21 iunie

DSC_0411_11223

21 iunie [post-thinking timișoara]

deși atelierul de la timișoara s-a terminat, efectele lui în corpurile noastre se resimt în continuare. ca un drog puternic. legăturile puternice care s-au creat intre participanți [oameni foarte diferiti ca job, structura sau vârstă] într-o perioadă scurtă de timp transced uneori puterea mea de ințelegere. s-a creat parca o dependență, simt că oameni sunt legati în continuare. oare ce anume transforma oamenii asa de puternic ? dansul sau atingerea ? calatoria emotionala sau masajul? deschiderea spre necunoscut sau intalnirea cu noi oameni, spatii, propuneri….sau cum ar spune Andre Lepecki “the power of co-imagination”? Aș fi vrut să postez un mic filmulet de la spectacolul final. din pacate fiind mult prea ocupat cu muzica, lumina si cu dansul am uitat sa pornesc camera. așa încât singurele lucruri care rămân sunt cele cateva poze facute de Stefania în curtea Galeriei. și amintirea acestor întălniri unice cumva.

“se poate spune ca experiența (atelierului) se aseamană ca efect cu victimele supravietuțoare ale unui accident de avion, se creează un atașament emoțional puternic între ele, pentru că au trecut prin aceeasi experiență/șoc împreună, doar că la noi a fost pe pozitiv, noi am trecut printr-o experiența frumoasă impreună” imi scria ieri Cristina pe facebook. Iar aproape în acelasi timp Ana imi trimitea un link video către un pianist care canta singur în inima ghețarilor care se topeau. Sincronicitate sau simplă întâmplare ? Iar Bianca scria pe wall-ul ei ca “A fost o saptamana intensa si despre dans contemporan. Dansul e una dintre marile mele pasiuni si il practic oricand si oriunde. Atunci cand dansez simt ca ma unesc cu infinitul. Am mers să dansez intr-un cadru special creat si m-am ales cu prieteni noi si lectii frumoase de viata. A fost o experienta colosala ce m-a marcat profund pozitiv. Totodata am invatat mai multe despre iubire, incredere si abandonarea in fata necunoscutului. Mi s-a confirmat inca o data ca e bine sa te auto-depasesti constant pe tine si pe ceilalti sa-i iubesti. Daca intri in competitie cu oamenii se nasc prapastiile. Daca te unesti cu sufletele lor se construiesc podurile sperantei si a trainiciei intre noi. La final ne-am imbratisat cu fiecare si ne-am dorit numai bine. Profesorul nostru Cosmin Manolescu caruia Ii multumesc pentru fiecare clipa in parte a zis o fraza pe care am memorat-o si am inscris-o in inima: “Tot ceea ce faceti sa fie din iubire”. Cand am citit textul ei am vrut să fac o corecție. Pentru că nu mă simt deloc profesor. Însă n-am avut cum, pentru că Facebook s-a hotarat sa ma puna la punct si m-a pedepsit pentru 3 zile pentru share-ul dat la o animatie nostima (un “nudist” care face facea piruete solare). Asa că acum sunt blocat, nu pot da like-uri, nu pot posta, nu pot raspunde oamenilor. Pot doar să observ în continuare reacțiile oamenilor de la distanță. Elsa care dă share la o poza cu calatoria ei emotionala – “Let’s call it audience development”.

DSC_0417_11219

Sau cererile venite de la oameni necunoscuti din Timisoara care imi cer prietenia și vor să știe dacă mai revin la Timișoara. O să revin da în luna septembrie, pentru că simt că oamenii și energiile din acest oraș sunt pozitive. Pentru că este nevoie de mai mult dans contemporan, experiment și inteacțiune.

Inchei acete gânduri post-Timișoara cu unul din feedbackurile primite la finalul atelierului de la Cristina, care exprima foarte bine experiența noastă emoțională comună:

“Dragă Cosmin,

De când am început atelierul nu mă pot opri din dans. Dansez pe stradă, în stațiile de autobuz, la duş, când pun dimineața cafeaua la făcut, când pun hainele la spălat, când mă privesc în oglindă. Dansez? Ce fac eu acum se numește dans? Din când în când mă gândesc că o să mor şi c-am făcut parte din mine prea puțin. Când mor o să mă opresc din dans? Sau când o să mă opresc din dans o să mor? 

Am şi uitat că am o inimă. A început să-mi fie dragă din nou zilele astea. Am atâta iubire în mine. Inima mea se zbătea, acum dansează. Încet, calm, cu răbdare şi visare. 

Cea mai grea întrebare: “De ce?”

Nu mai îmi este frică de întrebările fără răspuns. Iubesc simplitatea în viață, nu-mi plac cuvintele mari. Ador dansul contemporan, are ceva simplu, primar în el. Care vine din noi, iar noi….. Cine stie de unde venim?! Dar e simplu de frumos. 

M-am întâlnit cu corpul meu, dar m-am întâlnit şi cu voi care ati fost buni cu el. Mulțumesc că ati dansat cu genunchii mei, cu lobul urechii mele, cu degetele de la piciorul meu stâng. Că m-ati tinut de mână când mi-a fost teamăNu mai vreau să scriu, vreau să dansez.

 

 

Advertisements

18 iunie

azi este ultima zi in care ne intalnim cu corpurile emoționale la timișoara. azi inima va bate mai puternic decât de obicei. pentru că pentru unii dintre noi va fi o premieră. ah ce fain o să fie! galeria Jecza a fost gazda unei saptămâni intense plină de întâlniri, experiențe noi și puternice. am văzut înmugurind lacrimi în colțul ochilor, am simțit inimele partenerilor mei de dans iar sărutul ne-a mișcat în spațiu. am dansat cu zmeele prin sculpturi, ne-am conectat unii la altii si ne-am oferit momente speciale. am vorbit despre noi și ne-am pus intrebări despre dans, viata și iubire.

Iti place de mine? Vrei să dansezi cu mine? Sunt Cosmin, sunt coregraf si expert in calatorii emotionale. M-am nascut in Brasov, acum locuiesc in Bucuresti. Mie imi place mult sa dansez cu zmeul. Ieri am pus un pariu si sper din inima sa-l castig. Ai incercat vreodata sa dansezi cu inima? Do you like to fly the kite? Do you like sushi or salata de vinere? Taco si kite, zmeul. Taco in Japanese means also Octopus. Did you ever saw the octopus dance? Eu sunt Dan, sunt IT-ist, alpinist si imi place la nebunie dansul contemporan. Eu sunt Sabina si lumea spune ca sunt cam nebună.Am trei căini, o pisică și un copil. Pe mine mă cheama Sara, am 14 ani și sunt emotivă. Mi-a fost frică că voi fi exclusă la acest atelier, însă nu s-a întâmplat așa. Si am scris acest text în timpul orei de chimie. Eu sunt Cristina, Cristina Daju și sunt dansatoare de tango. Unul din cele mai cele mai frumoase lucruri care mi s-a intamplat a fost calatoria la Buenos Aires. iubirea are gust? Oare cum ar fi să dansezi cu buzele?
 Ți-ar place să mă săruți în timp ce inimile dansează împreună? Eu sunt Dan, am fost in Maldive si am dansat cu rechini vegetarieni. Crezi că Dumnezeu iubește dansul? Exista oare dans fara atingere? Sunt Ana si n-am mai facut niciodata dans contemporan. Nu știu daca voi putea sa stau la tot atelierul. Vrei să dansezi în mine, vreau să dansez în tine? Numele meu e Bianca si sunt interesata sa urmez acest atelier de dans contemporan. Am 30 de ani, sunt plina de pasiune si entuziasm, fac Reiki si iubesc sa ma exprim prin intermediul dansului. La revedere nudiștii mei. Eu sunt Consuela și sunt actriță păpușar. Ai dansat vreodata pana la nebunie? Ti-e dor de vreo zi din copilarie? Iti iubesti viata? De ce? Numele meu este Mircea și sunt dansator de hip-hop. Dansul este pentru mine Descărcare, Eliberare, Descătușare”.  Eu sunt Cristina și dansul contemporan pentru mine este emotie, libertate si prilej.

Au trecut foarte repede cele 5 zile intensive iar azi e ultima zi. final act. ieri la finalul atelierului, dupa ce am dansat în celălalt corp, am vizionat impreuna cu dansatorii mei filmul ce este dansul contemporan, pe care l-am realizat anul trecut in Japonia in cadrul proiectului Eastern Connection. mi-a plăcut mult și in plus mi s-a parut cumva, foarte relevant pentru experienta noastră de acum. și brusc mi s-a făcut tare dor de Asia. mă tot gândesc daca sa dansez solo-ul meu despre #colectiv diseara. hmm nu știu ce să zic, mai am cateva ore sa reflectez la asta. in plus sunt curious cum o sa reactioneze publicul diseară la propunerile noastre. tu ce crezi?

* * *

Mai țineți minte cum e să te joci? Cum e să urmărești alunecarea zmeului pe cer? Cum să te imaginezi plutind, asemeni lui, înfruntând gravitația, să te strecori, mișcând lin brațele, printre lucruri… ? Țineți minte?

Astă-seară – sâmbătă, 18 iunie 2016, cu începere de la ora 20,00, la Galeria Jecza / Triade, Calea Martirilor 51/52,  coregraful Cosmin Manolescu și prietenii ce l-au însoțit, această săptămână în aventura numită Corpul emoțional, vă vor reaminti această poveste,  în cadrul „Zmeul sau ce este dansul contemporan”.

zmeul sau ce este dansul contemporan

performeri: Ana Adam, Sabina Bijan, Cristina Daju, Cristina Dumitru, Consuela Egyed, Alina Giurgiu, Dan Iachis, Sara Lazea, Raula Lăzărescu, Cosmin Manolescu, Mircea Pandele

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

mulțumiri speciale Sorina Jecza & Fundația InterArt Triade și Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara

16 iunie

In timp ce ma duceam ieri la Galeria Jecza, pe drum m-au năpădit amintirile. Prima mea întălnire directă cu Timișoara și oamenii de aici a fost în 1995 când am dansat în spectacolul Le Grand Jeu, o co-producție franco-româno în coregrafia lui Christian Trouillas pe scena Teatrului Național din Timișoara care pentru prima personal a reprezentat prima experiență artistică adevărată. Ce timpuri…A doua întălnire cu acest oraș a fost în anul 2000 când am participat ca manager cultural la un training de management organizat de Gabriela Tudor și Fundația Pro Helvetia unde printre altele l-am cunoscut pe Vasile Ernu, pe cei de la Fundația de Arte Vizuale și pe celebrul Charles Laundrey, fondatorul conceptului “Creative City”. Pregăteam pe atunci prima ediție a  festivalul internțional de dans BucurESTi.Vest, evenimentul care a creat premisele apariției Centrului Național al Dansului. Mi-au trebuit 12 ani pentru a redescoperi orașul de malul Begăi. In 2012 dupa exact 12 ani am revenit la Timișoara pentru a prezenta spectacolul-instalație Camera 1306 la Hotelul Continental pe care l-am realizat cu Ștefania și Catrinel. Wow, ce repede trece timpul. Și iată-mă din nou aici lucrând cu niște oameni tare faini și deschiși, explorându-ne corpurile emoționale și descoperind tainele dansului contemporan.

Am luat un taxi (care este mult mai scump decat la Bucuresti) si am ajuns rapid la studioul de  dans instalat la Fundația Triade, care mie aduce foarte mult cu ZonaD. Primul lucru a fost să scot zmeul la plimbat prin studio. Și imediat m-au năpădit amintirile călătoriei din Japonia de anul trecut când m-am jucat pentru 3 zile cu zmeul prin cele mai bătute locuri din Tokyo – Palatul Imperial, Shinjuku Gyoen, străzile din jurul Morishita Studio sau Tokyo Metropolitan Building. Și brusc mi s-a făcut dor de Japonia.

Are you OK? Dozo. Arigatou gozaimas. Hai. Hai-hai, hai zmeule. Do you prefer sushi or salată de vinete? Do you prefer butoh or contemporary dance ? Do you miss Romania Zan-san? Do you think Rosia Montana was important for Romania? What about#Collectiv? Do you think Timisoara will become European Cultural Capital 2021? Or Bucharest? Would like to dance with me? Why Japanese people are so complicated? Do you think I should stop here?

Programul atelierului de ieri a fost foarte diferit. Le-am propus participanților o noua abordare a corporealității directă și nemediată. Am încercat să ne introducem, să ne contopim, să dansăm în celălalt. Un proces intens, dificil pe alocuri, cu multă transpirație.După o pauză scurtă,  am încercăt să interacționăm cu piatra, cu arborii. Pentru un timp ne-am privit în ochi. La final am dansat sărutul cu ochii închiși. Și ne-am pus întrebări, multe despre dans, iubire și viață. Eu am dansat cu bețele în gura, rememorând momentul #Colectiv. A fost din nou o zi plină cu multe straturi. O zi frumoasă cu dans.

Dimineața când am deschis calculatorul am găsit un mesaj email de la Cristina cu o serie de noi întrebări și gânduri. Cu acordul ei le fac publice pentru că sunt sincere și adevărate. Clar o temă de reflecție și de lucru, care vorbesc foarte mult despre procesul de explorare, descoperie, de călătorie în care am plonjat cu toții.

“Dansul e acum sau maine? Dansul are viata sa? Orice miscare e dans? Sarutul este un dans? Iubirea se termina in abis? Te-ai iubit vreodata pe tine? Ai luat o supradoza de iubire? Iubirea ameteste si cade sau nu? Ai iubit candva un obiect? Viata e un fir rosu?Intunericul e lumina vietii? De ce viata e greu de trait? Viata e un numar? In viata albinelor ai gasit dans?

Dintre toate intrebarile pe care le-am auzit marti, una sigur nu o sa o uit niciodata, pentru mine a avut nu un impact, ci o magnitudine: Vrei sa dansez in tine? wooow, pe asta chiar poti sa o iei cum vrei, mi-a intrat in corp pe toate partile si a iesit tot atat de vulcanic, si de aceea azi, poate cel mai interesant mi s-a parut cand trebuia sa intram si sa dansam in corpul celuilalt, act nedesavarsit de mine, deoarece simt ca nu am explorat suficient in zona asta, as relua oricand exercitiul, sa vad ce se poate face mai mult.”

Seara s-a încheiat târziu la Musiu, un loc cu adevărat special din Timișoara unde am gustat un rose spectacolus Pedro Vasare (necunoscut mie) pe care vi-l recomand cu drag. Asta in timp ce admiram dansul spectacolus al norilor în lumina lunii. Și brusc o liniște serenă  m-a încercuit. Si mi-am dat seamă că imi place mult la Timișoara.

DSC_0383_11099

 

15 iunie

iti place ?

iti place soarele sau luna?

preferi dansul inimilor sau dansul zmeelor?

crezi ca daca iubesti, existi?

iubirea are gust?

viața inimii tale e un dans?

dansul te mișca?

de ce?

Esti fată sau băiat?

Mă iubești?

Îti place să dansezi cu mine?

Oare cum ar fi să dansezi cu buzele?

Ai iubit pe cineva atat de tare incat sa lupti cu tine pentru el?

Te-a eliberat vreodata dansul?

Ai dansat vreodata pana la nebunie?

Cei care te iubesc au plans din vina ta?

Ai ras vreodata pana la epuizare?

Ai ras si ai plans in acelasi timp?

Ti-e dor de vreo zi din copilarie?

Iti iubesti viata?

iti place de mine?

Dumnezeu iubeste dansul?

Exista dans fara atingere?

Auzi ca inima mea danseaza?

Inimile noastre danseaza intre ele?
O sa mor cand o sa ma opresc din dansat?
Ai uitat ca nasterea e un dans?
iti place?

 

 

14 iunie

DSC_0154_10970Pentru mine dansul contemporan este o forma de libertate și o modalitate autentică de [re]descoperire a corpului. Si cred că sub această tema se va derula atelierul “corpului emoțional” care a demarat ieri seara în spațiul generos al Galeriei Jecza/Fundației InterArt Triade. M-am hotărăt să țin pe blogul meu un jurnal zilnic despre acest atelier așa că după fiecare zi de lucru mă puteți citi aici.

14 iunie

Am ajuns la Timișoara duminică noapte tărziu după ce am lăsat în urmă furtuna care a inundat once more Bucureștiul. Cursa TAROM a avut o întârziere așa că am ajuns la apartmentul închiriat abia pe la 23.00. Am renunțat din acest an să mai stau la hotel (unde totul este rece și impersonal) așa că din acest an voi sta prin apartamente inchiriate de pe airbnb. La intrarea în curte aștepta un labrador mare – Tricky – care mi-a așezat cu dragoste o labă pe șold. Am devenit brusc prieteni. Apartamentul este mare și frumos (parcă perfect construit pentru Fragil), aflat langă biserica Sfânta Maria pe o stradă plină de verdeață, lângă Bega.

Dimineața am ieșit să fac piața și am avut timp să observ cartierul mai pe îndelete, deși ploia continua să stropească orașul cu picuri mici. După un mic dejun frugal am început lucrul. Intr-o prima fază am recitit textele participanților la întrebarea ce este dansul contemporan:

Pentru mine dansul contemporan este libertate în exprimarea conceptului, a gândului, intenției. Libertatea de a exprima corporal o emoție, de orice natură. 

Dansul contemporan este forma cea mai pura si nelimitata de expresie prin dans.

Dansul contemporan contine in primul rand miscari autentice, moderne, firesti.

Exprimat intr-o maniera expresiva (poate uneori chiar ciudata, aparent neinteleasa),descrie stari emotionale –  sufletesti ale dansatorului.

Dansul pentru mine mai e si acea raportare la propriul interior emoțional din care îți iei “substanța” pentru a o expune in miscare!!

 Si am ascultat melodiile lor. Dupa aceea am transportat bagajul imens cu lumini, cabluri, role de scotch și alte device-uri tehnice la Galeria Jecza. Ne astepta un spatiu primitor cu o energie foarte faina cum putin gasesti in Bucuresti. Ne-am suflecat mâinile și am purces la treabă. Dupa ce am întins rolele de covor de dans împrumutate cu căldură de la Teatrul Maghiar (linoleumul cum ii spun cei din teatru) mi-a adus aminte cu drag de primul covor de dans cumparat in 1996 pentru ArCuB tocmai din Ungaria precum in Romania nu existau. Si de urmatorul cumparat de Fundatie pentru festivalul București.Vest pe care l-am donat CNDB-ului în 2005 la crearea lui împreună cu un important fond de carte și reviste de specialitate. După ce am așezat cu grijă bucățile de covor ne-am apucat să le spălăm bine cu mopul. In timp ce dansam ușor cu mopul, unele imagini de la atelierul din 2012 mi-au revenit în memorie. După 2 ore de muncă asiduă împreună cu Ștefania, în care am intins covoarele, am spălat și scotch-uit covorul de dans, spațiul galeriei s-a transformat brusc într-un studio de dans foarte frumos. Am avut pentru o clipă senzația că ZonaD s-a mutat la Timișoara. Sorina Jecza, gazda noastră ne-a oferit o ceașcă de cafea și am mai stat la un pahar de vorbă despre premiile AFCN și provocările antreprenoriatului cultural din România.

Pe la orele 17 a sosit si Sabina, prima participantă la atelier așa că m-am retras brusc în studioul de dans/Galaria Jecza pentru ultimele pregătiri pentru atelierul ce urma să înceapă curând. Grupul este foarte mixt și divers, iar participanții au între 16 over 50. In jurul orei 18 au sosit primii participanți Dan, Raul, Alina, Cristina (singura participantă de la primul atelier din 2014), Ana, Consuela. Ana, o persoană fără experiență în zona dansului contemporan, m-a întrebat dacă poate participa doar la prima zi de atelier nefiind convinsă de întălnirea cu dansul contemporan. Am primit-o cu drag pentru că știam că o să rămână la tot atelierul. Ah și tocmai când scriu aceste rânduri, imi întră pe email un mesaj de la Ana prin care imi confirmă participarea la tot atelierul și îmi trimite o poezie foarte frumoasă că răspuns probabil la dansul inimii pe care l-am experiementat pentru prima dată aseară:

Rugaciunea inimii catre mine

Uneori las sabia jos si inchid ochii

respirand ca un calaret al gandului

imbatranit in lupte launtrice.

Atunci imi aud inima batand

si simt rugina napadindu-mi armele.

Ah, caii de jaratic ai mintii s-au facut scrum,

Timpul e stramb si subtire ca un fir de otel vibrand in bataia vantului.

Ramai asa spun soaptele inimii mele,

ramai, padurea va inghiti armele infipte in pamant,

scrumul cailor se va imprastia in patru zari,

ramai cu mine,

Inima ta.

(Horia Turcanu)

După o scurtă introducere informală am inceput să ne oferim energie, să ne atingem corpurile, să ne cunoaștem și să pornim în călătoria noastră emoțională. A urmat o sesiune lungă în care am început să explorăm conceptul de călătorii emoționale, atât de drag mie (și celor care l-au cunoscut/încercat pe propria lor piele). Nu o să vă spun prea mult ce am făcut aseara la atelier pentru că dansul contemporan trebuie experimentat direct pentru a-l înțelege cu adevărat. După cele trei ore si jumatate de dans, am plecat cu toții mai frumoși, încărcați de o aura frumoasă și plină de bunătate și lumină.

Finally, la miezul nopții mă aștepta un mesaj de la Cristina (dansatoare de tango) pe care o care m-a făcut să adorm cu un zambet larg. Imi iau permisiunea și reproduc aici căteva din gandurile ei pentru că sunt pline de sensuri pentru ceea ce se întămplă acum la Timișoara.

“Ca experienta senzoriala a fost maximul, mi-a placut intensitatea la care s-a lucrat si implicarea tuturor, ceea ce era si mai frumos, a fiecarui individ in diversitatea lui, pentru ca se simtea diferentiat, cu toate astea s-a format o energie comuna, unitara…..A fost oricum o complexitate mare de senzatii, iar partea verbala, pe mine ma incurca putin, pentru ca ma face sa gandesc, iar eu  nu doresc sa rationalizez nimic atunci cand dansez, as prefer sa nu gandesc deloc, dar ma rog, asta e o alta limita pe care trebuie sa o imping mai departe.

Si da, m-am simtit libera, de aceea, acolo e totul. Ca si concluzie ma simt foarte fericita si imbogatita dupa toata experienta si le astept cu nerabdare pe urmatoarele”

Azi a ieșit soarele așa că vom ieși sa dansăm cu zmeele în parcul Triade de lângă Galerie. Și vom continua să explorăm the power of dance. Poate veniți și voi.

#reformaîncultura

20160511_104548

#reformaîncultura

 Motto: “Mobility is a corner stone for the cultural sector” (Michel Magnier)

La începutul lunii mai, la invitația fostului Ministru al Culturii dl. Vlad Alexandrescu, am plecat la Bruxelles ca expert independent la conferință “Stocktaking meeting on the mobility of artists and culture professionals” organizată de Uniunea Europeană – DG Education and Culture al Uniunii Europene în cadrul Agendei Europene pentru Cultură 2015-2018.

Inainte de a vă prezenta ce s-a discutat la Bruxelles, trebuie să fac o mică paranteză pentru a trece in revistă puținele inițiative care au existat în România în acest domeniu. Trebuie spus de la bun început că mobilitatea artistică în România este considerată o activitate deloc importantă deși personal cred că este esențială pentru dezvoltarea artiștilor și a scenei culturale din RO. De exemplu recent in Marea Britanie, the Arts Council a implementat acum câtiva ani programul “Artists’ International Development Fund”ce ofera sprijin pentru artiști din toate domeniile pentru a călători în străinătate pentru dezvoltare profesionala si pentru a demara/participa la proiecte internationale. La noi s-a facut foarte putin pina in prezent. Trebuie sa amintesc aici lansarea in iulie 2005 de catre dna. Mona Muscă la cererea sectorului cultural independent a unui fond de mobilitate pentru operatorii culturali care a avut o viață scurtă fiind “înghețat” sine die la puțin timp de Adrian Iorgulescu si precedesorii lui. Tot în aceeași perioada în 2005 Gabriela Tudor lansa în România programul internațional de rezidențe ArtistNe(s)t în parteneriat cu 4 instituții publice de cultură aflate în subordinea Ministerului Culturii la Tescani, Bacau, Sinaia și Arcuș (care a reușit cu greu să supraviețuiască pînă azi implinind în acest an 10 ani de activitate). La nivelul operatorilor culturali, mobilitatea artistică internațională din pacate este susținută în principal doar prin cele câteva puține proiecte europene care există europene. Impreună cu Ștefania în 2011 am lansat programul european E-Motional, condus de Fundația Gabriela Tudor care a o avut o componentă importantă de mobilitate oferind burse de mobiliate și rezidențe la nivel european pentru artiștii români din zona dansului contemporan. Andreea Căpitănescu și Asociația 4Culture sprijină și ea mobilitatea prin programul Long Life Burning. In perioada 2013-2016 granturile EEA au sprijinit mobilitatea cu Norvegia, Islanda și Liechtenstein printr-un fond de burse speciale oferite operatorilor culturali români interesați să călătorească în tările respective. That’s all. Ah era să uit și modificarea importantă de anul acesta, când iată la cererea mea și a câtorva colegi din sectorul independent,  Consiliul AFCN decide că rezidențele artistice (una din cele mai cunoscute activități de mobilitate) să devină un domeniu distinct în prioritățile de finanțare ale acestei instituții pentru 2016. 

Ok revenind la subiectul acestui postări, trebuie să recunosc că am fost luat prin suprindere de invitația de participare la întălnirea europeană. Unu – pentru că nu făceam parte din echipa Ministerul Culturii și doi – pentru că statutul artistului nu exista in Romania.

Pentru că intalnirea de la Bruxelles a fost superinteresanta iar acest subiect este extrem de important, am decis să public câteva fragmente din raportul pe care l-am înaintat Ministerul Culturii la întoarcerea în țară. Exista in el câteva informații care trebuie cunoscute de colegii mei si toti cei interesati de politicele culturale. Nu știu dacă propunerile mele vor avea un ecou și vor fi urmate de niște rezultate concrete, însă textul de mai jos conține câteva informații relevante privind mobilitatea la nivel european. La întoarcerea în țară, mi-am arătat de asemenea disponibilitatea pentru a continua discuțiile de la Bruxelles cu echipa nouă de la Ministerul Culturii pentru a demara niște procese de reformă. Am mai spus-o, cultura vie stă să moară și este nevoie de o puternică infuzie și de modificări legislative urgente pentru a susține sectorul cultural și artiștii. Dacă noua echipa de la Ministerul Culturii (care mai are doar câteva luni de mandat) nu va face nimic, nobody will do it.

Ahh, am uitat să menționez un lucru important. La întoarcerea de la întălnirea de la Bruxelles, chiar în ziua în care am aterizat pe aeroportul Otopeni, postașul mi-a adus aminte rapid că sunt în România și că această țară mai are un drum lung de făcut pentru a ajunge o democrație reală în care oamenii contează. Pe biroul meu mă aștepta procesul verbal al amenzii în sumă de 500 lei primită retroactiv de la Jandarmeria Română pentru participarea la evenimentul de susținere a dlui. Vlad Alexandrescu, fost Ministru al Culturii, demis pentru scandalul de la ONB, unde am afișat o foiae A4 pe care scria #reformaincultura. Atat. N-am scandat nimic, n-am ocupat strada, am fost practic amendat pentru că susțineam printr-o foaie de hartie un lucru absolut normal și necesar, susținerea reformei în cultură. Finnaly, am depus o actiune în instanță pentru anularea amenzii pentru care a trebuit să plătesc o taxa de timbru de 20 lei la direcția de taxe și impozite. Am ajuns astfel fără să vreau (multumită subordonaților Ministrului Tobă) unul din primii finațatori direcți ai reformei în cultură.

Finnaly, după această introducere lungă, vă invit să citiți fragmente din raportul trimis Ministerului Culturii.

PS. Dacă nu aveți timp sau răbadare, săriți peste introducerea și mergeți direct la final la concluzii și propuneri. Lectură plăcută.

Raport participare la reuniunea “Mobility of artists and cultural professional”

Bruxelles, 10 – 11 Mai, intalnire organizată de catre DG Education and Culture, European Agenda for Culture | Council Work Plan for Culture 2015-2018

În perioada 10-11 mai 2016 am participat la întâlnirea europeană MOBILITY OF ARTISTS and CULTURAL PROFESSIONAL la care au participat peste 50 de reprezentați din țări membre ale Uniunii Europene și țări asociate UE, reprezentanți ai Ministerelor Culturii, Ministerelor Afacerilor Externe și reprezentanți ai unor operatori culturali din statele Uniunii Europene ce derulează proiecte în zona mobilității.

Intâlnirea a fost deschisă printr-un discurs oficial al dlui. Michel Magnier, din partea Comisiei Europene, Director Culture & creativity, DGEAC care a menționat rolul important al mobilității artiștilor în dezvoltarea cooperării culturale la nivel european afirmând printre altele ca: “Mobility goes hand in hand with creativity”, “Removing the bareers for mobility in Europe is an objective for EU”, “Mobility is a corner stone for the cultural sector”.

Prima sesiune de lucru s-a axat pe prezentarea problemelor legate de mobilitatea artiștilor în principal legate de problema vizelor pentru artiștii care călătoresc în UE, prezentarea legislației europeane și a problemelor privind taxarea (dubla-impozitare a onorariilor artistice) si a prezentării doua rapoarte independente privind problemele legate de dubla-impozitare.

A urmat prezentarea a două rapoarte independente realizate de organizații independente și un grup de experți europeni privind probleme taxelor și a dublei-impozitări. Primul raport s-a referit la situația taxării onorariilor artistice a operatorilor culturali din Belgia și a fost realizat de Kunstenloket. Studiul intitulat “Bilateral Income Tax Treatis and Belgian Dance Company” a fost realizat pe un număr de 8 companii de dans și a relevat dificultatea implementări în practică a articolului 17 (care reglementează dubla impozitare la nivel UE) și a faptului că aceste companii își negociază în fapt onorarii nete, organizatorii spectacolelor plătind de facto taxe și impozite pentru artiștii invitați.

Cele doua prezentări de raporate au fost urmate o serie de întrebări și răspunsuri în plenul reuniunii precum și de comentarii privind necesitatea realizării unor modificări importante la nivelul legislației europene privind privind sistemul de taxare și impozitare al artiștilor care derulează proiecte in exteriorul granițelor tării unde locuiesc sau sunt rezidenți. La acesta discuție am luat cuvantul și eu menționând decalajul imens la nivel legislativ intre RO si celelalte tari din UE menționând că în RO nu există încă un statut al artistului sau alte reglementări clare privind modul de taxare al artiștilor europeni care derulează proiecte în România.

Ultima parte a primei zile de discuții a fost dedicată mobilității profesionale și a asigurărilor sociale. In dechidere dl Benoit Paul, reprezentant al Comisiei Europene, DG Employment Unit Social Security Coordination a facut o scurta introducere privind mobilitatea la nivel UE si a fost mentionat ca asigurarile sociale sunt de competenta nationala ale statelor membre UE. S-a mai mentionat existenta unui Card European de Sanatate  care ofera servicii medicale pentru artiștii care calatoresc profesional in alte state UE precum si existenta unui portal de mobilitate prin care cetatenii pot cauta job-uri la nivel european EURES – EURopean employment services 

Au urmat doua studii de caz privind mobilitatea si asigurarile sociale – Toolkit for Theatre Production and Mobility, prezentat de Hanna Helaovouri Theatre Info Finland, Ms Hanna Helavuori și Practical aspects of social security for culture professionals, introdus de dl. Bruno De Pauw, Department for International Relations of the National Social Security Office of Belgium.

Ultima prezentare a zilei a inclus o scurta prezentarea reglementarilor existente pentru asigurarile sociale – formularul A1 care reglementeaza modul de plata pentru asigurarile sociale (document practic necunoscut in Romania) pentru artistii sau angajatii care lucreaza in strainatate. Documentul respectiv se elibereaza la cerere de catre Casele de Asigurari de Sanatate. A fost prezent de asemenea site-ul www.socialsecurity.be care ofera cetatenilor belgieni (inclusiv artisti) formularul A1 in 24 de ore, oferind astfel sprijin direct mobilitatii europene. In Romania formularul A1 este eliberat de Casa Națională de Pensii Publice printr-un proces extrem de dificil si greoi.

Subiectele celei de-a doua zile de discutii au fost dedicate problemei vizelor de lucru pentru artiști si a prezentarii unor proiecte si initiative privind difuzarea informatiile referitoare la mobilitatea artistica in Europa.

In deschidere întălnirii a fost prezentat foarte pe scurt noul acord de vize european ce urmaza sa devina operational din 2017 care prevede printre altele modificarea modului in care sunt acordate vizele pentru artistii “third countries” si aparitia unei nou tip de viza “touring visa” – care va oferi posibilitatea ca artistii sa aibe drept de sedere pina la 180 de zile (in prezent limita legala este 90 zile). De asemenea a fost mentionata posibilitatea ca pe viitor un artist din afara Uniunii Europene care a obținut 2 vize de intrare intr-o țară Schengen în același an, sa poata obține ulterior o viza de intrare multiplă pe trei ani, procedurile urmand sa fie mult simplicate. Au urmat o scurta sesiune de intrebari si discutii la care am participat si eu intrebând reprezentantul european daca există rezultate notabile privind negociarea sistemelor de vize gratuite pentru Romania in relația cu SUA și dacă exista discuții privind reciprocitatea pentru vizele de lucru pentru artiști între UE si SUA. Răspunul primit a fost unul evaziz, menționând că există discuții serioase pe această linie însă ca in acest moment prioritatea UE este legată de negocierile cu Turcia.

Dupa aceste prezentari a avut loc o serie de discutii in plen care au realiefat încă odată:

  • nevoia lansarii unor initiative locale naționale din partea Ministerelor Culturii si altor institutii interesate pentru crearea unor Mobility Points care sa ofere acces direct artistilor la informații la zi privind mobilitatea la nivel european prin platforme web, peer-to-peer si ateliere specifice;
  • implementarea unor linii de finantare speciale pentru mobilitate din partea UE și a Tărilor Membre pentru aceasta activitate extrem importantă la nivelul cooperării culturale și a dialogului intercultural
  • organizarea unor sesiuni de training cu experți europeni la nivel național și european care să fie conexate cu alte proiecte dezvoltate prin proiectele co-finanțate de Europa Creativa
  • crearea și connectarea platformelor web existente și o mai mare diseminare a activității acestora la nivel european

Din rândul participanților au fost mai menționate și alte inițiative noi în Austria și Polonia unde vor fi lansate curând noi portaluri de mobilitate. In finalul întălnirii participanții la reuniune au propus căteva măsuri privind mobilitatea:

  • includerea mobilitatii ca o prioritate in randul programului Europa Creativa (alături de “audience development”)
  • o mai mare vizibilitate a programelor de mobilitate existente la nivel european pe site-ul UE;
  • sprijin direct din partea Ministerelor Culturii pentru implementarea unor actiuni specifice [Mobility Points] si a unor linii de finanțare pentru mobilitate la nivel european.
  • sprijinul UE prin Comisia Europeana DGEAC

 Propunerile mele au vizat

  • includerea mobilității ca o prioritate pentru programul European Capitals of Culture
  • posibilitatea ca punctele naționale “Europa Creativa” din tările UE să poată avea mandat și pentru a realiza diferite proiecte in zona mobilităților artistice.

CONCLUZII

Conform recomandărilor făcute de reprezențanții Comisiei Europen, grupurile de experți europeni precum și de participanții la reuniune și în contextul în care Romania va găzdui în 2021 Capitala Europeană a Culturii, consider că este extrem de important ca Ministerul Culturii din România să demareze rapid câteva proiecte care să vină în sprijinul creșterii mobilității în România și la nivel european cum ar fi:

  1. (re)lansarea fondului de mobilitate existent la nivelul Ministerului Culturii pentru artisti si manageri culturali, reprezentanti ai institutiilor publice de cultura sau operatori culturali privați
  2. crearea unui cadru legislativ care să susțina creșterea mobilității artiștilor și decontarea legală a diurnelor si a transportului international/local si cazarii pentru artiști și alți profesioniști ai sectorului cultural (pe baza modelelor deja existente la nivelul Ministerului Culturii sau in alte tari europene). 
  3. reducerea fiscalității prin exceptarea de la plata taxelor pentru artiști și PFA-uri pentru un impozit anual mai mic de 15.000 Euro/an (propunere facută de grupul de experți europeni si deja implementată în unele tări europene)
  4. realizarea unei legi organice privind Statutul Artistului în Romania care sa ofere condiții echitabile pentru asigurări sociale de sănătate, pensii etc pentru toți artiștii indiferent de tipul de contract
  5. implementarea unui <Mobility.Point> în România care să ofere informații autorizate la zi privind regimul vizele de lucru, asigurările de sănătate și nivelul taxelor care trebuie platite de organizatii culturale și instituții publice de cultură pentru artiștii straini care deruleaza proiecte culturale in RO.

 

Cosmin Manolescu

București, 13 mai 2015