Timișoara 2021

In aceste zile de început de 2018, se votează noul Guvern (al treilea într-un an) și implicit noul Ministru al Culturii. Poziție care se pare ca va fi adjudecată de George Ivașcu, actor și director al Teatrului Metropolis (fost Theatrum Mundi la începutul anului 1990). Va avea o sarcină dificilă, iar una din prioritățile lui ar trebui să fie (în parerea mea) și  proiectul Capitalei Europeane a Culturii 2021. A trecut practic un an de zile de când Timișoara a fost aleasă drept Capitală Culturală Europeană 2021 și nu prea s-au auzit/făcut nimic acolo. S-a pierdut practic un an important din pregătirea proiectului, care ar trebuie să fie cred proiectul strategic al României pe partea de cultură. Insă pe actuali guvernanți, primari și politicieni îi interesează cultura și modul în care Timișoara va reprezenta România pe scena europeană fix în pix. Timișoara 2021 poate să mai aștepte, se va întâmpla abia peste 3 ani…

La finalul anului 2016 a fost publicat raportul final al expertilor europeni  referitor la modul în care s-a realizat selecția orașului câștigator. Selecția orasului final a fost realizata tinand cont de urmatoarele lucruri – contribuția la dezvoltarea strategiei culturale a orașului pe termen lung, dimensiunea europeană, conținutul artistic și cultural, capacitatea de a implementa proiectul și managementul programului. A câștigat în final Timișoara care a avut cel mai bun bidbook final și și-a jucat cel mai bine șansele.

Cunosc destul de bine contextul pentru că am fost și eu implicat, într-o prima fază foarte activ în 2015, în constructia dosarului Bucurestiului 2021, despre care am scris chiar pe blogul meu. Este drept mi-a luat ceva timp până să înțeleg că de fapt că experiența mea de peste 20 de ani nu contează foarte mult pentru experții europeni, cei care au avut în final un cuvânt de spus în finalizarea programului de candidatură. Când eu ziceam că Bucureștiul are nevoie de investiție în infrastructură culturală (spații și studiori pentru artiși și ONG-uri, instituții de tip noi, programe de mobilitate) ei propuneau structuri mobile, fluide…Desigur că atunci când ești invitat să lucrezi ca expert pentru ECOC-urile europene, cunoști rețeta standard și nu mai ai nevoie să meargi să vazi spectacole locale, să vizitezi spațiile culturale existente, să iei pulsul direct al cartierelor și al publicului…You are the European expert. Nu vreau să o lungesc prea mult, însă la puțin timp după intrarea la pușcărie a Primarului Oprescu,  nou primar Răzvan Sava (un “nimeni” altul care s-a trezit brusc stăpân peste urbea Bucurestiului) a început demolarea ArCuB-ului și a dosarului de candidatură. Am renunțat să mai cred în proiectul Bucureștiului, așa că m-am retras în umbră, lăsând locul altor colegi mai tineri. Și bine am făcut pentru că dna. Firea (care a fost aleasă ulterior de bucureșteni în iunie 2016) a tras și ea cu tunul în dosarul de candidatură, ultima dată chiar cu puțin timp înainte de susținerea dosarului în fața comisiei de experți.

Sibiu 2007

Acum dupa ce toată tevatura și competitia s-a finalizat – iata a trecut chiar un an de zile – simt că este momentul să scriu despre acest proiect la rece. O să încep cu începutul, adica cu Sibiu 2007, despre care nimeni n-a prea vorbit în competiția candidaturii. Am avut șansa să particip direct cu 2 proiecte la programul Sibiu Capitala Culturala Europeana – festivalul Sibiu Dans 2007 si proiectul de colaborare artistica “Danse.Entre.Deux” prin care au fost realizate doua co-producții de dans care au fost prezentate la Luxemburg, Sibiu și Bucuresti. Ulterior am prezentat la Sibiu și rezultatele proiectul european Migrant Body la care am lucrat în perioada respectivă în calitate de co-organizator. Proiectele mele, derulate prin Fundația pe care o conduc încă din 1997, au fost selectionate de catre un board national în urma unui apel național lansat în 2005. Pentru că “Asociația Sibiu Capitală Culturala Europeana 2007” (care oficial a implementat proiectul) nu a putut gestiona fondurile publice oferite de Guvernul Romaniei, finantarea a fost realizată de MC într-un mod foarte birocratic. In final pentru a putea derula proiectul, am fost initatiatorul unei campanii de lobby nationale care a dus in final la eliminarea “garanției de bună execuție” pentru proiectele culturale (o lege care la vremea respectiva obliga un operator cultural privat care primea finantari nerambursabile de la fonduri publice sa blocheze o suma de 10 % din bugetul proiectului din resursele sale pînă la finalizarea proiectului sau). Daca primeai 100.000 lei de la MC sau AFCN trebuia să blochezi  suma de 10.000 lei pe perioada iar pentru cine este independent și realizează proiecte acest lucru este practic la vremea respectivă aproape imposibil ). Nu vreau sa-mi aduc aminte de discutiile lungi avute cu echipa de la Ministerul Culturii (care ne propuneau să includem diurna artiștilor străini în onorariul lor, suma care impozitată) sau cu contabilii de la MC care la final au respins o serie de bilete de avion și cheltuieli de producție invocând tot felul de motive hilare. Cert este că dacă nu aveam șansa unui sponsor privat – firma PETROM S.A, care a sprijinit financiar organizarea festivalului, probabil ca aș fi renunțat de la început să mai organizez acele 2 proiecte pentru Sibiu. Pentru un artist/operator cultural din afara Sibiului, implementarea celor 2 proiecte la Sibiu a fost foarte dificila și nu de multe ori m-am gandit să las balta proiectele mele. Am avut mare noroc și cu Gabriela Tudor care a fost îngerul meu păzitor atunci și care m-a sfătuit să nu renunț la cele 2 proiecte…Spectacolul “dreams.land” pe care l-am realizat cu această ocazie a avut o viața lungă, ultima reprezenație fiind prezentată la New York in 2010. La 5 ani după ce fusese realizat, era încă prezentat publicului larg din diferite țări. Deci se poate spune că proiectul s-a finalizat cu succes. Iar colaborarea cu Luxemburg demarată atunci în 2006 s-a continut până anul trecut, grație unui program de rezidențe inițiat ulterior de Centrul de Cultură George Apostu din Bacau si Centrul Coregrafic 3-CL din Luxemburg. Coregraful luxemburghez care lucrase cu dansatorii Mihaela Dancs și Adrian Stoian, în 2008 propunerea Centrului Apostu derularea unui program de rezidențe pe 3 ani în urma căruia mai mulți artiști ca Cristina Lilenefeld, Carmen Coțofană, Andreea Novac avea să beneficieze de spații de repetiții, feedback și puține resurse pentru implementarea proiectelor lor. Așa s-a născut piesa Layers de Cristina Lilienfeld care a și plecat într-un turneu european în 2016….

Din pacate, într-un plan general mai larg și pe termen lung, programul Sibiu 2007 nu a adus mare lucru sectorului cultural și publicului sibian. Nu a existat ceea ce numesc europenii – legacy. Programul cultural de la Sibiu a fost unul minimal și fară viziune,  construit pe genunchi de Constantin Chiriac și echipa lui pe baza unor proiecte punctuale, concerte și festivaluri în jurul festivalului de teatru internațional de la Sibiu. Nu s-a investit nimic in dezvoltarea publicului, în conceperea unor programe de dezvoltare a infrastructurii culturale, în artiștii locali. E drept ca n-a existat un program de candidatură transparent, Sibiul deveningd capitală culturală europeană pe ușa din dos prin candidatura Luxemburgului. Acolo insa proiectul a avut niste rezultate clare, vizibile. In 2015 am revizitat Luxemburgul cu spectacolul [Fragil] si am putea vedea direct modul în care spatiul in care a fost realizat in 2007 proiectul Dance Palace (de dezvoltare a scenei de dans contemporane portugheze într-un fost depozit de fructe), acum este Banane.Fabrik – un centru cultural cu studiouri de dans si sala de spectacole folosit de trei organizatii de dans si teatru din Luxemburg. Diferențele între Luxemburg și România sunt insă imense ce-i drept….cum putem să comparăm niște prune mici transilvane cu bananele luxemburgheze. La Sibiu în schimb s-au cheltuit sume mari pe distracția publicului caruia i-a fost oferit din plin, concerte, saltimbaci, catalige și focuri de artificii. La nivel de infrastructură, dupa finalizarea programului, din cate stiu au ramas doua corturi mari si ceva aparatura adiacenta (corturi care fost donate TNB-ului Bucuresti însa nu le-am mai văzut folosite de atunci, zac probabil printr-un depozit). Am fost în octombrie anul trecut la Sibiu si orasul mi s-a parut foarte trist din punct de vedere cultural. Nimic din energia vibe-ului din 2007 nu s-a pastrat iar publicul este cam la același nivel ca și în 2007. Doar Teatrul Gong pare să-și fi găsit un suflu nou printr-o echipă de oameni tineri și compentenți care încearcă să provoace o schimbare pozitiva pentru publicul larg sibian – felicitări Adrian Tibu. Singurul proiect care a ramas a fost crearea Teatrului de Balet din Sibiu imediat dupa momentul 2007, care a fost demarat de Ovidiu Dragoman (fost director la Centrul Cultural al Primariei din Sibiu, instituție prin care s-au derulat o parte din finantarile de la acel moment venite din partea Primăriei Sibiu). Din punctul meu de vedere momentul Sibiu 2007 a fost un proiect ratat din punct de vedere cultural și artistic. chiar dacă există grafice economice care arata că orasul s-a dezvoltat foarte bine economic, la nivel cultural și al scenei artistice local efectul a fost minim. Nu există artiști local importanți, o infrastructură de nivel european iar publicul este destul de “clasicizat”. Doar Teatrul Național Sibiu o duce în continuare foarte bine, face montări spectaculoase (vezi Faustul care încă se vinde ca pâinea caldă) și internaționale însă pentru asta, nu cred că era nevoie de organizarea unei capitale culturale europene.

Insă în cazul de față pentru 2021 lucrurile au stat foarte diferite. După aproape 2 ani de competiție, la care au participat 14 orase – Alba Iulia, Arad, Bacau, Braila, Brasov, Baia Mare, Brasov, Bucuresti, Craiova,  Iasi, Sfantu-Gheorghe, Suceava, Targu-Mures, Timisoara –  și echipe complexe de artisti/manageri culturali/experti europeni, iata un există un câștigător – Timișoara 2021.

Timișoara 2021

Am fost la Timișoara de mai multe ori în 2016 cu ocazia unor ateliere și rezidențe la AMBASADA, odată întâmplător chiar cu ocazia vizitei comisiei de experți europeni. Am revenit în orașul de pe Bega și în 2017 pentru că orașul are o o energie pozitivă și pentru că dansul contemporan acolo este la început de drum (cam cum era în București acum 20 de ani). Orașul s-a schimbat mult de la ultima vizită în 2000 când am participat la un training organizat de Gabriela Tudor și Fundația Pro Helvetia, cu faimosul Charles Laundry (fondatorul conceptului de creative city). Acum există o serie de noi spații și initiațive personale (vezi MISC-ul lansat în 2017), pub-uri și gradini faine, orașe are piste de biciclete iar malul Begăi este o zona de agrement în curs de dezvoltare, cu o serie de terase de tip Berlin….Prin perspectiva proiectelor mele, am urmărit de aproape modul în care echipa Timișoara duce mai departe programul său “Shine your light”. Însă după ce a câștigat spectaculos în fața Clujului, în 2017 a intrat într-o zonă de darkness aș zice.

Shining the light – proiectul super-interesant cu cele 6 stații și 18 trasee culturale s-a transformat în final în 2017 în spectacole de circ și discuții la o cafea. Era să uit și un laborator de proiecte europene, pe care sincer nu prea îi înțeleg rostul în acest moment. Și un început de program educațional. Not much după un an de zile de pregătiri. Unde sunt cele peste 50 de proiecte importante din bid-book final, care conform raportul experților europeni reprezintă contractul-cadru?

“The bidbook at final selection becomes the de facto contract between the designated city and its citizens, the monitoring panel, the ministry, the European Commission as well to the other candidates.”

Unde este proiectul de capacity building – Power Station, care mie mi s-a părut cel mai important pentru scena culturală din România din ultimii ani? In vara lui 2017 fost lansat un apel public pentru angajarea unor persoane în cadrul acestui program major, însă nu mi-a fost clar ce se dorește și în direcție se va merge. N-am mai auzit nimic de atunci. Ce sa mai vorbesc despre faptul că au angajat un director artistic într-un mod netransparent fără un apel internațional așa cum recomanda  comisia de experți europeni (“The recruitment of the Artistic Director takes place through an international open recruitment process”).  Iar primul mare spectacol cu care s-a lansat programul Timisoara 2021 la finalul lui decembrie (practic dupa de 365 de ani de zile) a fost un spectacol de circ din Suedia. Serios, chiar aveau nevoie timișorenii, artiștii și operatori locali de circ?

M-am întâlnit cu echipa Timișoara 2021 la începutul anului 2017 la București. Am discutat posibilitatea implementării în parteneriat al unui program de dezvoltare organizațională pentru sectorul cultural în cadrul sau cu sprijinul Timișoara 2021. Nu a existat interes. Chris Torch și Simona Neumann și-au exprimat însă interesul pentru un program solid de sprijinire al dezvoltării dansului contemporan la Timișoara. Am trimis mai multe mesaje, eu personal am implementat mai multe proiecte acolo cu finanțare de la AFCN. De la ei n-am mai primit însă nici un răspuns de la prima noastră întălnire….Liniște completă. Circul contemporan suedez este însă mult mai cool.

Timișoara 2021 are nevoie în primul rând să-și dezvolte o infrastructura culturală și în primul rând la nivelul resurselor umane [manageri si producatori culturali profesioniști], este nevoia de lansarea unor programe mari de dezvoltare a publicului și desigur să crească vizibilitatea orasului pe plan național și internațional. Care by the way este aproape zero la nivelul Timișoarei. Nimeni nu prea știe ce se întâmplă acolo. Dacă vă puteti inchipui, nu există nici măcar un banner nou în aeroportul din Timișoara (cel puțin în septembrie 2017 când am fost eu acolo), nu mai spun că în aeroport nu există informații privind traseul autobozului care face legătura cu orașul . Iar când am fost ultima dată în septembrie cu #dansliteratura (la Fundația TRIADE) și atelierul internațional Moving Dialogue 2017 la AMBASADA (pe care le-am programat tocmai la Timișoara pentru a susține eforturile din perspectiva Timișoarei 2021), orașul era și la propriu și la figurat în întuneric (din cauza unei furtune apărute în senin)….Iar despre proiectele incluse in bid-book n-am auzit mai nimic. Nobody knows anything. După cum merg lucrurile în România, Timișoara 2021 are șansă să devină unul din eșecurile culturale de renume ale României. Sunt curios oare ce au de zis experții români și străini care monitorează modul în care se implementează programul Timișoara 2021 ? Oare Primăria Orașului Timișoara este conștientă despre situația actuală?

Din pacate din octombrie 2017, nici Guvernul Româmei și echipa de tehnocrați/specialiști ai Ministerului Culturii, precum și cei doi Miniștii care s-au perindat pe acolo – Romașcanu si Vulpescu nu au acordat nici o atenție acestui proiect esențial cred eu pentru Romania. Programul artistic propus de Timișoara 2021 este unul ofertant iar proiectul ar putea da suflu nou artiștilor și operatorilor culturali din Timișoara. Depinde însă foarte mult cum va fi el implementat. Dacă noua echipa de la Ministerul Culturii nu va înțelege rolul important al acestui proiect și nu va face din timp modificări legislative importante (lucru cerut și chiar de experții europeni în raportul lor), proiectul va eșua. (“The senior staff of the company are recruited through open competitions and contracted to be in place by spring 2017”.)

Timisoara 2021 (și România) a pierdut în 2017 un an important. Mai are încă ceva timp să fructifice cartea capitalei cultural europene. Depinde însă foarte mult de modul în care în acest an, politiceni, echipa locală care administrează proiectul precum și de operatorii culturali locali (care în opinia mea ar trebui să fie direct interesați de modul în care se va implementa programul), vor reuși să canalizeze energiile pozitive. De ei depinde cred, dacă proiectul va fi unul câștigător pe termen lung. Sau falimentar, așa cum a fost la Sibiu.

14702300_172479186538847_6952548007999814835_n.jpg
improvizații performative în curtea AMBASADA, Timișoara 2016, poza Gemma Riggs

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s