14 iunie

DSC_0154_10970Pentru mine dansul contemporan este o forma de libertate și o modalitate autentică de [re]descoperire a corpului. Si cred că sub această tema se va derula atelierul “corpului emoțional” care a demarat ieri seara în spațiul generos al Galeriei Jecza/Fundației InterArt Triade. M-am hotărăt să țin pe blogul meu un jurnal zilnic despre acest atelier așa că după fiecare zi de lucru mă puteți citi aici.

14 iunie

Am ajuns la Timișoara duminică noapte tărziu după ce am lăsat în urmă furtuna care a inundat once more Bucureștiul. Cursa TAROM a avut o întârziere așa că am ajuns la apartmentul închiriat abia pe la 23.00. Am renunțat din acest an să mai stau la hotel (unde totul este rece și impersonal) așa că din acest an voi sta prin apartamente inchiriate de pe airbnb. La intrarea în curte aștepta un labrador mare – Tricky – care mi-a așezat cu dragoste o labă pe șold. Am devenit brusc prieteni. Apartamentul este mare și frumos (parcă perfect construit pentru Fragil), aflat langă biserica Sfânta Maria pe o stradă plină de verdeață, lângă Bega.

Dimineața am ieșit să fac piața și am avut timp să observ cartierul mai pe îndelete, deși ploia continua să stropească orașul cu picuri mici. După un mic dejun frugal am început lucrul. Intr-o prima fază am recitit textele participanților la întrebarea ce este dansul contemporan:

Pentru mine dansul contemporan este libertate în exprimarea conceptului, a gândului, intenției. Libertatea de a exprima corporal o emoție, de orice natură. 

Dansul contemporan este forma cea mai pura si nelimitata de expresie prin dans.

Dansul contemporan contine in primul rand miscari autentice, moderne, firesti.

Exprimat intr-o maniera expresiva (poate uneori chiar ciudata, aparent neinteleasa),descrie stari emotionale –  sufletesti ale dansatorului.

Dansul pentru mine mai e si acea raportare la propriul interior emoțional din care îți iei “substanța” pentru a o expune in miscare!!

 Si am ascultat melodiile lor. Dupa aceea am transportat bagajul imens cu lumini, cabluri, role de scotch și alte device-uri tehnice la Galeria Jecza. Ne astepta un spatiu primitor cu o energie foarte faina cum putin gasesti in Bucuresti. Ne-am suflecat mâinile și am purces la treabă. Dupa ce am întins rolele de covor de dans împrumutate cu căldură de la Teatrul Maghiar (linoleumul cum ii spun cei din teatru) mi-a adus aminte cu drag de primul covor de dans cumparat in 1996 pentru ArCuB tocmai din Ungaria precum in Romania nu existau. Si de urmatorul cumparat de Fundatie pentru festivalul București.Vest pe care l-am donat CNDB-ului în 2005 la crearea lui împreună cu un important fond de carte și reviste de specialitate. După ce am așezat cu grijă bucățile de covor ne-am apucat să le spălăm bine cu mopul. In timp ce dansam ușor cu mopul, unele imagini de la atelierul din 2012 mi-au revenit în memorie. După 2 ore de muncă asiduă împreună cu Ștefania, în care am intins covoarele, am spălat și scotch-uit covorul de dans, spațiul galeriei s-a transformat brusc într-un studio de dans foarte frumos. Am avut pentru o clipă senzația că ZonaD s-a mutat la Timișoara. Sorina Jecza, gazda noastră ne-a oferit o ceașcă de cafea și am mai stat la un pahar de vorbă despre premiile AFCN și provocările antreprenoriatului cultural din România.

Pe la orele 17 a sosit si Sabina, prima participantă la atelier așa că m-am retras brusc în studioul de dans/Galaria Jecza pentru ultimele pregătiri pentru atelierul ce urma să înceapă curând. Grupul este foarte mixt și divers, iar participanții au între 16 over 50. In jurul orei 18 au sosit primii participanți Dan, Raul, Alina, Cristina (singura participantă de la primul atelier din 2014), Ana, Consuela. Ana, o persoană fără experiență în zona dansului contemporan, m-a întrebat dacă poate participa doar la prima zi de atelier nefiind convinsă de întălnirea cu dansul contemporan. Am primit-o cu drag pentru că știam că o să rămână la tot atelierul. Ah și tocmai când scriu aceste rânduri, imi întră pe email un mesaj de la Ana prin care imi confirmă participarea la tot atelierul și îmi trimite o poezie foarte frumoasă că răspuns probabil la dansul inimii pe care l-am experiementat pentru prima dată aseară:

Rugaciunea inimii catre mine

Uneori las sabia jos si inchid ochii

respirand ca un calaret al gandului

imbatranit in lupte launtrice.

Atunci imi aud inima batand

si simt rugina napadindu-mi armele.

Ah, caii de jaratic ai mintii s-au facut scrum,

Timpul e stramb si subtire ca un fir de otel vibrand in bataia vantului.

Ramai asa spun soaptele inimii mele,

ramai, padurea va inghiti armele infipte in pamant,

scrumul cailor se va imprastia in patru zari,

ramai cu mine,

Inima ta.

(Horia Turcanu)

După o scurtă introducere informală am inceput să ne oferim energie, să ne atingem corpurile, să ne cunoaștem și să pornim în călătoria noastră emoțională. A urmat o sesiune lungă în care am început să explorăm conceptul de călătorii emoționale, atât de drag mie (și celor care l-au cunoscut/încercat pe propria lor piele). Nu o să vă spun prea mult ce am făcut aseara la atelier pentru că dansul contemporan trebuie experimentat direct pentru a-l înțelege cu adevărat. După cele trei ore si jumatate de dans, am plecat cu toții mai frumoși, încărcați de o aura frumoasă și plină de bunătate și lumină.

Finally, la miezul nopții mă aștepta un mesaj de la Cristina (dansatoare de tango) pe care o care m-a făcut să adorm cu un zambet larg. Imi iau permisiunea și reproduc aici căteva din gandurile ei pentru că sunt pline de sensuri pentru ceea ce se întămplă acum la Timișoara.

“Ca experienta senzoriala a fost maximul, mi-a placut intensitatea la care s-a lucrat si implicarea tuturor, ceea ce era si mai frumos, a fiecarui individ in diversitatea lui, pentru ca se simtea diferentiat, cu toate astea s-a format o energie comuna, unitara…..A fost oricum o complexitate mare de senzatii, iar partea verbala, pe mine ma incurca putin, pentru ca ma face sa gandesc, iar eu  nu doresc sa rationalizez nimic atunci cand dansez, as prefer sa nu gandesc deloc, dar ma rog, asta e o alta limita pe care trebuie sa o imping mai departe.

Si da, m-am simtit libera, de aceea, acolo e totul. Ca si concluzie ma simt foarte fericita si imbogatita dupa toata experienta si le astept cu nerabdare pe urmatoarele”

Azi a ieșit soarele așa că vom ieși sa dansăm cu zmeele în parcul Triade de lângă Galerie. Și vom continua să explorăm the power of dance. Poate veniți și voi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s