fragilități de toamnă

fragilități de toamnă | 22 octombrie

este dimineață, sunt cocoțat încă sub plaplumă și îmi curg ochii, la propriu. nici nu știu când s-a făcut toamnă și a venit frigul. am trecut prin vara cu viteza fulgerului, cred că am observat primele frunze colorate în septembrie la Timișoara cu ocazia rezidenței mele de la Ambasada. acolo, unde am dansat din plin și m-am lăsat hipnotizat la propriu încercând să descopăr lucruri noi despre mine. tot acolo am aflat că am aura albastră și că m-am născut în poarta 11 rezervata doar maeștrilor spirituali (ce mai…eu și Dalai Lama). de fapt Timișoara, în ordine cronologică a venit după dansul cu copacii, nămolul și iarba de la Icon Arts Academy de la Cisnădioara și după tabară intensivă de la Cluj despre care am scris deja pe blog. A urmat o supraîncălzire a creierului datorată aplicatiilor la AFCN (sincer, e tare greu să implementezi proiectele și să depui și aplicații in același timp) iar imediat dupa ce am finalizat dosarele am sărit în primul tren spre orașul meu natal. întâlnirea cu Brașovul a fost frumoasă și deep iar explorările urbane m-au făcut să descopăr orașul meu natal cu alți ochi, parcă mai frumoși. orașul vechi și fără energie unde făceam naveta în anii copilăriei pentru cursurile săptămânale de dans (a se citi de fapt balet) a început ușor-ușor să se schimbe în bine datorită oamenilor frumoși, unor energii pozitive, dansului și neotericului. festivalul aflat la prima ediției mi-a amintit de anii mei de început acum 20 de ani, când începeam să organizez primele proiecte la București. impreună cu un grup de oameni frumoși și deschiși am dansat timp de 5 zile cu turiștii, am improvizat cu maturătorii și oamenii străzii, am dansat la ferestrele oamenilor și in cafenele orașului. it was very nice…

după care am intrat brusc în avalanșa toamnei cu fragilități. deși au trecut deja 6 zile de la ultimul spectacol de la București, se poate spune că încă sub influența spectacolului așa cum simt că se află și spectatorii lui. sindromul post-fragil, marcat de întălnirea directă și nemediată cu publicul, cu emoțiile, corpul și sufletul lui, cu goliciunea proprie și a altora. dacă n-ai fost la spectacol n-ai cum să întelegi acest sindrom post-spectacol…însă îți recomand să citești aici cronică scrisă la cald de Sora Treișpe, te vei amuza cred un pic. Sau poti eventual sa vezi mai jos un mic fragment din spectacol filmat cu telefonul de unul din spectatori la linkul https://vimeo.com/187639989

m-am bucurat sincer de reîntălnirea cu [Fragil], poate cel mai bun spectacol al meu. cu siguranță cel mai curajos și poate și cel mai fragil,pentru că depinde foarte mult de modul în care este primit de public. care este de fapt și performerul principal. la spectacolul astă poți foarte ușor să observi diferențele dintre oameni si sexe. simți negreșit când oamenii se abandonează în mâine tale, când danseză cu inima larg deschisă sau când te resping cu un zâmbet înghețat pe buze. este un spectacol direct și foarte sincer la care nu ai cum să să nu fii prezent. dacă nu îți place poți desigur să pleci fără probleme. femeile il abordează plenar și foarte matur, ca pe o experiență de viață. barbații sunt parcă intimidați de experiență propusă și foarte limitați în modul de explorare, preferă să pună mînă first (despre voi este vorba Leonard si Tudor…). m-am bucurat mult că cea mai mare parte a publicului din 2016 a fost formată din oameni noi, care l-au vazut pentru prima dată. pentru mine prezența publicului nou este esențială, pentru că aduce lucruri noi.

“este un spectacol care lucrează mult cu interiorul”, mi-a spus unul dintre spectatorii de la Brașov la telefon. iar altul mi-a spus că a văzut  multă tristețe, și libertate și intelegență. unii oameni au plâns (desigur nu din cauza noastră), alții au fost speriați de interacțiunile propuse, iar unii dintre ei tremurau la contactul cu mine, Giselda sau Tanja. unii mi-au spus că prezența mea îi provoacă și-i inspiră, how nice. iar cu unii am rămăs încă în contact, facebook să traiscă. anyway, mă bucur să știu că spectacolul a lăsat ceva urme.

trecând într-un alt registru trebuie să mărturisesc aici că n-am văzut nici un picior de coregraf/curator/director de festival de dans/performance sau macar un membru al echipei CNDB la cele 4 spectacole prezentate anul acesta. mint pentru că la Brasov a venit Simona… nu că asta m-ar afecta foarte mult pentru că profesional vorbind, publicul profesionist este cel mai dificil de înfruntat. o știu foarte bine pentru că cei mai mulți colegi refuză din start propunerea artistică pentru că “știm noi mai bine”, sau “am văzut deja undeva momentul respectiv”….insă nu pot să concep să te declari curator/director de festival si sa nu vii sa vii vezi spectacole de dans realizate de artiștii români. de fapt n-ar trebui sa mă mai mire pentru că nu i-am vazut pe colegii mei nici la un “Alt Concurs” de coregrafie și nici la puținele premiere de anul astă. iar legat de asta, ieri facebook mi-a spus ca Bucureștiul va gazdui la început de noiembrie ediția pilot a bienalei ” RE//DANCE – primul eveniment de profil dedicat dansului contemporan din Europa Centrală și de Est”. ce dragutz, imi aduce aminte foarte mult de “Re-Dance” scris pe plaja de Olga cu ocazia Platformei de Reflecție de la Porto din 2014. iar pentru cei care au uitat, primul eveniment de profil dedicat dansului contemporan din Europa Centrala si de Est a fost “Movements on the EDGE “ – proiectul pe care l-am organizat in 2001 in paralel cu festivalul BucurESTi.Vest, acum exact 15 ani. ah, dar ce repedem uitam istoria recenta a dansului nostru romanesc, dear colleagues…anyway o să merg la Re//Dance așa cum a fost și la the Agency of Touch cu/de Mădălina Dan care mi-a adus multă căldură și liniște. multumesc Mădălina <3. va invit să mergeți și voi daca aveți timp.

overall, it was wonderfull decision cum ar zice americanul din mine. [Fragil] a fost o foarte buna investitie a banului public. pentru ca spectacolul este in fapt o experienta in care oamenii învață multe lucruri noi despre ei și care pune în discuție temele si fragilitatea vietii. iar prin intermediul turneului, câțiva oameni au intrat în contact pentru prima dată cu dansul contemporan.

for the records, turneul Paradis Serial 2016 se va finaliza cu un atelier & petrecere performativa PARTYING  all night long pe 5 noiembrie într-o locație nouă și supercool iar pe 10 noiembrie voi prezenta noua variantă solo a spectacolului “Zmeul sau ce este dansul contemporan” în cadrul stagiunii de spectacole organizate de Centrul Replika. iar la final de noiembrie voi pleca cu un grup de iubitori ai dansului intr-o calatorie emotională – un retreat de dans si yoga in Goa si Kerala. voi scrie despre experienta indiană aici  pe blog, așa  că te aștept cu drag aici la final de noiembrie. Namaste!

in final, trebuie să mulțumesc public evaluatorilor de la AFCN din 2015 care mi-au oferit șansă să reiau spectacolul în 2016 și să-l prezint unui public nou la Brașov, Sibiu și București. și tot la capitolul mulțumiri trebuie să o menționez pe  producatoarea Mara Oprisoiu si oamenii neoterici precum si inimoasa echipa de la Replika care au facut imposibilul posibil ! turneul [Fragil] 2016 a fost un proiect cultural co-finantat de Administratia Fondului Cultural National.

poze de Gemma Riggs, Răzvan Precup, Orsolya Balint

Advertisements