dansul și criza

Iată că au trecut mai bine de 20 de ani de cand împreună cu Fundația pe care o conduc mă lupt cu “sistemul” pentru un viitor mai bun pentru dansul contemporan. deși se poate spune că am făcut multe, din păcate la nivel general lucrurile nu stau deloc bine. Știu că nimeni nu prea vorbește cu voce tare (da, nu este deloc cool), însă dansul contemporan e pe perfuzii de ceva vreme. După înghețarea sine die a programului de finanțare a CNDB-ului în 2012, pierderii salii de spectacole de la TNB, e/migrația coregrafilor către alte domenii artistice (teatru sau arte vizuale) sau către alte scene coregrafice internaționale, reducerea constantă a publicului din ultimii ani, insularizarea puternică a sectorului coregrafic și lipsa de comunicare între artiști și puținii operatori culturali existențenți, am aflat recent că și AFCN-ul se pregătește să reducă nivelul finanțărilor oferite dansului.

Deși pot înțelege motivele pentru care AFCN se pregateste sa ofere finanțare doar odată pe an sectorului coregrafic – vezi numarul mic de aplicații depuse (desigur în raport cu celelalte domenii), slaba calitate a unora din proiectele implementare sau lipsa de impact a proiectelor la nivelul întregului sectorul cultural – daca această decizia va fi luată, ea va avea un efect de bumerang. Reducerea preconizată  va afecta puternic sectorul aflat deja în criză. Am mare stimă pentru întreagă echipa și Consiliul AFCN din ultimii ani care au făcut lucruri excelente pentru sectorul cultural. Insă sper din inimă să nu ia această decizie. Numărul deja mic de proiecte coregrafice se va reduce alarmant, iar puținele spații si proiecte independente care mai rezistă vor fi supuse unor presiuni foarte mari. Cine va putea sa reziste în situația în care și ultima sursă de finanțare va reduce drastic sumele licitate? Faptul că până în prezent nimeni din colegii mei nu a reacționat public la iminentă reducere de fonduri de către AFCN confirmă teoria mea. Că dansul este în criză. Unde este oare vremea petițiilor, a scrisorilor deschise, a negocierilor directe? Unde este presa culturală care să tragă un semnal de alarmă? Unde sunteți dragi colegi, coregrafi, perfomeri, cronicari ai dansului? Desigur este vară și toata lumea este în vacanță. Sau în studioul de dans lucrând ca și mine la premierele stagiunii de toamnă. Însă pe termen lung, băgatul capului în nisip, nu va aduce nimic bun. Iar criza din dans va continua să se adâncească. Desigur că suntem cu toții vinovați. Și eu, recunosc.

paradis_serial

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s