fie interesati sa migreze din operatori culturali in evaluatori; de asemenea am propus ca evaluarea sa fie corelata cu monitorizarea si evaluarea rezultatelor proiectelor:
6) cresterea nivelului de finantare la cel putin 70.000 – 80.000 lei (dl. Vlad Alexandrescu a propus chiar cresterea la 100.000 lei/proiect);
7) modificarea tipurilor de cheltuieli eligibile conform noului cod fiscal care sa permita eligibiltatea contractului de munca cu durata determinata pentru managerii culturali & echipa proiectului si acoperirea taxelor ce trebuie platite de catre angajatori pentru personalul angajat
8) prioritatile de finantare pe care le-am propus au vizat sustinerea creatiei contemporane, educatia in cultura, dezvoltarea publicului si inovatia culturala.

Mă bucur că intâlnirea a avut loc și sper din toata inima ca intervenția mea și a celorlalți colegi să ofere noului Consiliu AFCN argumente pentru crearea unui cadru nou de finanțare mult mai flexibil și adaptat nevoilor sectorului cultural și artiștilor independenți. Indiferent de rezultatul discuțiilor, de un lucru sunt însă sunt sigur. Până ce sistemul de finanțare pentru proiecte și programe culturale din RO nu va fi reformat, eu nu voi mai iniția proiecte culturale și nu voi mai depune dosare de candidatura pentru finanțări nerambursabile la AFCN, ArCuB sau CNDB. Au trecut mai mult de de 10 ani de când m-am implicat în activități de advocacy la toate nivelele (singur sau prin Coaliția Sectorului Cultural Independent) însă situația a rămas neschimbată. Birocrația omoară sectorul cultural iar artiștii continuă să moară de foame și să emigreze. Din camera asta în care scriu eu  pare ca luminița de la capătul tunelului s-a stins demult. Sau mă însel ?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s