kerala – the gods own’s country

suntem iată pe 5 decembrie, în ajun de Mosului mic. este trecut de ora 23.30 iar pe barca noastră, indienii sforăie pe rupte în timp ce din difuzor răsună în surdină muzica de Bollywood. suntem cu toții la finalul unei alte zile speciale din călătoria noastră în India. afară se aud greierii, în dreapta și în stânga se văd palmierii canalul pe care ne afllăm iar la distanța cerul este brăzdat de fulgere înnăbușite. am ajuns la aproape 20 de km de Kollam după o lungă calătorie cu Kerala houseboat, o barcă special construită pentru delta Keralei. am avut o zi plină iar după o baie finală în mare noaptea cu Claudiu și dansul licuricilor, îmi vine brusc dorința de a scrie câteva rânduri despre prima mea întălnire cu Kerala – țara zeilor. am ajuns acum 2 zile la Cochin (sau Kochi cum i se mai spune) după o lungă călătorie cu trenul din Magdaon pe linia Kolkan, construită destul de recent în anii 60 și care leaga Mumbai de Goa și Kerala. spre deosebire de colegii noștrii care au plecat din Goa spre Jaipur și Varanasi, noi suntem norocoși – trenul nostru are întărziere doar o oră :). ne urcăm într-un compartiment clasa 2 C (tip cușetă, fara uși însă cu perdele) și după o cină frugală cu banane și Cashw Wadi (a special Goa delight cumparată în gară) adormim cu toții destul de repede. spre dimineață mă trezesc devreme și ies să privesc deșteptarea naturii din ușa trenului…finnally trenul se oprește în gara noastră. ne urcăm bagajele într-un taxi și plecăm spre Fort Cochin, care va fi gazda noastră pentru următoarele 2 zile. Roxana, Claudiu și Camelia se urcă într-o mașină veche care cadrează perfect cu contextul indian. șoferul nostru vorbește o engleză de baltă și se laudă cu abilitățile lui de sofer încercat în timp ce blestemă drumul plin de hârtoape. După un drum de aproape 30 de minute ajungem la Old Courtyard Hotel, un mic hotel dintr-o fostă casa colonială de pe Princess street, amplasat foarte aproape de faimoasele plase de pescuit imense ce sunt mânuite de 7 oameni. Ieșim aproape cu toții într-o prima vizită de explorare a orașului după care mâncam într-un restaurant destul de curățel amplasat pe malul apei. încercâm să plătim cu cartea de credit care bine-înțeles că nu funcționează. pe drumul spre întoarcere dăm din întâmplare de un bancomat ATM care merge și care ne oferă cu amabilitate o bancontă mare pink. ajungem la hotel destul de târziu și mă simt super-obosit. apuc să dorm iepureste după care ieșim să vedem spectacolul tradițional de kathakali. într-o prima fază a spectacolului avem parte de un “make-up” show. ne uităm (și facem fotografii) cum performerii îți construiesc fețele-măști pictate. după care un maestru de ceremonii ne prezintă pe scurt istoria acestei arte tradiționale și ne dă informații despre piesa pe care urmează să o vedem. piesa în mod normal dureaza 8-9 ore însă noi o să vedem un scurt fragment de circa 30 de minute din mahabharata – the killing of Kichaka.

 Oh, my beautiful and gentle sweet Malini. Speak to me, can’t you see me?Are you a sleep?  Ah your body is as soft as a lotus bud in the springtime..What!Oh no, it’s hard as a rock..It’s not Malini… Bhima reveals himself and kills Kichaka.

spectatorii sunt 100 % turiști ca și noi. nu există text și vorbe, un percuționist ține ritmul iar din când în când o incantație indiană modifică scena. totul este un fel de dans al genelor, sprancenelor, a buzelor, frunții și al pometilor. bratele îți au si ele rolul lor, din cand in cand cei doi performeri (din care unul interpretează rolul unei femei) dansează cu elemente de dans indian și mudre clasice din degete. la final se aplaudă de zor și suntem invitați la o hatha-yoga de la ora 6 AM, o ragas (meditație cu muzică live), să luam lecții de dans indian, să vedem un spectacol de arte marțiale tradițonale care începe la ora 16 sau să ascultăm un concert cu muzică indiană de la ora 20. seara de încheie cu o masă la unul din resturantele recomandate de Lonely Planet, unde eu mă delectez cu o salata de pește tuna și papaya. la ieșire ne așteaptă un vânzător care ne vinde niște desene în acrilic frumos pictate pe o hârtie de pergament din Jaipur, eu cumpăr două una cu doi elefanți și o mână mai contemporană. primul meu shopping, sunt clar în urmă. după cină, ieșim la o scurtă plimbare înainte de culcare să vedem imensele plase de peiscut chinezești. facem ce facem și ajungem la Malabar Silks, un magazin cu sari-uri, șaluri și tot felul de pânze și haine. încă sub influența spectacolului, mă decid să cumpăr niște fuste bărbătești pentru următorul meu spectacol. dupa o scurtă haltă la un alt bancomat pentru o altă aprovizionare cu cash, ne culcăm obosiți după o primă zi foarte bogată.

mă trezesc dimineața și ies să cumpăr o papaya pentru micul dejun și pentru a mă duce la bancomatul prietenos, pentru că trebuie mai scot niște cash pentru călătoria cu Southern Bacwathers, firma de turism indian cu care am negociat încă din luna mai călătoria cu barca prin delta Keralei. papaya se lasa greu descoperita asa intr-un final sunt obligat să renunț. ne întălnim cu toții la o cafenea din apropiere la un mic dejun cu omletă în stil local și un latte italian. pornim pe jos către cartierul evreiesc, una din zonele renumite ale orașului vechi fortificat și trecem pe lângă moschei, magazine fel și fel și locuri unde se “trafichează” bananele. este un bazar în toată regulă, frizerii și măcelării improvizate amplasate una lângă alta, zgomotul tuk-tuk-urilor care claxonează continuu. imi place la nebunie zămbetele largi ale oamenilor care îți zâmbesc larg când privirele noastre se întălnesc. indienii sunt foarte prietenoși și amabili și foarte interesați să-și facă un selfie cu tine.. la un moment dat dăm de o terasă ascunsă pe malul apei unde eu mă delectez cu un lassi de lemongrass. mă ling pe buze de bun ce este…

după vizita prin cartierul evreiesc și frumoasă sinagoga din Kochi aterizăm din nou prin în magazine, time for another shopping. eu mă opresc la standul cu muzică și-mi cumpăr un CD cu muzica ragas, who knows, poate mâine dimineața voi reuși să mă trezesc la timp și să ajung la meditație. ne întoarcem pe jos spre casă și decidem să o luăm pe un drum diferit unde dăm de un vănzător ambulant de unde eu cumpăr o papaye mare și Claudiu un pepene roșu. ajungem la timp acasă pentru a trage un pui de somn înainte de a ieși pentru a privi apusul soarelui, unul din lucrurile preferate ale indienilor. cheiul este plin de oameni de toate culorile, imi aduce un pic aminte de Varanasi iar plaja este plină de mizerii aruncate de ocean. însa asta nu-i împiedică pe indieni să se bucure seară de seară să se uite la soare. după o serie de fotografii pe care le realizez, ma așez jos pe un dig pentru a mă uita și eu la soare. câteva fete indiene din stânga mea imi zâmbesc larg și încep să vorbească brusc în indiana, probabil mă bârfesc. indianul din dreapta mea intră rapid în conversație cu mine. where are you from? I’m from Dracula land – Transylvania. Indianul zâmbește larg și vrea să afle mai multe despre România. îl cheamă Galvin și este inginer de construcții. Il întreb dacă plaja e curațată vreodată? imi zice că se va face curat curând pentru că vine Crăciunul și Anul Nou. și că foarte rar studenții și ecologiștii mai trec să facă curat. normal există bani alocați pentru curățenie însă nimeni nu face nimic, banii se fură și se sifonează. La fel și în România îi spun eu. ajungem fără să vrem și la politică și corupție, moment în care decid să întrerup conversația noastră. între timp soarele și-a coborât discul de foc in apă. imi iau la revedere de la prietenul meu indian și mă întorc la hotel pentru a mă pregăti pentru concertul de muzică indiană cu sitar (un fel de mandolină imensă) și tabla (percuție la două tobe). începe concertul care este OK însă nimic special. mi-a dor de strălucirea concertelor lui Ravi Shankar. după concert mergem la unul restaurante din zona – The drawing room, decorat și luminat frumos, amplasat într-o grădina mare pe care-l descoperisem cu o seara înainte. deși frumos, serviciile restaurantului lasă de dorit, salata comandată nu este disponibilă iar ginger lime-ul este fără gust, probabil pus din sticlă.

în timp ce scriu târziu în noapte, tânțarii mă atacă și ma trimit la culcare. mă hotăresc să continui mâine pe zi micul meu jurnal de călătorie. în camera este răcoare și adorm rapid imediat. mă trezesc brusc după doar câteva ore de somn. este trecut de ora 4 și m-am trezit deja de câteva minute bune. în camera s-a făcut deja cald, încep să gândesc la Ștefania și la Scufus care sunt departe, acasă la București. nu mai pot să dorm iar în cameră s-a făcut deja foarte cald. și mă decid să ies afară, priveliștea e mult prea frumoasă că să pot dormi. undeva departe cocoșii încep să cânte prevestind zorii zilei. îmi aprind o tigară (fumez foarte rar) și ma uit la Carul Mare. echipajul noaptei încă doarme sforăind pe banchetele celor 2 bărci. Iar filmul zilei precedente continuă să se deruleaze ușor…

ma trezesc târziu puțin după ora 8. fuck, am ratat din nou meditația ragas de dimineață. așa că dau drumul la muzica indiană din telefon  și îmi imaginez că sunt la shala și meditez, conform regulei propuse la inceputul calatoriei (vezi articolul precedent). încep să-mi fac rapid bagajul pentru că la ora 10 vine un microbuz să ne ducă la Allepey de unde urma să înceapă călătoria noastru cu kerala houseboat. după o baie rapidă mânanc niște papaya, beau un capucino și sunt ready de drum. mașina soseste puțin după ora 10.00, soferul vorbește rupe doar câteva boabe în limba engleză. îmi arată pe telefonul numele meu și al Fundației Gabriela Tudor…da ii confirm cu capul că, noi suntem. după ce cazăm bagajele care sunt urcate pe capotă, ne urcăm și plecăm cu mașina. mă urc în față pentru ca a început să mă doară din nou hernia de disc…the master is the pain. încerc să fac conversație cu șoferul și aflăm că acei copacii imenși care strajuiesc zona parcului unde era hotelul nostru sunt sleeping trees. ce nume frumos…imi aduce aminte de numele proiectului realizat în 2008 de Gabriela mea odată cu închiderea oficială a Programului Cultural Elvețian în România – grădina oameniilor care nu pot dormi….

pe drum circulația este complet nebună și drumurile sunt pline de gropi. ne ia mai mult de 30 de minute să ieșim din oraș și intrăm pe autostradă cu 2 benzi unde fiecare merge cu ce viteză vrea. ajungem în Allepey cu întârziere unde ne așteaptă cuminte barcă noastă cea cochetă. patronul firmei ne așteaptă, suntem deja în întărziere. scoate calculatorul și este pregătit să calcuze prețul călătoriei în Euro. Ii spun că am venit cu rupii, brusc îi apare un zâmbet în colțul gurii. eu ii dau banconte mari, el imi dă restul în banconte mici de 20. după ce ne introduce echipajul barca pleacă rapid. imaginea deltei este superbă, plină de palmieri, nuferi, egrete și tot felul de pasări…șeful bărcii ne întreabă dacă ne este foame și dacă mâncam spicy. la răspunsul nostru pozitiv, se apucă rapid de lucru iar după mai puțin de 40 de minute dejunul este deja gata. avem în meniu pește kingfisher masala fry (foarte gustos), banane gătitite cu turmeric și lapte de cocos, varză cu cocos, un sos cu legume, papadam și naan făcut pe barcă și un orez din Kerala cu bobul imens. mâncarea este foarte gustoasă, poate cea mai bună de când am ajuns în India….ne lingem cu toții pe degete în timp ce barca noastră schimbă canalele. trecem pe lângă un grup de baieți care se scaldă în apă, țoți ne salută cu mâinile.

la un moment barca se oprește, are o problemă cu elicea. apare brusc un pui de indiancă care ne cere un pix. primește trei pixuri în plus și niste post-it-uri de la Claudiu. de la mine primește niște bomboane de ciocolată. dupa masa super-gustoasa, urmeaza siesta. eu ma aciucez pe canapeaua centrală  în timp ce ochi-mi scruteaza priveliștea mirifică. la un moment adorm…mă trezesc după ceva timp pe un canal foarte mare, la o scurtă distanță de ocean. trecem pe lângă multe vase de pescuit și plase imense. ne uităm cu jind la apă și ni se face o pofă mare de bălăceală în mare. noroc că aranjasem din timp cu firma să oprim pe undeva pe lângă o plajă pentru a face baie. este deja apusul și soarele stă să dispară. șeful bărcii ne spune că va opri barca ca să mergem la plaja, rapid ne punem costumele de baie, sărim din barcă și o luăm încet spre plaja. ajungem fix la apusul soarelui și ne aruncăm cu totii în spuma mării. last minute, eu decid să mă fac baie gol deși nu este recomandat în India. deformație profesională am putea spune….apa este caldă, sunt valuri mari și un pescar brâzdează marea nu foarte departe de noi. in timp ce dau din brațe, îmi simt coloana scârțâind de durere. apa insă îmi face bine, dau din brațe și durerea de lângă coloană parcă dispare….imi vine să rămân în apă până se face întuneric însă trebuie să ies într-un final din apă. ceilalți au plecat deja. ne întoarcem la barcă și trecem pe lângă un templu dedicat lui Vishnu, unde sunt mai mulți localnici și doi polițiști indieni cu bâte de lemn. toți se uită lung la noi. cineva ne întreabă de unde suntem. we are Romanians. un indian aprinde lumânări pentru slujba care urmează. noi ne întoarcem pe barcă unde facem un duș și ne pregătim de cină. Ada se duce la bucătărie să dea o mână de ajutor în timp ce eu mă întorc la templu, curios să văd slujba. ajung însă mult prea târziu, același indian stinge deja lumina și închide ușa micului templu…. după cina de seară, foarte gustoasă și ea însă parcă mai picantă. se dă drumul la aerul conditionat, care racesc camerele. mai stăm la o palavră si un drink, eu încerc un foto shooting cu Roxana și descopăr lucruri noi despre fotografiat. finnaly toata lumea se duce la calculare. s-a făcut deja ora 6 dimineață și se face ușor lumină. a new indian day is starting. namaste!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s