your body is an art work

cherrySuntem în shinkansenul Hikari “bound to Okayama” în drum spre Castelul Samurailor din Himeji. Abia acum timp să mă gândesc un pic la cele 3 zile de când am ajuns din nou în Japonia, de data asta cu un grup mai larg de colegi și prieteni, iubitori ai dansului contemporan. Pregătesc această călătorie de peste aproape un an. Și iată-ne în sfârșit aici.

Japan, the endlesss discovery. Un slogan perfect pentru țara soarelui răsăre. Eu și Andra ajungem primii după un zbor lung și istovitor cu AirChina, urmează Violeta și Cătălina.  Ultimii călători ajung puțin după miezul nopții. Cele doua case în care suntem cazați (deși foarte apropiate pe hartă) sunt cam la 15 minute între ele. Prima dintre ele este un studio cu pian și o serie de mici camere pe etaje diferite. Ce-a de-a doua este o casa tipică tip Kokoro, destul de friguroasă și oarecum spartană.

După un start mai ușor și o noapte în care toată lumea cade adânc, încercăm să ne acomodăm unii cu alții și cu noua noastră casă temporară. Luni pornim la drum spre Odaiba cu monorailul, tramvaiul suspendat al japonezilor fără conductor. Un fel de carusel contemporan. Greșim ieșirea și facem un scurt ocol. Urmează prima poză de grup într-un lift. Mirakamul mă uimește din nou, deși îl mai vizitasem odată. Noi expoziții temporare, interactivitate maximă și desigur dansul robotului Asimo. Prindem lăsărea întunericului la Rainbow Bridge după care explorăm rapid Shibuya. A început deja să plouă mărunt. La Genki sushi este deja coadă. Găsim rapid însă ul altul, în care meniul  curge la propriu pe bandă rulantă. Eu mă dau bătut dupa a 6-a farfurie. Ne continuăm explorarea și ajungem în zona barurilor vechi din Shibuya unde eu, Camelia, Andrei și Cătălina end up la Curva. Da, nu vă mirați, este numelul barului unde ne-am delectat cu un umeshu cu gust de scortișoară. Suntem obligați să ne desparțim. Diana, Seba, Violeta, Cristina si Cristi au parte de niște drinkuri home made (unele și cu niște albine gigant în borcan). Anyway, umeshu pare first love pentru toată lumea.

Day 2 în Tokyoland. Asakusa și prima întălnire cu cei 2 cireși înfloriți care străjuiesc intrarea la templul budist Seonji. Un cuplu recent căsătorit face poze printre sutele de turiști care se revarsă în ciuda ploii și a frigului. După o pauză de masă în care ne mai încălzim, mergem pe Kapabashi – the kitchen town. După care aterizăm o parte dintre noi într-o baie publică. În saună transpir de zor în timp ce mă uit la sumo împreună cu 2 japonezi de statură înaltă complet tatuați. Mai mult ca sigur ca sunt yakuzza. Andrei este scufundat la propriu în apa fierbinte în timp ce conversează de zor cu niște japonezi draguți. Roma ? Nu România. Adică Nadia Comâneci, Dracula, Hagi, Ceaușescu….In timp ce un yakuzza face ture între saună și baia rece (căci da există și un bazin cu apă complet rece). Inchid ochii și preț de câteva clipe meditez. Mă simt bine. Ready pentru prima experiență cu dansul butoh din 2018. Și pentru reîntâlnirea cu spațiul japonez.

Plecăm cu toții către Yokohama pe urmele lui Kazuo Ohno. Sunt emoționat interior. Funny enough nimeni nu știe ce urmează. O să facem un curs de butoh cu Yoshito Ohno, fiul lui Kazuo Ohno, unul din surprizele frumoase ale călătoriei noastre emoționale în Japonia. Urcăm o serie lungă de trepte, cum bine zicea Andrei, parcă un drum inițiatic. Ne pierdem în întuneric, google maps ne duce într-o direcție greșită. Noroc cu o doamnă japoneză cu un câine care ajută să găsim locația. Nu l-a cunoscut direct pe Kazuo Ohno, s-a mutat recent acum 7 ani în zonă, când a cumpărat, cum ii zice ei să spună, un cățel cu o casă și nu o casă. Intrăm în curte, o alee betonată și foarte colorată (cu mozaice încorparate și bile colorate) ne conduce la studioul lui Kazuo Ohno. La intrare o cutie pentru donațiile pentru atelier, 2000 yeni, cred că este foarte veche. Înăuntru este cald și bine, simt o vibrație specială. In mijoc tronează o poză cu Ohno-san și Pina Bausch. Emoționat, mă simt ca parcă într-un templu sacru al dansului. Asistenta lui Yoshito-san, îmi spune – Nu credeam că mai ajungeți cu ploaia de afară. Ușor-ușor, studioul se populează cu alți amatori de butoh. Unii dintre ei sunt europeni stabiliți în Japonia de ceva vreme, alți japonezi din diferite orașe. Suntem peste 25 de persoane într-un studio mic însă foarte cozy și foarte special. La 19:55 apare și Yoshito în studio, seamănă foarte tare cu tatăl lui. Atelierul începe rapid după ce asistentă ne introduce sumar pe toți…ei sunt din România, el e belgian, ea este din Hokaido…Seba documentează atelierul. Yoshito ne invită să devinăm mai frumoși să folosim pălăriile sau costumele din studio. După care ne invită să devenim o operă de artă.

Your body is an artwork. Just stay there and be an art work. Look for Kazuo, in the space. Dance with your prayers. Dance of the silence. Ave Maria, pain and happiness. Floare. Hana. Body. Război. Your body has everthying. And you can feel the strenght. From hardest to softeness you can experience everything with your body. Your body is silence. Full moon și sonata lunii. Full moon is happiness in Japan. What is in Romania? Acum, dansați luna plină. Dansăm pe Antony & Johnsons, cel care l-a iubit pe Kazuo Ohno și i-a dedicat chiar un album. Finalul este fermecător. I am rose, I am a rose, I am rose, repetă Yoshito….O improvizație finală în care corpurile și sufletele noastre se întâlnesc. Yoshito stinge lumina se stinge ușor, semn că atelierul s-a terminat. Suntem invitați la un ceai și biscuiți japonezi. Se pare că atmosfera s-a încâlzit de-a binelea. Începem să vorbim între noi. Într-un final trebuie să plecăm. Desigur într-o stare de grație specială. Doma arigatou gozaimas Yoshito-san. And Kazuo Ohno.

 

 

Miercuri, Day 3. Afară plouă și este foarte frig. Primii fulgi încep să cadă. Ajungem cu greu în Daikanayama, the new design spot in Tokyo. Facem o haltă la restaurantul Anjim (preferatul meu) unde eu și Diana ne delectăm cu o supă de cartofi dulci și caracatiță, foarte gustoasă. O parte din fete comandă o prăjitură și un latte sakura, arată foarte japanese style. Ne încălzim un pic, ne plimbăm printre cărți și lucruri frumoase…Plecăm pe jos spre Meguro-river să vedem cireșii. Este o lapoviță destul de urâtă ….Însă rîul este superb, din apă iese un abur magic și o lumină specială iar cireșii sunt spectaculari, chiar dacă nu sunt compleți înfloriți. Ajungem într-un final la Mori Tower complet înfrigurați unde suntem obligați să stăm la coadă la bilete. Azi e sărbătoare națională, drept care se pare, toată lumea a venit la Mori Art Musem.

“Leandro Erlich: Seeing and Believing” will be the largest-ever exhibition devoted to the work of this fascinating artist. Of the 44 works on display, 80 percent will be making their Japanese debut. Through Erlich’s works, we will realize by ridding of our inertia, habit, preconceived notions, and received wisdom that the visible is not all there is to reality, and experience for ourselves, with our newly unclouded vision, the advent of a new kind of world.

Pe bună dreptate, expoziția este excelentă iar modul de reacție al japonezilor o transformă într-un performance gigant. Cele mai faine piese, care mi-au plăcut mie, sunt cea de la început cu iluzia bărcilor cu care se deschide expoziția, o serie de video-uri experimentale, clasă moartă (care mă duce cu gândul la clasa lui Tadeuz Kantor) și ultima cu perceptia oamenilor agațați de zid. Abia aștept să merg să văd și faimoasă instalație cu piscina de la Kanazawa unde voi merge peste 2 săptămâni. După muzeu, lumea pare obosită așă câ renunțăm pentru moment la seara de karaoke. Mergem să ne facem bagajele, nu înainte de închide seara cu un Dixit la care râdem cu sport. Eu adorm târziu în noapte, în studioul de dans unde mi-am încropit un pat. Întoarcere în timp.

Trenul merge cu viteză, am ajuns deja în Kyoto, locul unde vom finaliza expediția noastră curajoasă. În curând ajungem la Himeji. Unde vom vizita castelul samuraiului înainte de a ajunge la Beppu, the onsen city, următoare destinație a călătoriei noastre ințiatice.

lift

Advertisements

Scrisoare deschisă: Cultura Vie este o prioritate națională

20160511_104548.jpg

SCRISOARE DESCHISĂ: CULTURA VIE ESTE O PRIORITATE NAȚIONALĂ‚

În atenția

Dnei Viorica Dăncilă, Prim-Ministru, Guvernul României

Dlui George Ivașcu, Ministru, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Alexandru Oprea, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Gheorghe Popa, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Mădălin-Ștefan Voicu, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Alexandru Pugna, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Eugen Teodorovici, Ministru, Ministerul Finanțelor Publice

 

București, 16 martie 2018

Stimată Doamnă Prim-Ministru,

Stimați Domni,

Am decis să vă adresez această scrisoare publică pentru că iată, după 28 de ani de la Revoluția din 1989, în Anul Centenarului României, ne aflăm în fața unui dezastru cultural care ne afectează pe toți, artiști independenți, ONG-uri culturale și instituții publice de cultură.

Sunt un artist, manager cultural și expert, care în ultimii 20 de ani a investit mult timp și energie personală în realizarea unor programe și proiecte care să sprijine promovarea și dezvoltarea dansului contemporan în România, apariția unor noi generații de artiști și atragerea unor noi categorii de public pentru arta contemporană. De asemenea, în calitate de operator cultural am încercat să particip la îmbunătățirea programelor de finanțare nerambursabile, precum și la modificarea legislației culturale care să ofere sprijin artiștilor și operatorilor culturali. În 2012 împreună cu alți colegi și operatori culturali am colaborat la redactarea unei Carte pentru Cultura Vie care a fost distribuită membrilor partidelor politice (www.culturavie.ro), iar ulterior în 2016 am realizat un document cu propuneri de priorități pentru Ministerul Culturii (ce poate fi consultat la adresa https://cosminmanolescu.wordpress.com/2015/12/18/prioritati-pentru-ministerul-culturii-pentru-2016/.) Mai mult decât atât, în urma participării la o reuniune europeană la Bruxelles unde am participat invitat ca expert european pe probleme de mobilitate, la întoarcerea în țară am propus Ministerului Culturii o serie de inițiative care să sprijine dezvoltarea sectorului cultural și anume:

  1. Crearea unui cadru legislativ care să susțină creșterea mobilității artiștilor și decontarea legală a diurnelor si a transportului internațional/local și cazării pentru artiști și profesioniști din sectorului cultural (diurna actuală legală decontabilă în România fiind de 17 lei pentru artiștii români și străini invitați).
  2. Reducerea fiscalității prin exceptarea de la plata taxelor și a impozitelor pentru artiști și PFA-uri cu un venit anual mai mic de 15.000 Euro (propunere făcută de grupul de experți europeni și deja implementată cu succes în unele țări din Uniunea Europeană).
  3. (Re)lansarea fondului de mobilitate existent la nivelul Ministerului Culturii pentru artiști și manageri culturali.
  4. Realizarea unei propuneri legislative privind Statutul Artistului în Romania care sa ofere condiții echitabile de asistență socială și un cadru normal de dezvoltare pentru toți artiștii și lucrătorii culturali indiferent de tipul de contract. Textul raportului depus la MCIN este disponibil la adresa https://cosminmanolescu.wordpress.com/2016/06/11/reformaincultura/.

Din păcate niciuna din măsurile propuse de-a lungul ultimilor 6 ani nu a fost implementată până în prezent, operatorii culturali și artiștii aflându-se în continuare într-o situație economică precară, aș putea spune disperată. Mai mult decât atât, modificarea Codului fiscal și recenta “reforma fiscală” adoptată la finalul anului 2017 afectează în mod direct și negativ scena artistică românească, artiștii și publicul larg, ONG-urile culturale și chiar instituțiile publice de cultură.

Recenta Ordonanță de Urgență adoptată în data de 15 martie 2018 de către Guvernul României (ca urmare a protestelor publice referitoare la Formularul 600) nu rezolvă în fapt probleme deja ridicate de comunitatea artistică, fiind o amânare a momentului supra-taxării artiștilor români. Aceștia vor continua să fie obligați în viitor să plătească taxe mai mari pentru niște servicii medicale de care nu pot beneficia. În loc să oferiți protecție socială, de care avem mare nevoie pentru a ne continua activitatea și să încercați să opriți exodul artistic masiv  prin măsuri de protecție (să nu uităm că din peste 3,4 milioane care au ales să lucreze în străinătate există și foarte mulți actori, regizori, dansatori și coregrafi, și membri ai sectorului creativ în general). Prin măsurile recent adoptate nu faceți decât să încurajați migrația obligându-ne să ne închidem activitățile.

Aș dori să menționez de asemenea o serie de alte probleme importante: sub-finanțarea instituțiilor de cultură de artă contemporană aflate în administrarea Ministerul Culturii și Identității Naționale (care în acest moment se află toate într-o situație critică, fiind lipsite de fondurile necesare pentru derularea activităților și proiectelor culturale) și dezastrul programelor strategice asumate de Guvernul României  – Sezonul România-Franța și Festivalul Europalia, a căror organizare este mult întârziată și, cred că nu greșesc când spun asta, chiar pusă chiar în pericol. Un alt program aflat în dificultate este programul strategic Timișoara Capitala Culturală Europeană 2021 asumat oficial de Ministerul Culturii și Guvernul României în 2015 prin competiția care a fost organizată la nivel național, însă pentru care anul trecut nu au fost alocate fonduri și nici nu a fost modificată legislația conform recomandărilor juriului european.

Nu în ultimul rând doresc să atrag atenția asupra momentului extrem de important, Președinția Consiliului Uniunii Europene care va fi asigurată în 2019 de către România, pentru care încă nu există niciun program cultural coerent prin care Ministerul Culturii și Identității Naționale împreună cu Institutul Cultural Român și alți operatori culturali să deruleze o serie de proiecte culturale europene care să marcheze acest moment extrem de important pentru România contemporană.

În final, recenta inițiativă lansată de dl. George Ivașcu, Ministrul Culturii și Identității Naționale privind realizarea unei noi strategii culturale în colaborare cu Academia Română, în contextul în care există deja doua documente strategice realizate și puse în dezbatere publică (ultimul în 2016, http://www.cultura.ro/concluziile-dezbaterii-publice-strategia-pentru-cultura-si-patrimoniu-national-2016-2020), va întârzia și mai mult existența unui document strategic, România fiind probabil singura țară din Uniunea Europeană care încă nu are politici culturale transparente asumate public.

În anul Centenarului României, consider că este extrem de important ca Guvernul României și Ministerul Culturii și Identității Naționale să-și asume în mod real cultura vie ca o prioritate națională și să ofere sprijin direct artiștilor și managerilor culturali, organizațiilor și instituțiilor culturale.

În consecință vă cerem să încurajați dezvoltarea unui cadru european care să stimuleze creația artistică și mobilitatea, și în egală măsură să creați un cadru fiscal modern care să oprească migrația masivă a artiștilor. Nu omorâți cultura și artiștii, sunt unul din lucrurile cele mai de preț pe care le mai are România în prezent.

Cu tristețe,

Cosmin Manolescu

artist și manager cultural,

și toți cei care se alătură acestui semnal de alarmă public

Nona Șerbănescu (Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane), Vera Ion (Asociația Link Center), Răzvan Cosmin Țupa (poet), Iulia Iordan (Asociația Da’De’Ce), Zbarcea Daniela (Galeria Danaart), Dragoș Neamu (manager cultural Asociația Rețeaua Muzeelor), Ada Solomon (producător film), Sabina Ulubeanu (compozitoare), Mircea Toma (ActivWatch), Laura Lucia Găvan (Asociația Art Out), Cristina Lilienfeld (Asociația pentru Teatru și Carte), Alina Ușurelu (Asociația Developing Art), Raluca Munteanu (arhitect, Fundația Pro Patrimoniu), Sorina Jecza (Fundația Triade), Nicoleta Bițu (Federația Democrată a Romilor), Farid Fairuz (Asociația Solitude Project), Elena Vlădăreanu (poetă), Svetlana Cârstean (poetă), Ioana Marchidan (Asociația DanceSpot), Oana Stoica (jurnalist cultural), Antigona Rogozarea (manager cultural), Dilmana Yordanova (Asociația AVMotional), Cristina Bogdan (curator), Aurora Kiraly (Asociația Noua Galerie), Suzana Dan (Asociația Ephemair)