nevoia de subtitrare

am adormit târziu azi-noapte sub uruitul greu al UNTOLD-ului. si ca de fiecare data cand sunt obosit, adorm greu.  meniul nostra este gata. oferim gratuit limonadă dementă, mustang tea, black magic, michelada mecanica un cocktail cu pumni și gheață sau câteva picături de jidvei…asezonate cu dans contemporan.

de exact 12 zile lucrez cu o echipă de tineri artiști clujeni la un performance într-o cafenea. inițial într-o prima fază am lucrat în 2 timpi de repetiție, unul direct în cafenea și al doilea la Fabrica de Pensule, în studioul RAP unde am încercat să dezvolt o parte din materialul coregrafic (mulțumim Simina și Cristina pentru găzduire și sprijin).  de câteva zile însă ne-am mutat cu toate bagajele și costumele la Enigma Cafe – un bar cu un design super-interesant, cu mecanisme cinetice și o terasă super liniștită – pentru a simți mai bine spațiul și oamenii. iar de ieri, prima noastră repetiție generală, am intrat în partea finală a procesului artistic aceea în care am invitat oamenii să asiste direct la procesul nostru artistic. știu că pariul propus de proiectul nostru este unul dificil. pentru că spectatorii noștri sunt de fapt oameni care vin la o terasa/cafenea/bistro pentru un drink cu prietenii/întâlniri de afaceri, sunt oamenii care lucrează zi de zi pe terasă, de la chelneri, barmani sau bucătărese. și marea lor majoritate (aș zice poate că în proporție de 90 %) aceștia nu au fost niciodată la un spectacol de dans contemporan.

deși meniul nostru poate părea dificil la prima vedere sunt convins că suntem pe drumul cel bun. savurez din plin reacția oamenilor care intră în contact cu dansul nostru și privirile lor. de la bucătăresele care iau o mică pauză și se uită mirate la dansul Joahennei Walker, la chelnerii care se uită lung la explorările noastre performative de pe terasă sau la privirile celor care se lasă prinși în joc. nu mă suprinde deloc indiferența oamenilor aflați în conversație, însă sunt surpins uneori de agresivitatea și mișto-ul bărbăților macho-clujeni ieșiți la terasă… știu că este f. dificil (în special pentru perfomeri care se confrunta cu situații foarte diferite) însă sunt sigur că proiectul nostru este unul important. dansul trebuie să iasă din sala de spectacol și să-și găsească noi spectatori, cu toate riscurile inerente.

este foarte interesant ce se întâmplă, păcat însă că nu are subtitrare, spunea unul dintre spectatorii adhoc de aseara care se oprise la ieșirea din bar atras de mișcările performerilor. o femeie într-un colț cu un meniu în mînă își întreba colegii ce se întămplă, îmi poate explica cineva ce este cu dansul acesta? însă ce-a mai frumoasă reacție a venit la finalul repetiției. o persoană mai în vârstă s-a apropiat de masa noastră și direct ne-a mulțumit plin de recunoștiință pentru seara specială la care a asistat.  multumirile, privirea si starea lui transfigurată era exact de ce aveam nevoie pentru premiera de azi. mulțumesc Oana, Andreea, Sergiu, Paul și Cătălin. și diseară vă așteptăm la meniu:dans.

un proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s