31 mai

M-am trezit  din somn dintr-un coșmar teribil, mă urmărea un dinozaur ciudat care încerca să mă mănânce (pe bune). Din păcate România prezentului s-a transformat într-un Jurasic Park – 1984 Dragnealian unde se pare că corupția, hoția și prostia încearcă să guverneze fără frică. miza ultimei decizii CCR este în fapt real o mineriadă cu mânuși albe. se încearcă pe ultima sută de metri scăparea lui Dragnea din pușcărie și reducerea în timp la tăcere a procurilor. Însă în realitate cred că de fapt se încearcă scoaterea României din Uniunea Europeană.

După mine, Klaus Iohaniss este un președinte mult prea moale pentru România furată a anului 2018.  Sincer cred că dacă în martie/aprilie 2017 ar fi declanșat referendumul pe tema justiției (așa cum anunțase), poate că nu am fi ajuns aici. Însă a preferat să amâne. A jucat prost cărțile pe care le-a avut ca Președinte, inclusiv constituția și protestele imense din stradă. Nu-mi dau seama ce a avut în cap. A crezut că Dragnea se va liniști și va renunța de bună voie și nesilit să intre la pușcărie?…După decizie de ieri a CCR-ului nu prea mai are de ales. Fie o va demite pe Laura Kovesi și va renunța la drumul european demarat de România în 2007. Fie va scoate sabia din teaca și va ataca curajos hidra coruptă din Parlament. Unii din analiștii politici  spun ca una din armele care i-a mai rămăs este referendumul. Chiar cu riscul ca el să fie suspendat și legile justiției să fie amputate definitiv. Insa prin acțiunea lui va arată că îi pasă. Și că pune interesul României mai presus de viitorul lui. Dacă eu aș fi însă în locul lui aș încerca, în extremis, să dizolv Parlamentul și să convoc noi alegeri anticipate. Pentru că țara a ajuns într-un moment critic. Iar el este conform garantul constituțional al României democrate.

Nu, nu le pasă deloc de noi și de viitorul acestei biete țări. Este mai important ca Dragnea să scape (pentru moment din pușcărie) și salariile să crească la bugetari încercând cu asta să cumpere o liniște. Nu contează ca pun economia RO pe butuci pentru următorii 5-10 ani.

Sincer nu cred că protestele mai pot reprezenta o soluție. Nu, când CCR-ul ne fură justiția pe față prin decizii discutabile care lasă CSM-ul și Președintele fără obiect de activitate și-i aduce din nou pe procuri sub presiunea politicului. Cristi Danileț punctează foarte bine aici situația în articolul din Contributors.

Pentru mine imaginile de ieri prezentate la televizor aseară sunt clare. Furia oamenilor începe să crească. Am simțit aseară aceeași tensiune ca în februarie 2017, însă la o scara mult mai mare. Oamenii sunt din ce în ce mai furioși pentru că încet-încet țara se destramă iar România este furată bucată cu bucată. Unii fură sume mici pe față (ca parlamentarii PSD înregistrați de televizuni care folosesc cartelele de prezentă pentru colegii absenți pentru 500 lei în plus), alții amanetează România la groapa de gunoi a Rusiei, in timp ce unii își plătesc cauțiunea de 1 milion de euro cu lingouri de aur. Asta a ajuns să fie România. Așa cum spuneam nu cred că protestele mai sunt o variantă pentru viitorul curat al României. Cred că oamenii trebuie să înțeleagă că singura lor șansă este cucerirea Parlamentului în 2020 de către o opoziție curată. Suntem obligați să intrăm în politică și să ne poziționăm clar împotriva hoției, a corupției și a prostiei. Altă șansă nu avem. Cause the day we give in is the day we die, the day we die (remember #colectiv).

 

 

 

Advertisements

nu distrugeți AFCN

Logo Proiecte Transp AN CMYK [Converted]

Dlui. George Ivașcu, Ministrul Culturii și Identității Naționale

Dlui. Ion-Ardeal Ieremia, Secretar de stat

Dlui. Alexandru Pugna, Secretar de stat

Dlui. Mădălin-Ștefan Voicu, Secretar de stat

Dlui. Gheorghe Popa, Secretar de stat

14 mai 2018

NU DISTRUGEȚI SECTORUL CULTURAL,CULTURA VIE ȘI ADMINISTRAȚIA FONDULUI CULTURAL NAȚIONAL

Stimate Domnule Ministru al Culturii,

Stimați Domni Secretari de Stat,

În contextul reducerii îngrijorătoare a bugetelor alocate majorității instituțiilor publice de cultură în anul Centenarului Marii Unirii, precum și a vulnerabilității statutului profesional al artiștilor și al managerilor culturali independenți, puternic afectați de modificările recente ale Codului Fiscal, ne exprimăm profunda îngrijorare privind forma recentă de modificare a O.G. nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale, care riscă să îngroape întreg sectorul cultural independent și cultura vie.

Acest proiect de lege, deși “vizează în ansamblu o serie de aspecte pozitive privind funcționarea sectorului cultural, clarificarea unor termeni din cuprinsul OG nr. 51/1998, precum şi unele aspecte legate de administrarea şi gestionarea Fondului Cultural Naţional”, prezintă în forma actuală  o serie de omisiuni și neclarități care pun în pericol activitatea viitoare a Fondului Cultural Național în relație cu artiștii și cu organizațiile culturale neguvernamentele. În plus, aprobarea acestuia ar face practic inoperabil întreg programul Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 și ar veni într-o totală contradicție chiar cu unele puncte asumate în programul de guvernare al PSD, corespondente priorităților definite pentru dezvoltarea sectorului cultural.

Principalele probleme identificate sunt următoarele:

  1. În nota de fundamentare ce însoțește propunerile de modificare se vorbește doar despre o necesară revizuire a cadrului normativ şi a activităţii AFCN, în scopul facilitării și încurajării finanțării nerambursabile a proiectelor şi acţiunilor culturale.” În acest sens, dorim să vă aducem aminte că în programul de guvernare, la Capitolul „Cultură.Culte.Minorităţi” (pag 167), măsura 4, se precizează explicit intenția de revizuire a activității Administrației Fondului Cultural Național (AFCN) în sprijinirea creatorilor independenți și a ONG-urilor culturale, lucru complet ignorat în propunerea existentă de modificare a OG.51. Este regretabilă și inacceptabilă omiterea menționării explicite a creatorilor independenți și a ONG-urilor ca beneficiari ai programelor strategice viitoare (Europalia, Sezonul Cultural România-Franța, Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021) și ai AFCN-ului, în cadrul noului document normativ.
  2. Proiectul de modificare introduce noţiunea de „program cultural strategic” prin punctul h1) – ansamblul de proiecte şi acţiuni culturale, care se pot întinde pe durata mai multor exerciţii financiare, subsumate unei teme de interes sau de importanţă naţională, structurate organic şi realizate într-o perioadă de timp determinată, a căror realizare este încredinţată autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, precum şi instituţiilor publice subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale”. Cea mai gravă problemă apărută în urma formulării acestui punct din propunerea de modificare a O.G. 51/1998  este că permite încredințarea realizării de programe strategice exclusiv instituțiilor de drept public, fapt ce aruncă în afara cadrului de eligibilitate organizațiile culturale independente, de drept privat. Acest lucru contravine programul de guvernare, dar și principiilor care au fundamentat chiar respectiva ordonanță supusă modificării. Mai mult, în situația în care această ordonanță ar trece în forma actuală, întregul Program Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 devine inoperabil deoarece, conform prevederilor internaționale, acest tip de program nu poate fi coordonat decât sub umbrela unei asociații. Practic, Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021, constituită pentru a gestiona inclusiv fondurile alocate implementării programului, nu va mai putea accesa respectivele finanțări. Se urmărește astfel, schimbarea totală a fundamentului inițial al ordonanței, prin translatarea de la intenția de limitare a rolului autorităților publice ca entități coordonatoare de proiecte și programe culturale la cel de unici operatori culturali eligibili pentru realizarea acestor programe și proiecte.
  3. O altă problemă, la fel de gravă precum cea semnalată la punctul 2, rezultă din modul de formulare al alineatului 4, din articolul 13: ” Fondurile necesare derulării proiectelor şi acţiunilor culturale din cadrul programelor culturale strategice, inclusiv în afara României, se acordă prin atribuire directă, în baza criteriilor specifice elaborate de fiecare autoritate finanţatoare.” Modul de atribuire directă a finanțărilor acordate pentru derularea programelor culturale strategice (Europalia, Sezonul Cultural România-Franța, Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021) scoate din joc ONG-urile, nu are nici o analiză care să demonstreze un eventual plus de calitate pe care instituțiile publice l-ar aduce prin implementarea proiectelor ce vor fi derulate în contul acestor programe, contravine de asemenea principiilor care au stat la baza O.G. 51/1998, poate trezi suspiciuni privind criteriile care au stat la baza atribuirii directe, încurajează risipa în utilizarea fondurilor publice, corupția și clientelismul politic. Așa cum am spus, această intenție contravine programului de guvernare asumat de guvernul PSD-ALDE și nu reflectă dinamica reală a sectorului cultural, în interiorul căreia ONG-urile culturale și artiștii liber-profesioniști joacă de multe ori un rol activ și important la nivelul sectorului cultural. Unele dintre cele mai puternice mărci culturale sunt coordonate și întreținute de entități provenite din sectorul cultural independent, pe care Ministerul Culturii dorește acum să le elimine din schema de finanțare pentru programele strategice viitoare, precum Festivalul Internațional de Film Transilvania -TIFF, Noaptea Muzeelor, Noaptea Albă a Galeriilor, One World Romania – Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului, Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL, Gărâna Jazz Festival și, mai nou, Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021.

Suntem îngrijorați și de capcana pe care această nouă formă legislativă o pregătește sectorului cultural independent. Se pot crea premizele deturnării AFCN de la actualul mod de funcționare în vederea transformării acestuia în operator de fond exclusiv pentru realizarea proiectelor din cadrul acestor programe culturale strategice. Acest lucru ar însemna că AFCN-ului i se poate aloca un buget exclusiv pentru finanțarea proiectelor realizate în cadrul programelor strategice, pe perioada lor de derulare, acolo unde ONG-urile nu mai sunt eligibile, fapt ce ar duce la dispariția multor proiecte importante, a unor mărci culturale fără de care nu se poate imagina scena culturală românească și chiar a multor astfel de entități provenite din mediul cultural independent.

Dorim să menționăm că, în prezent Administrația Fondului Cultural Național este singurul sistem public de finanțare, transparent și național, care funcționează profesionist oferind finanțări publice pe bază de competiție pentru o serie de arii importante și necesare pentru dezvoltarea sectorului cultural. Aflat într-o stare de colaps la finalul anului 2014 ca urmare a pierderii fondurilor provenite de la Loteria Română, AFCN a devenit începând cu anul 2016 un partener real al sectorului cultural, oferind finanțări importante prin deschiderea unor zone de activități culturale de mare impact – intervenție culturală, rezidențe de creație, educație prin cultură, programe multianuale, patrimoniu material și imaterial etc.

Ne-am fi așteptat ca modificările operate recent de actuala echipă a Ministerul Culturii și Identității Naționale la nivelul funcționării AFCN-ului să includă o serie de aspecte importante, propuse de-a lungul timpului și la care visează mulți operatori culturali independenți, precum :

  • transformarea AFCN-ului într-un fond de finanțare cu precădere a sectorului neguvernamental și privat, urmând ca acesta să finanțeze în în proporție mult mai mare ONG-uri culturale, artiști și operatori cultural privați.
  • posibilitatea oferirii de finanțări multi-anuale pe bază de programe culturale (2-4 ani)
  • includerea unui program de finanțate pentru proiectele culturale europene derulate prin programul Europa Creativă.

Ne arătăm susținerea deplină pentru actuală echipă AFCN, a directorului Irina Cios și a Consiliului AFCN actual recent numit, care prin măsurile operate recent și ariile de finanțare existente reușesc să contribuie într-o mare măsură la supraviețuirea ONG-urilor culturale și a artiștilor liber-profesioniști și la dinamizarea sectorului cultural.

Semnează: (lista este deschisă în continuare):

  1. Cosmin Manolescu, artist și manager cultural, director Fundația Gabriela Tudor
  2. Dragoș Neamu, manager cultural, Rețeaua Națională a Muzeelor din România, manager Noaptea Muzeelor
  3. Raluca Bem Neamu, manager cultural, Asociația Da’DeCe
  4. Idris Clate, actor
  5. Andra Nedelcu, artist vizual
  6. Raluca Munteanu, arhitect, fundația Pro Patrimonio
  7. Cristina Lilienfeld, coregraf si director artistic Asociatia Pentru Teatru si Carte
  8. Sabina Ulubeanu, compozitoare, director artistic InnerSound New Arts Festival
  9. Cinty Ionescu, designer video
  10. Diana Rotaru, compozitor, coordonator CIMRO si director artistic al festivalului CIMRO DAYS, cadru didactic UNMB
  11. Ana Maria Sandu, scriitoare și jurnalistă
  12. Lia Perjovschi, artist vizual/curator/cercetator
  13. Cezar Paul-Bădescu, scriitor
  14. Ionut Tata, activist, presedinte Asociatia Pro Democratia
  15. Voicu Rădescu – Green Hours & Teatrul LUNI de la Green Hours
  16. Laura Borotea, artist vizual, profesor, co-fondator Asociația Minitremu
  17. Gabriel Boldiș, artist vizual, co-fondator Asociația Minitremu
  18. Alexandra-Iasmina Palconi, preşedinte Asociaţia Prin Banat
  19. Tamina Lolev, arhitect, co-fondator Nod makerspace și Mater, biblioteca de materiale
  20. Suzana Dan, artist vizual, președinte Asociația Ephemair, manager Noaptea Albă a Galeriilor / NAG
  21. Svetlana Cârstean, scriitoare/manager cultural
  22. Daniela Palimariu, Artist vizual, co-fondator Sandwich
  23. George Pleșu, manager cultural, președinte Asociația Culturală AltIași  
  24. Iulia Iordan, educator muzeal la Asociația Da’DeCe, scriitoare
  25. Cristina Pîrvu, manager cultural Asociația Cu alte cuvinte
  26. Alexandra Balasoiu, coregraf, initiator Indie Box
  27. Denis Bolborea, performer, sound-designer, initiator Indie Box
  28. Robert Bălan, regizor și manager cultural
  29. Domnica Lupu, prof. inv. primar, Colegiul National “M. Eminescu”, Bucuresti
  30. Larisa Crunțeanu, artist și manager cultural Asociația Copia Originală, București
  31. Iuliana Vilsan ,artist vizual
  32. Antigonea Rogozea, manager cultural
  33. Ada Solomon, producător de film
  34. Nona Serbănescu, artist și manager cultural
  35. Daria Ghiu, critic de artă
  36. Dana Sarmeș, manager cultural
  37. Mihaela Tilinca, manager cultural
  38. Stefan Constantinescu, artist vizual/regizor de film
  39. Arcadie Rusu, coregraf, manager – LINOTIP Centru Independent Coregrafic
  40. Irinel Anghel, performance artist
  41. Elena Vlădăreanu, jurnalistă și scriitoare
  42. Bogdan Georgescu, regizor – dramaturg, Asociația 2G
  43. Andreea Bortun, regizor, co-presedinte Asociatia TETA
  44. Mihail Mihalcea, artist, coregraf, co-fondator Asociatia Culturala Solitude Project
  45. Radu Lesevschi, manager cultural, fondator editura PUNCH  
  46. Smaranda Găbudeanu, artist, Asociația PETEC
  47. Corina Ilea, curator/artist vizual
  48. Daniel Ivașcu, project designer / artist, Asociația Culturală ISVOR
  49. Anamaria Pravicencu, artist, manager cultural Asociația Jumătatea plină
  50. Daniela Zbarcea, curator/artist
  51. Daniel Alexandru Dragomir, Coregraf, Performer
  52. Anamaria Iuga, etnolog.
  53. Miruna Runcan, critic de teatru
  54. Șerban Marcu, compozitor, cadru didactic Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca
  55. Mircea Vasilescu, profesor universitar
  56. Adriana Scripcariu, istoric de artă, coordonator Şcoala de la Piscu
  57. Virgil Scripcariu, sculptor, coordonator Şcoala de la Piscu
  58. Dan Angelescu, coordonator Festivalul Internațional de Film Experimental BIEFF
  59. Oana Bogdan, arhitect, moderator comunitatea tematică #cultura, Platforma România 100
  60. Mihaela Murgoci, manager de proiecte culturale, educator muzeal
  61. Anca-Raluca Majaru, arhitect, co-fondator Asociația ARCHÉ
  62. Chirila Oana Stefania, student arhitect, fondator si presedinte Asociatia Locus
  63. Ioana Nitulescu, actrița
  64. Teodora Băcăran, manager cultural
  65. Andreea Novac, coregraf, fondator Asociatia Developing Art
  66. Ioana Răileanu, manager cultural, asociatia LaBomba studios
  67. Sabina Baciu, comunicator și manager cultural, Asociația ORICUM, partener Nod Makerspace și MATER
  68. Maria-Roxana Comârlău, lucrator cultural, ACM Teatru FiX, Iași
  69. Klaus Birthler, arhitect, asociația culturală Reener Ländchen
  70. Cristian Sitov, co-fondator Asociația Prin Banat
  71. Radu Jude, regizor
  72. Cristina Iordache, producator film documentar
  73. Iosif Kiraly – artist vizual si prof. univ.
  74. Adriana Moca, actriță, fondator & director Asociația Vis-a-Vis
  75. Ruxandra Hule, artista
  76. Dragoș Farmazon, critic și istoric de artă, președinte al fundației culturale Alexandru Bogdan-Pitești
  77. Viorel Cojanu, actor, manager – Asociația Culturală Replika
  78. Camelia-Raluca Bărbulescu, arhitect, co-fondator și președinte Asociația ARCHÉ
  79. Simona Deaconescu, director artistic și fondator Bucharest International Dance Festival și Asociația Tangaj
  80. Oana Mardare, co-manager Reactor de creație și experiment, Cluj
  81. Doru Mihai Taloș, co-manager Reactor de creație și experiment, Cluj
  82. Mădălina Mirea – istoric de artă – președinte al Fundației Radu Bogdan
  83. Cătălin Crețu, compozitor, artist multimedia, președinte Asociația OPUS
  84. Vera Ion, dramaturg, manager proiect “Scrie despre tine”, vicepresedinte al Asociatiei Link Center
  85. Sandra Mavhima, coregraf – Asociația Secția de Coregrafie
  86. Andrei Dragan  – Artist vizual
  87. Aurora Kiraly – Artist vizual / Asociația Galeria Nouă
  88. Ana Cucu Popescu, dramaturg
  89. Florin Flueras, artist, co-fondator Artworlds, Postspectacle.
  90. Roxana Trestioreanu, artist vizual
  91. Cătălin Filip, actor
  92. Sorin Poamă, regizor
  93. Andrei Mateescu, artist vizual
  94. Katia Pascariu, actriță, Asoc. ADO
  95. Horea Avram, curator, cadru universitar
  96. Alexandru Balasescu, antropolog, scriitor, curator, Simon Fraser University.
  97. Cristian Nanculescu. Performer/coregraf, artist independent
  98. Cristina Vasilescu, curator independent si co-fondatoare www.clearview.ltd
  99. Ciprian Ciuclea, artist vizual, presedinte Experimental Project
  100. Erika Olea, artist vizual, Apparatus 22 | add
  101. Laura Orlescu, coordonator finantare, Asociatia One World Romania  
  102. Roxana Coman, muzeograf, Muzeul Municipiului București
  103. Raul Coldea, regizor
  104. Roberta Boeriu, arhitect, co-fondator Monograf Studio
  105. Tudor Elian, arhitect
  106. Madalina Gheorghe-Tanase, artist vizual, fondator Asociatia Dintr-un Basm
  107. Mihaela Cîrjan, co-fondatoare și manager Asociația MATKA
  108. Ștefania Ferchedău, manager și cercetător cultural, Asoc. Institutul Prezentului
  109. Mara Oprisiu, Asociația KunSTadt
  110. Diana Culescu, peisagist, președinte al Asociației Peisagiștilor din România AsoP
  111. Petrut Calinescu, fotograf, Centrul de Fotografie Documentara (CDFD)
  112. Minodora Cerin, manager cultural
  113. Gabriela Tofan, artist vizual, manager cultural, presedinte ONG cultural
  114. Olimpia Mălai, actor
  115. Bardoczi Irina, artist

 

your body is an art work

cherrySuntem în shinkansenul Hikari “bound to Okayama” în drum spre Castelul Samurailor din Himeji. Abia acum timp să mă gândesc un pic la cele 3 zile de când am ajuns din nou în Japonia, de data asta cu un grup mai larg de colegi și prieteni, iubitori ai dansului contemporan. Pregătesc această călătorie de peste aproape un an. Și iată-ne în sfârșit aici.

Japan, the endlesss discovery. Un slogan perfect pentru țara soarelui răsăre. Eu și Andra ajungem primii după un zbor lung și istovitor cu AirChina, urmează Violeta și Cătălina.  Ultimii călători ajung puțin după miezul nopții. Cele doua case în care suntem cazați (deși foarte apropiate pe hartă) sunt cam la 15 minute între ele. Prima dintre ele este un studio cu pian și o serie de mici camere pe etaje diferite. Ce-a de-a doua este o casa tipică tip Kokoro, destul de friguroasă și oarecum spartană.

După un start mai ușor și o noapte în care toată lumea cade adânc, încercăm să ne acomodăm unii cu alții și cu noua noastră casă temporară. Luni pornim la drum spre Odaiba cu monorailul, tramvaiul suspendat al japonezilor fără conductor. Un fel de carusel contemporan. Greșim ieșirea și facem un scurt ocol. Urmează prima poză de grup într-un lift. Mirakamul mă uimește din nou, deși îl mai vizitasem odată. Noi expoziții temporare, interactivitate maximă și desigur dansul robotului Asimo. Prindem lăsărea întunericului la Rainbow Bridge după care explorăm rapid Shibuya. A început deja să plouă mărunt. La Genki sushi este deja coadă. Găsim rapid însă ul altul, în care meniul  curge la propriu pe bandă rulantă. Eu mă dau bătut dupa a 6-a farfurie. Ne continuăm explorarea și ajungem în zona barurilor vechi din Shibuya unde eu, Camelia, Andrei și Cătălina end up la Curva. Da, nu vă mirați, este numelul barului unde ne-am delectat cu un umeshu cu gust de scortișoară. Suntem obligați să ne desparțim. Diana, Seba, Violeta, Cristina si Cristi au parte de niște drinkuri home made (unele și cu niște albine gigant în borcan). Anyway, umeshu pare first love pentru toată lumea.

Day 2 în Tokyoland. Asakusa și prima întălnire cu cei 2 cireși înfloriți care străjuiesc intrarea la templul budist Seonji. Un cuplu recent căsătorit face poze printre sutele de turiști care se revarsă în ciuda ploii și a frigului. După o pauză de masă în care ne mai încălzim, mergem pe Kapabashi – the kitchen town. După care aterizăm o parte dintre noi într-o baie publică. În saună transpir de zor în timp ce mă uit la sumo împreună cu 2 japonezi de statură înaltă complet tatuați. Mai mult ca sigur ca sunt yakuzza. Andrei este scufundat la propriu în apa fierbinte în timp ce conversează de zor cu niște japonezi draguți. Roma ? Nu România. Adică Nadia Comâneci, Dracula, Hagi, Ceaușescu….In timp ce un yakuzza face ture între saună și baia rece (căci da există și un bazin cu apă complet rece). Inchid ochii și preț de câteva clipe meditez. Mă simt bine. Ready pentru prima experiență cu dansul butoh din 2018. Și pentru reîntâlnirea cu spațiul japonez.

Plecăm cu toții către Yokohama pe urmele lui Kazuo Ohno. Sunt emoționat interior. Funny enough nimeni nu știe ce urmează. O să facem un curs de butoh cu Yoshito Ohno, fiul lui Kazuo Ohno, unul din surprizele frumoase ale călătoriei noastre emoționale în Japonia. Urcăm o serie lungă de trepte, cum bine zicea Andrei, parcă un drum inițiatic. Ne pierdem în întuneric, google maps ne duce într-o direcție greșită. Noroc cu o doamnă japoneză cu un câine care ajută să găsim locația. Nu l-a cunoscut direct pe Kazuo Ohno, s-a mutat recent acum 7 ani în zonă, când a cumpărat, cum ii zice ei să spună, un cățel cu o casă și nu o casă. Intrăm în curte, o alee betonată și foarte colorată (cu mozaice încorparate și bile colorate) ne conduce la studioul lui Kazuo Ohno. La intrare o cutie pentru donațiile pentru atelier, 2000 yeni, cred că este foarte veche. Înăuntru este cald și bine, simt o vibrație specială. In mijoc tronează o poză cu Ohno-san și Pina Bausch. Emoționat, mă simt ca parcă într-un templu sacru al dansului. Asistenta lui Yoshito-san, îmi spune – Nu credeam că mai ajungeți cu ploaia de afară. Ușor-ușor, studioul se populează cu alți amatori de butoh. Unii dintre ei sunt europeni stabiliți în Japonia de ceva vreme, alți japonezi din diferite orașe. Suntem peste 25 de persoane într-un studio mic însă foarte cozy și foarte special. La 19:55 apare și Yoshito în studio, seamănă foarte tare cu tatăl lui. Atelierul începe rapid după ce asistentă ne introduce sumar pe toți…ei sunt din România, el e belgian, ea este din Hokaido…Seba documentează atelierul. Yoshito ne invită să devinăm mai frumoși să folosim pălăriile sau costumele din studio. După care ne invită să devenim o operă de artă.

Your body is an artwork. Just stay there and be an art work. Look for Kazuo, in the space. Dance with your prayers. Dance of the silence. Ave Maria, pain and happiness. Floare. Hana. Body. Război. Your body has everthying. And you can feel the strenght. From hardest to softeness you can experience everything with your body. Your body is silence. Full moon și sonata lunii. Full moon is happiness in Japan. What is in Romania? Acum, dansați luna plină. Dansăm pe Antony & Johnsons, cel care l-a iubit pe Kazuo Ohno și i-a dedicat chiar un album. Finalul este fermecător. I am rose, I am a rose, I am rose, repetă Yoshito….O improvizație finală în care corpurile și sufletele noastre se întâlnesc. Yoshito stinge lumina se stinge ușor, semn că atelierul s-a terminat. Suntem invitați la un ceai și biscuiți japonezi. Se pare că atmosfera s-a încâlzit de-a binelea. Începem să vorbim între noi. Într-un final trebuie să plecăm. Desigur într-o stare de grație specială. Doma arigatou gozaimas Yoshito-san. And Kazuo Ohno.

 

 

Miercuri, Day 3. Afară plouă și este foarte frig. Primii fulgi încep să cadă. Ajungem cu greu în Daikanayama, the new design spot in Tokyo. Facem o haltă la restaurantul Anjim (preferatul meu) unde eu și Diana ne delectăm cu o supă de cartofi dulci și caracatiță, foarte gustoasă. O parte din fete comandă o prăjitură și un latte sakura, arată foarte japanese style. Ne încălzim un pic, ne plimbăm printre cărți și lucruri frumoase…Plecăm pe jos spre Meguro-river să vedem cireșii. Este o lapoviță destul de urâtă ….Însă rîul este superb, din apă iese un abur magic și o lumină specială iar cireșii sunt spectaculari, chiar dacă nu sunt compleți înfloriți. Ajungem într-un final la Mori Tower complet înfrigurați unde suntem obligați să stăm la coadă la bilete. Azi e sărbătoare națională, drept care se pare, toată lumea a venit la Mori Art Musem.

“Leandro Erlich: Seeing and Believing” will be the largest-ever exhibition devoted to the work of this fascinating artist. Of the 44 works on display, 80 percent will be making their Japanese debut. Through Erlich’s works, we will realize by ridding of our inertia, habit, preconceived notions, and received wisdom that the visible is not all there is to reality, and experience for ourselves, with our newly unclouded vision, the advent of a new kind of world.

Pe bună dreptate, expoziția este excelentă iar modul de reacție al japonezilor o transformă într-un performance gigant. Cele mai faine piese, care mi-au plăcut mie, sunt cea de la început cu iluzia bărcilor cu care se deschide expoziția, o serie de video-uri experimentale, clasă moartă (care mă duce cu gândul la clasa lui Tadeuz Kantor) și ultima cu perceptia oamenilor agațați de zid. Abia aștept să merg să văd și faimoasă instalație cu piscina de la Kanazawa unde voi merge peste 2 săptămâni. După muzeu, lumea pare obosită așă câ renunțăm pentru moment la seara de karaoke. Mergem să ne facem bagajele, nu înainte de închide seara cu un Dixit la care râdem cu sport. Eu adorm târziu în noapte, în studioul de dans unde mi-am încropit un pat. Întoarcere în timp.

Trenul merge cu viteză, am ajuns deja în Kyoto, locul unde vom finaliza expediția noastră curajoasă. În curând ajungem la Himeji. Unde vom vizita castelul samuraiului înainte de a ajunge la Beppu, the onsen city, următoare destinație a călătoriei noastre ințiatice.

lift

Scrisoare deschisă: Cultura Vie este o prioritate națională

20160511_104548.jpg

SCRISOARE DESCHISĂ: CULTURA VIE ESTE O PRIORITATE NAȚIONALĂ‚

În atenția

Dnei Viorica Dăncilă, Prim-Ministru, Guvernul României

Dlui George Ivașcu, Ministru, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Alexandru Oprea, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Gheorghe Popa, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Mădălin-Ștefan Voicu, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Alexandru Pugna, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Eugen Teodorovici, Ministru, Ministerul Finanțelor Publice

 

București, 16 martie 2018

Stimată Doamnă Prim-Ministru,

Stimați Domni,

Am decis să vă adresez această scrisoare publică pentru că iată, după 28 de ani de la Revoluția din 1989, în Anul Centenarului României, ne aflăm în fața unui dezastru cultural care ne afectează pe toți, artiști independenți, ONG-uri culturale și instituții publice de cultură.

Sunt un artist, manager cultural și expert, care în ultimii 20 de ani a investit mult timp și energie personală în realizarea unor programe și proiecte care să sprijine promovarea și dezvoltarea dansului contemporan în România, apariția unor noi generații de artiști și atragerea unor noi categorii de public pentru arta contemporană. De asemenea, în calitate de operator cultural am încercat să particip la îmbunătățirea programelor de finanțare nerambursabile, precum și la modificarea legislației culturale care să ofere sprijin artiștilor și operatorilor culturali. În 2012 împreună cu alți colegi și operatori culturali am colaborat la redactarea unei Carte pentru Cultura Vie care a fost distribuită membrilor partidelor politice (www.culturavie.ro), iar ulterior în 2016 am realizat un document cu propuneri de priorități pentru Ministerul Culturii (ce poate fi consultat la adresa https://cosminmanolescu.wordpress.com/2015/12/18/prioritati-pentru-ministerul-culturii-pentru-2016/.) Mai mult decât atât, în urma participării la o reuniune europeană la Bruxelles unde am participat invitat ca expert european pe probleme de mobilitate, la întoarcerea în țară am propus Ministerului Culturii o serie de inițiative care să sprijine dezvoltarea sectorului cultural și anume:

  1. Crearea unui cadru legislativ care să susțină creșterea mobilității artiștilor și decontarea legală a diurnelor si a transportului internațional/local și cazării pentru artiști și profesioniști din sectorului cultural (diurna actuală legală decontabilă în România fiind de 17 lei pentru artiștii români și străini invitați).
  2. Reducerea fiscalității prin exceptarea de la plata taxelor și a impozitelor pentru artiști și PFA-uri cu un venit anual mai mic de 15.000 Euro (propunere făcută de grupul de experți europeni și deja implementată cu succes în unele țări din Uniunea Europeană).
  3. (Re)lansarea fondului de mobilitate existent la nivelul Ministerului Culturii pentru artiști și manageri culturali.
  4. Realizarea unei propuneri legislative privind Statutul Artistului în Romania care sa ofere condiții echitabile de asistență socială și un cadru normal de dezvoltare pentru toți artiștii și lucrătorii culturali indiferent de tipul de contract. Textul raportului depus la MCIN este disponibil la adresa https://cosminmanolescu.wordpress.com/2016/06/11/reformaincultura/.

Din păcate niciuna din măsurile propuse de-a lungul ultimilor 6 ani nu a fost implementată până în prezent, operatorii culturali și artiștii aflându-se în continuare într-o situație economică precară, aș putea spune disperată. Mai mult decât atât, modificarea Codului fiscal și recenta “reforma fiscală” adoptată la finalul anului 2017 afectează în mod direct și negativ scena artistică românească, artiștii și publicul larg, ONG-urile culturale și chiar instituțiile publice de cultură.

Recenta Ordonanță de Urgență adoptată în data de 15 martie 2018 de către Guvernul României (ca urmare a protestelor publice referitoare la Formularul 600) nu rezolvă în fapt probleme deja ridicate de comunitatea artistică, fiind o amânare a momentului supra-taxării artiștilor români. Aceștia vor continua să fie obligați în viitor să plătească taxe mai mari pentru niște servicii medicale de care nu pot beneficia. În loc să oferiți protecție socială, de care avem mare nevoie pentru a ne continua activitatea și să încercați să opriți exodul artistic masiv  prin măsuri de protecție (să nu uităm că din peste 3,4 milioane care au ales să lucreze în străinătate există și foarte mulți actori, regizori, dansatori și coregrafi, și membri ai sectorului creativ în general). Prin măsurile recent adoptate nu faceți decât să încurajați migrația obligându-ne să ne închidem activitățile.

Aș dori să menționez de asemenea o serie de alte probleme importante: sub-finanțarea instituțiilor de cultură de artă contemporană aflate în administrarea Ministerul Culturii și Identității Naționale (care în acest moment se află toate într-o situație critică, fiind lipsite de fondurile necesare pentru derularea activităților și proiectelor culturale) și dezastrul programelor strategice asumate de Guvernul României  – Sezonul România-Franța și Festivalul Europalia, a căror organizare este mult întârziată și, cred că nu greșesc când spun asta, chiar pusă chiar în pericol. Un alt program aflat în dificultate este programul strategic Timișoara Capitala Culturală Europeană 2021 asumat oficial de Ministerul Culturii și Guvernul României în 2015 prin competiția care a fost organizată la nivel național, însă pentru care anul trecut nu au fost alocate fonduri și nici nu a fost modificată legislația conform recomandărilor juriului european.

Nu în ultimul rând doresc să atrag atenția asupra momentului extrem de important, Președinția Consiliului Uniunii Europene care va fi asigurată în 2019 de către România, pentru care încă nu există niciun program cultural coerent prin care Ministerul Culturii și Identității Naționale împreună cu Institutul Cultural Român și alți operatori culturali să deruleze o serie de proiecte culturale europene care să marcheze acest moment extrem de important pentru România contemporană.

În final, recenta inițiativă lansată de dl. George Ivașcu, Ministrul Culturii și Identității Naționale privind realizarea unei noi strategii culturale în colaborare cu Academia Română, în contextul în care există deja doua documente strategice realizate și puse în dezbatere publică (ultimul în 2016, http://www.cultura.ro/concluziile-dezbaterii-publice-strategia-pentru-cultura-si-patrimoniu-national-2016-2020), va întârzia și mai mult existența unui document strategic, România fiind probabil singura țară din Uniunea Europeană care încă nu are politici culturale transparente asumate public.

În anul Centenarului României, consider că este extrem de important ca Guvernul României și Ministerul Culturii și Identității Naționale să-și asume în mod real cultura vie ca o prioritate națională și să ofere sprijin direct artiștilor și managerilor culturali, organizațiilor și instituțiilor culturale.

În consecință vă cerem să încurajați dezvoltarea unui cadru european care să stimuleze creația artistică și mobilitatea, și în egală măsură să creați un cadru fiscal modern care să oprească migrația masivă a artiștilor. Nu omorâți cultura și artiștii, sunt unul din lucrurile cele mai de preț pe care le mai are România în prezent.

Cu tristețe,

Cosmin Manolescu

artist și manager cultural,

și toți cei care se alătură acestui semnal de alarmă public

Nona Șerbănescu (Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane), Vera Ion (Asociația Link Center), Răzvan Cosmin Țupa (poet), Iulia Iordan (Asociația Da’De’Ce), Zbarcea Daniela (Galeria Danaart), Dragoș Neamu (manager cultural Asociația Rețeaua Muzeelor), Ada Solomon (producător film), Sabina Ulubeanu (compozitoare), Mircea Toma (ActivWatch), Laura Lucia Găvan (Asociația Art Out), Cristina Lilienfeld (Asociația pentru Teatru și Carte), Alina Ușurelu (Asociația Developing Art), Raluca Munteanu (arhitect, Fundația Pro Patrimoniu), Sorina Jecza (Fundația Triade), Nicoleta Bițu (Federația Democrată a Romilor), Farid Fairuz (Asociația Solitude Project), Elena Vlădăreanu (poetă), Svetlana Cârstean (poetă), Ioana Marchidan (Asociația DanceSpot), Oana Stoica (jurnalist cultural), Antigona Rogozarea (manager cultural), Dilmana Yordanova (Asociația AVMotional), Cristina Bogdan (curator), Aurora Kiraly (Asociația Noua Galerie), Suzana Dan (Asociația Ephemair)

AFCN-ul viitorului

Revin din nou cu un text pe marginea AFCN-ului pentru că mi se pare importantă modernizarea lui în acest moment. Am susținut ieri la consultarea organizată de AFCN necesitatea re-gândirii și realizarea unor modificării mai ample la nivelul ariilor  de finanțare și a sumelor oferite operatorilor culturali conform noilor nevoi ale sectorului cultural. Desigur, agreez și susțin propunerea colegei Raluca Iacob, despre realizarea și asumarea în viitorul apropiat de către AFCN a unui document strategic de finanțare pentru o perioadă pe termen lung – măcar 4 ani. Poate însă că n-ar fi rău ca acest document să fie realizat prin contribuția operatorilor culturali și a Consiliului AFCN recent numit, în continuarea discuțiilor demarate deja.

La solicitarea dlui. Laurențiu Constantin (membru al Consiliul AFCN) de a veni cu o propunere mai concretă referitoare la modificarea ariilor, am reflectat un pic în această dimineață la ce există și de ce am avea nevoie, desigur și prisma experienței celor 20 de ani de activitate cu Fundația Gabriela Tudor. Menționez că propunerea mea este perfectibilă. Nu am făcut decât să imaginez o noua variantă de finanțare care poate fi dezbătută, modificată, schimbată în funcție și de părerile colegilor mei și desigur a viziunii și strategiei AFCN. Aș menționa că propunerea mea se inpiră cumva din programul de finanțare britanic al Loteriei Britanice – Arts Council of England (http://www.artscouncil.org.uk/funding/funding-finder) care nu mai folosește formatul clasic de finanțare pe ariile importante și desigur al programului Europa Creativă al Uniunii Europene foarte drag mie. Care din păcăte este foarte puțin folosit de operatorii culturali români din lipsa co-finanțărilor asigurate de statul român, însa deja asta este o altă discuție. 

Modificările esențiale în viziunea mea vizează următoarele:

  • Ariile nu mai sunt grupate tematic iar finanțarea se realizează în funcție de punctajul obținut (și nu ordonat pe fiecare disciplină artistică ca acum);
  • Pot fi depuse 2 tipuri de proiecte mici (finanțări până în 25.000/30.000 lei) și mari până în 90.000/100.000 lei (în funcție de natura proiectului)
  • Se va limita posibilitatea operatorilor culturali de a primit mai mult de o finanțare pe fiecare arie tematică importantă (un singur proiect finanțat pe fiecare arie) si maxim 2-3 pe toate ariile de finanțare. Se asigură astfel o finanțare echitabilă a sectorului cultural. În acest moment sunt organizații care câștigă chiar și 3 proiecte pe o singura arie tematică, de multe în ori în detrimentul altor proiecte bune și care răspund însă altor nevoi.
  • Organizatiile vor putea depune maxim 2 proiecte pe fiecare arie tematică.  În cazul în care prin evaluare, sunt declarate 2 proiecte căștigătoare, operatorul cultural va trebui să renunțe la unul din ele, următorul proiect de pe lista fiind automat selecționat pentru finanțare.
  • Se limitează numărul de proiecte care pot fi depuse la maxim 3 pe fiecare sesiune de finanțare (în acest moment sunt parcă patru)
  • Prin propunerea mea, cred că bugetul AFCN-ului (care conform spuselor dnei. Irina Cios este acum stablizat undeva în jurul sumei de 15.000.000 lei/sesiune de finanțare), ar putea fi mărit prin surse adiționale obținute în viitor de la Ministerul Culturii, Timișoara 2021, Institutul Cultural Român, chiar și viitoarele Fonduri Norvegiene care ar putea co-finanța unele din ariile propuse mai jos.

1.PROGRAM DE FINANȚARE TRANS-DISCIPLINAR

  • Finanțările vor fi oferite proiectelor depuse conform punctajelor obținute (exact ca la programele de finanțare ale Uniunii Europeane), indiferent de ariile artistice. Operatorii vor trebui să-și îmbunățească calitatea proiectelor însă vor putea implementa și proiecte mici, pentru organizațiile la început de drum.
  • Linia de finanțare ar putea îngloba: Arte inter/trans/disciplinare – Arte vizuale – Dans – Literatura – Muzica – Muzee – Teatru – Co-finanțare proiecte europene (doar pentru proiectele deja finanțate prin programul Europa Creativă).
  • Vor putea fi oferite finantari mici până în 50.000 lei sau finanțări mari de maxim 90.000 lei – buget disponibil 6.000.000 lei

2. Mobilitate națională și internaționala 

  • Finanțările  proiectelor depuse pentru următoarele arii: Rezidențe artistice – Turnee naționale și internaționale – Burse de creație pentru artiști și manageri culturali
  • Pentru maximizarea finanțării unele domenii vor fi finanțate alternativ – rezidențe artistice  (o sesiune), co-finanțări proiecte europene și internaționale (altă sesiune)
  • bugetul acestei linii de finanțare ar putea crește prin contribuția altor instituții – Ministerul Culturii, Institul Cultural Român, Primăria Municipiului București, Timișoara 2021 care ar putea co-finanța o astfel de linie de finanțare
  • vor fi oferite finantări în valoare maximă de 40.000/50.000 lei – buget disponibil 1.500.000/2.000.000 lei

3. Dezvoltarea capacitaților și a transferului de know-how cultural

  • acest capitol este complet nou și ar finanța cu prioritate experimentul, inovația și o serie de arii deja existente – intervenția culturală, educația și dezvoltarea publicului și desigur ar sprijini apariția unor noi spații artistice și a unor noi generații de manageri/producători/evaluatori culturali de care toata scena culturală are nevoie.
  • linia de finanțare ar include proiecte din domeniile – Management și politici culturale – Granturi de inovare culturală (pentru noi teatre/centre culturale comunitare etc) – Dezvoltarea publicurilor – Intervenție culturală- Dezvoltare culturală locală – Rețele culturale – Platforme și festivaluri – Promovarea culturii scrise
  • finanțări mici de până în 30.000 lei și finanțări mari până în 80.000 buget disponibil 3.000.000/4.000.000 lei)

4. Arie tematică de susținere a proiectelor strategice

  • acest capitol ar susține cu prioritate finanțarea  artiștilor/operatorilor culturali interesați să deruleze proiecte ce au în vedere sărbătorirea Centenarului, sau celor incluse în cadrul programelor de tip – Sezonul Cultural Român-Francez, Timișoara 2021, Europalia etc.
  • alți potențiali finanțatori ar putea contribui cu fonduri – vezi Timisoara 2021 care nu are competențele de organiza licitații de proiecte, Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii etc.
  • finanțări de 50.000 lei, buget 1.500.000 lei

5. Patrimoniu cultural național  

  • va include deja ariile existente în prezent Patrimoniu materia și Patrimoniu imaterial
  • finanțări de 50.000/60.000 lei, buget disponibil 2.500.000 lei

6. Programe multi-anuale (finanțări de maxim 200.000 lei, buget 2.000.000 lei)

Legate de ultima problema spinoasă a calității evaluării proiectelor și programelor depuse de operatorii culturali așa cum am menționat parțial aseară cred că niște posibile soluții ar fi:

  • selecționarea evaluatorilor noi inscriși pe baza unui test-grila (sa evalueze in 48 de ore un fost proiect cultural. In cazul in care notele acordate si rapoartele de evaluare nu se incadreaza in cadrul unui barem de maxim 20 de puncte), evaluatorul nou nu va putea fi angajat.
  • selectarea evaluatorilor se va face de către Consiliul AFCN pe baza compențelor specificate la înscriere (in funcție de arie, prioritățile de finanțare, experiența practică, cv etc. Consiliul AFCN va alege astfel direct aria unde evaluatorul va evalua ce va limita astfel posibilitatea cazurilor de corupție.
  • posibilitatea folosirii evaluatorilor compentenți la mai multe arii de finanțare (in prezent legea mentioneaza la un singur domeniu). evident  că pentru acest lucru trebuie modificată prin Ordonanța de urgență legea de funcționare a AFCN-ului;
  • creșterea onorariului evaluatorilor la o sumă decentă (și nu modică care este acum)

Va invit să reflectăm împreună la toate aceste lucruri. Daca aveți idei și propuneri, mă puteți contacta la adresa de email cosmin@gabrielatudor.ro.

20180214_161526_resized.jpg

 

AFCN la început de 2018

Una din puținele realizări ale fostului Ministru al Culturii Lucian Romașcanu (și el la cârma doar pentru 6 luni) a fost numirea unui nou Consiliu pentru Administrația Fondului Cultural Național.

Aș afirma (și cred că nu greșesc când spun asta) că ultimii 2 ani au fost cei mai buni ai AFCN-ului de la înființarea lui în 2005. Noul Director AFCN – Irina Cios și echipa AFCN condusă de Carmen Constantin împreună cu fostul Consiliu AFCN au reușit într-o perioadă foarte scurtă de timp să pună instituția pe linia corectă. Printre lucrurile pozitive realizate în ultimul timp aș menționa Gala Premiilor AFCN ce recompensează excelența în managementul cultural și operatorii culturali cu proiecte inovatoare, noile arii de co-finanțare pentru susținerea rezidențelor de creație și a festivalurilor sau a proiectelor cu caracter repetitiv și în final cireașa de pe tort, sesiunea pilot de finanțare a proiectelor multianuale, prima de acest fel în România. Care este extrem de necesara si ceruta de peste 10 ani…Trec peste faptul ca Ministerul Culturii ar fi trebui sa inițieze el direct un proces de reforma și să ofere subvenții anuale tuturor operatorilor culturali și nu într-un mod discrimatoriu doar institutiilor de stat. Însa pâna in prezent doar echipa AFCN și-a asumat acest rolul și a propus concret în 2016 înființarea acestei noi linii de finanțare, care oferă noi perspective de dezvoltare pentru operatorii culturali independenți.

Un alt lucru pozitiv realizat în ultima perioadă este existența unui ghid al evaluatorilor (în premieră pentru România) care ar trebuie să ofere evaluatorilor un instrument practic în realizarea evaluării proiectelor culturale depuse la AFCN. Pentru toate aceste lucruri frumoase, trebuie să le mulțumesc tuturor – Irina Cios, Carmen Constantin din echipa AFCN precum și membrilor Consiliul AFCN – în special Ada Solomon, Matei Martin, Miruna Runcan, Vlad Morariu și Radu Vancu, care au reușit să producă aceste modificări pozitive. Tot la capitolulul mulțumiri trebuie făcută și o mențiune specială pentru dl. Vlad Alexandrescu, fost Ministru tehnocrat al Culturii (tot pentru aproximativ 6 luni) care a reușit să pună împreună o garnitură extraordinară de oameni pentru AFCN. Merită cu toții un premiu simbolic din partea noastră și nota 10 !

Acum, revenind la anunțul privind noul Consiliu AFCN, nu poți să nu remarci faptul că s-a luat decizia înnoirii complete a garniturii Consiliului AFCN. Ceea ce în sine cred că este o mare greșeală. Normal ar fi fost ca 2-3 persoane din vechiul Consiliu să fie lăsați să-ți continue proiectele pentru a exista o continuitate, mai ales că o bună parte au fost nominalizați pentru un nou mandat. Însă nu s-a dorit asta, conform vechiului obicei din România, unde dacă ceva funcționează bine, trebuie să modificăm. Dacă te uiți la noile nomizalizări, sunt foarte puține personalități și oameni care cunosc din interior scena culturală din România. O mare parte sunt consilieri din Ministerul Culturii sau persoane nominalizate din partea ICR și a Academiei Române și doar 2-3 persoane reprezentive pentru scena de artă contemporană.  Va reuși noul Consiliul AFCN să ducă mai departe procesul de reformă demarat în 2016 de AFCN ? To be or not to be, cum ar zice marele Shakspeare.

Pentru ei și pentru noi toți, o să încerc aici să punctez  câteva din lucrurile care mi se par importante și relevante pentru viitorul AFCN pentru perioada imediat următoare:

  1. finanțarea cu prioritate a sectorului cultural independent; finantările AFCN trebuie să adreseze cu exclusiv și cu urgență structurilor independente (lucru cerut încă de la înființarea sa în 2005); prin noua reforma fiscală și modificarea legii privind sectorul asociativ, ONG-urile culturale vor fi puse curând într-o situație limită. În cazul în care AFCN-ul va menține decizia de co-finanțare a întregului sectorul cultural, o soluție de compromis ar fi ca AFCN-ul să creeze o arie specială pentru ele (pe modelul deja existent al festivalurilor).  Mastadonții culturali care beneficiază deja de sedii, resurse umane și financiere alocate anual – vezi Teatrele de stat, Primăriile locale, MNAC, CNDB-ul, Muzee naționale, ar trebui să concureze împreună și nu la competiție cu organizații mici.
  2. O mai corectă distribuire a bugetului la aria “artele spectacolului”. La fiecare apel, in mod normal teatrul primeste sumele cele mai importante (peste 1 milion de lei) urmata de muzica (aproximativ 700.000 – 800.000 lei) si dans care este considerata in continuare „Cenușăreasa” artelor spectacolului (300.000 – 400.000 lei). Consider importantă și necesară creșterea de urgență a bugetului acordat ariei  ‘dans și performance’ la nivelul alocațiilor pentru teatru/muzica. Mai mult decât atât, deși ariei i-a fost atașată o nouă secțiune în 2017 performance (care în mod normal ar trebuie să fie inclusă la arte vizuale de care aparține de drept), bugetul a devenit în 2017 și mai mic.  Argumentele care stau la baza acestei creșteri de buget pentru dans sunt în opinia mea: calitatea proiectelor depuse care poate fi verificata prin nivelul punctajelor mari obținute de proiectele cofinanțate în 2017/2018 (mult mai mari decât la alte arii); existenta unui număr mai important de proiecte europene si internaționale care necesita desigur fonduri mai importante; diversificarea scenei coregrafice si apariția unor noi structuri – WASP, LINOTIP, Tangaj Dans, Asociația DanSpot etc precum si o creștere a activității coregrafice in paralel cu reducerea bugetului CNDB. Mai mult decât atât, dansului nu beneficiază de existența unor Uniuni cum există la Teatru și Muzică, care pot să sprijine derularea proiectelor prin timbrul teatral sau muzical…S-a tot spus că la dans proiectele depuse sunt mai slabe, lucru care este fals. În calitate de fost evaluator și la dans și la muzică și la rezidențele de creației, vă pot spune că peste tot în mare parte proiectele sunt slabe. Iar argumentul valoric că bugetul ar trebui să fie decis de numărul de proiecte depus, nu cred că stă în picioare.
  3. Majorarea nivelului cuantumului finanțărilor oferite de AFCNde la 000 lei/proiect (în prezent) la 85.000 lei/proiect; creșterea nivelului finanțărilor trebuie luata din cauza devalorizării cursului Euro (care va ajunge în curând la 4,7 Euro) precum și a creșterii taxelor către stat (asigurare de sănătate, pensie) prin mutarea taxelor de la angajator la angajat, precum și prin modificările recente din codul fiscal.
  4. Modificarea modului de selecție a evaluatorilor AFCN. In prezent evaluatorii sunt selecționați de către Consiliul AFCN doar pe baza inscrierii si a unui CV si a unei scurte motivări (opțional) . Selectia doar pe baza CV-ul este deficitara si lasă loc apariției în comisia de evaluatori AFCN a unor persoane care au slabe cunoștințe despre sectorul cultural, artiștii si domeniile artistice. Care desigur au studii de management și experiența evaluarii proiectelor de tip POSDRU însă n-au fost la un spectatcol de teatru sau de dans. O spun direct din interior, pentru că am fost evaluator în ultimii 2 ani și m-am întâlnit cu oameni care nu înțeleg deloc mecanismele și nevoiele scenei culturale din România. Din această perspectică, cred că fiecare evaluator care se auto-propune sa fie invitat într-o prima fază sa evalueze într-un timp-limita înainte de a fi selecționat in corpul de evaluatori AFCN (să zicem maxim 1 săptămână) sub forma unui test, un proiect cultural standard. In cazul in care punctajul oferit este sub limita unui barem standard de să zicem +/- 10 puncte fata de punctajul corect, iar observațiile din grilă nu reflectă notele acordate, acesta să nu poată fi angajat ca evaluator in corpul de evaluatori. Desigur, problema ce-a mai complicata este că în prezent un evaluator nu poate sa evalueze decât la un singur domeniu/arie de finanțare, ceea ce reduce foarte mult numărul evaluatorilor calificați. Pentru a crește calitatea procesului de evaluare, aș propune ca evaluatorii buni/recunoscuți, care au trecut de testul grilă să poată fi selecționați de Consiliul AFCN măcar pentru 2 domenii/arii diferite. In plus evaluatorii care se dovedesc incompetenți sau care au realizat evaluari proate la distanțe de 40/50 de puncte de alți evaluatori (vezi problemele de la ultima sesiunea de proiecte I/2018 când o serie de proiecte bune au fost excluse la prima evaluare din cauza evaluatorilor incompetenți) să fie eliminați din corpul de evaluatori AFCN.

Probleme cu lipsa evaluatorilor de calitate sunt reale și pot fi observate prin numărul extrem de mare de contestații depuse anual (în creștere parcă), operatorii culturali nu mai au încredere în procesul de evaluare realizat de AFCN. Ideal cred că pe plan mediu AFCN ar trebui să-și creeze cu Corp al Evaluatorilor (lucru cerut încă din 2011-2012) care să fie format din oameni cu experiență și studii de specialitate de management cultural capabili să înțeleagă ghidul detaliat al evaluatorilor pus la dispoziție de AFCN și desigur nevoile sectorului cultural din România.

In final cred că, echipa AFCN ar trebui să organizeze împreună cu noul Consiliu al AFCN-ului rapid o întâlnire cu operatorii culturali pentru a afla problemele cu care acesta se confruntă și nevoiele sectorului cultural din România. Să fim optimiști și să sperăm că AFCN va merge în continuare în direcția bună și nu va fi dinamitat și el de actuala coaliție PSD/ALDE.

Timișoara 2021

In aceste zile de început de 2018, se votează noul Guvern (al treilea într-un an) și implicit noul Ministru al Culturii. Poziție care se pare ca va fi adjudecată de George Ivașcu, actor și director al Teatrului Metropolis (fost Theatrum Mundi la începutul anului 1990). Va avea o sarcină dificilă, iar una din prioritățile lui ar trebui să fie (în parerea mea) și  proiectul Capitalei Europeane a Culturii 2021. A trecut practic un an de zile de când Timișoara a fost aleasă drept Capitală Culturală Europeană 2021 și nu prea s-au auzit/făcut nimic acolo. S-a pierdut practic un an important din pregătirea proiectului, care ar trebuie să fie cred proiectul strategic al României pe partea de cultură. Insă pe actuali guvernanți, primari și politicieni îi interesează cultura și modul în care Timișoara va reprezenta România pe scena europeană fix în pix. Timișoara 2021 poate să mai aștepte, se va întâmpla abia peste 3 ani…

La finalul anului 2016 a fost publicat raportul final al expertilor europeni  referitor la modul în care s-a realizat selecția orașului câștigator. Selecția orasului final a fost realizata tinand cont de urmatoarele lucruri – contribuția la dezvoltarea strategiei culturale a orașului pe termen lung, dimensiunea europeană, conținutul artistic și cultural, capacitatea de a implementa proiectul și managementul programului. A câștigat în final Timișoara care a avut cel mai bun bidbook final și și-a jucat cel mai bine șansele.

Cunosc destul de bine contextul pentru că am fost și eu implicat, într-o prima fază foarte activ în 2015, în constructia dosarului Bucurestiului 2021, despre care am scris chiar pe blogul meu. Este drept mi-a luat ceva timp până să înțeleg că de fapt că experiența mea de peste 20 de ani nu contează foarte mult pentru experții europeni, cei care au avut în final un cuvânt de spus în finalizarea programului de candidatură. Când eu ziceam că Bucureștiul are nevoie de investiție în infrastructură culturală (spații și studiori pentru artiși și ONG-uri, instituții de tip noi, programe de mobilitate) ei propuneau structuri mobile, fluide…Desigur că atunci când ești invitat să lucrezi ca expert pentru ECOC-urile europene, cunoști rețeta standard și nu mai ai nevoie să meargi să vazi spectacole locale, să vizitezi spațiile culturale existente, să iei pulsul direct al cartierelor și al publicului…You are the European expert. Nu vreau să o lungesc prea mult, însă la puțin timp după intrarea la pușcărie a Primarului Oprescu,  nou primar Răzvan Sava (un “nimeni” altul care s-a trezit brusc stăpân peste urbea Bucurestiului) a început demolarea ArCuB-ului și a dosarului de candidatură. Am renunțat să mai cred în proiectul Bucureștiului, așa că m-am retras în umbră, lăsând locul altor colegi mai tineri. Și bine am făcut pentru că dna. Firea (care a fost aleasă ulterior de bucureșteni în iunie 2016) a tras și ea cu tunul în dosarul de candidatură, ultima dată chiar cu puțin timp înainte de susținerea dosarului în fața comisiei de experți.

Sibiu 2007

Acum dupa ce toată tevatura și competitia s-a finalizat – iata a trecut chiar un an de zile – simt că este momentul să scriu despre acest proiect la rece. O să încep cu începutul, adica cu Sibiu 2007, despre care nimeni n-a prea vorbit în competiția candidaturii. Am avut șansa să particip direct cu 2 proiecte la programul Sibiu Capitala Culturala Europeana – festivalul Sibiu Dans 2007 si proiectul de colaborare artistica “Danse.Entre.Deux” prin care au fost realizate doua co-producții de dans care au fost prezentate la Luxemburg, Sibiu și Bucuresti. Ulterior am prezentat la Sibiu și rezultatele proiectul european Migrant Body la care am lucrat în perioada respectivă în calitate de co-organizator. Proiectele mele, derulate prin Fundația pe care o conduc încă din 1997, au fost selectionate de catre un board national în urma unui apel național lansat în 2005. Pentru că “Asociația Sibiu Capitală Culturala Europeana 2007” (care oficial a implementat proiectul) nu a putut gestiona fondurile publice oferite de Guvernul Romaniei, finantarea a fost realizată de MC într-un mod foarte birocratic. In final pentru a putea derula proiectul, am fost initatiatorul unei campanii de lobby nationale care a dus in final la eliminarea “garanției de bună execuție” pentru proiectele culturale (o lege care la vremea respectiva obliga un operator cultural privat care primea finantari nerambursabile de la fonduri publice sa blocheze o suma de 10 % din bugetul proiectului din resursele sale pînă la finalizarea proiectului sau). Daca primeai 100.000 lei de la MC sau AFCN trebuia să blochezi  suma de 10.000 lei pe perioada iar pentru cine este independent și realizează proiecte acest lucru este practic la vremea respectivă aproape imposibil ). Nu vreau sa-mi aduc aminte de discutiile lungi avute cu echipa de la Ministerul Culturii (care ne propuneau să includem diurna artiștilor străini în onorariul lor, suma care impozitată) sau cu contabilii de la MC care la final au respins o serie de bilete de avion și cheltuieli de producție invocând tot felul de motive hilare. Cert este că dacă nu aveam șansa unui sponsor privat – firma PETROM S.A, care a sprijinit financiar organizarea festivalului, probabil ca aș fi renunțat de la început să mai organizez acele 2 proiecte pentru Sibiu. Pentru un artist/operator cultural din afara Sibiului, implementarea celor 2 proiecte la Sibiu a fost foarte dificila și nu de multe ori m-am gandit să las balta proiectele mele. Am avut mare noroc și cu Gabriela Tudor care a fost îngerul meu păzitor atunci și care m-a sfătuit să nu renunț la cele 2 proiecte…Spectacolul “dreams.land” pe care l-am realizat cu această ocazie a avut o viața lungă, ultima reprezenație fiind prezentată la New York in 2010. La 5 ani după ce fusese realizat, era încă prezentat publicului larg din diferite țări. Deci se poate spune că proiectul s-a finalizat cu succes. Iar colaborarea cu Luxemburg demarată atunci în 2006 s-a continut până anul trecut, grație unui program de rezidențe inițiat ulterior de Centrul de Cultură George Apostu din Bacau si Centrul Coregrafic 3-CL din Luxemburg. Coregraful luxemburghez care lucrase cu dansatorii Mihaela Dancs și Adrian Stoian, în 2008 propunerea Centrului Apostu derularea unui program de rezidențe pe 3 ani în urma căruia mai mulți artiști ca Cristina Lilenefeld, Carmen Coțofană, Andreea Novac avea să beneficieze de spații de repetiții, feedback și puține resurse pentru implementarea proiectelor lor. Așa s-a născut piesa Layers de Cristina Lilienfeld care a și plecat într-un turneu european în 2016….

Din pacate, într-un plan general mai larg și pe termen lung, programul Sibiu 2007 nu a adus mare lucru sectorului cultural și publicului sibian. Nu a existat ceea ce numesc europenii – legacy. Programul cultural de la Sibiu a fost unul minimal și fară viziune,  construit pe genunchi de Constantin Chiriac și echipa lui pe baza unor proiecte punctuale, concerte și festivaluri în jurul festivalului de teatru internațional de la Sibiu. Nu s-a investit nimic in dezvoltarea publicului, în conceperea unor programe de dezvoltare a infrastructurii culturale, în artiștii locali. E drept ca n-a existat un program de candidatură transparent, Sibiul deveningd capitală culturală europeană pe ușa din dos prin candidatura Luxemburgului. Acolo insa proiectul a avut niste rezultate clare, vizibile. In 2015 am revizitat Luxemburgul cu spectacolul [Fragil] si am putea vedea direct modul în care spatiul in care a fost realizat in 2007 proiectul Dance Palace (de dezvoltare a scenei de dans contemporane portugheze într-un fost depozit de fructe), acum este Banane.Fabrik – un centru cultural cu studiouri de dans si sala de spectacole folosit de trei organizatii de dans si teatru din Luxemburg. Diferențele între Luxemburg și România sunt insă imense ce-i drept….cum putem să comparăm niște prune mici transilvane cu bananele luxemburgheze. La Sibiu în schimb s-au cheltuit sume mari pe distracția publicului caruia i-a fost oferit din plin, concerte, saltimbaci, catalige și focuri de artificii. La nivel de infrastructură, dupa finalizarea programului, din cate stiu au ramas doua corturi mari si ceva aparatura adiacenta (corturi care fost donate TNB-ului Bucuresti însa nu le-am mai văzut folosite de atunci, zac probabil printr-un depozit). Am fost în octombrie anul trecut la Sibiu si orasul mi s-a parut foarte trist din punct de vedere cultural. Nimic din energia vibe-ului din 2007 nu s-a pastrat iar publicul este cam la același nivel ca și în 2007. Doar Teatrul Gong pare să-și fi găsit un suflu nou printr-o echipă de oameni tineri și compentenți care încearcă să provoace o schimbare pozitiva pentru publicul larg sibian – felicitări Adrian Tibu. Singurul proiect care a ramas a fost crearea Teatrului de Balet din Sibiu imediat dupa momentul 2007, care a fost demarat de Ovidiu Dragoman (fost director la Centrul Cultural al Primariei din Sibiu, instituție prin care s-au derulat o parte din finantarile de la acel moment venite din partea Primăriei Sibiu). Din punctul meu de vedere momentul Sibiu 2007 a fost un proiect ratat din punct de vedere cultural și artistic. chiar dacă există grafice economice care arata că orasul s-a dezvoltat foarte bine economic, la nivel cultural și al scenei artistice local efectul a fost minim. Nu există artiști local importanți, o infrastructură de nivel european iar publicul este destul de “clasicizat”. Doar Teatrul Național Sibiu o duce în continuare foarte bine, face montări spectaculoase (vezi Faustul care încă se vinde ca pâinea caldă) și internaționale însă pentru asta, nu cred că era nevoie de organizarea unei capitale culturale europene.

Insă în cazul de față pentru 2021 lucrurile au stat foarte diferite. După aproape 2 ani de competiție, la care au participat 14 orase – Alba Iulia, Arad, Bacau, Braila, Brasov, Baia Mare, Brasov, Bucuresti, Craiova,  Iasi, Sfantu-Gheorghe, Suceava, Targu-Mures, Timisoara –  și echipe complexe de artisti/manageri culturali/experti europeni, iata un există un câștigător – Timișoara 2021.

Timișoara 2021

Am fost la Timișoara de mai multe ori în 2016 cu ocazia unor ateliere și rezidențe la AMBASADA, odată întâmplător chiar cu ocazia vizitei comisiei de experți europeni. Am revenit în orașul de pe Bega și în 2017 pentru că orașul are o o energie pozitivă și pentru că dansul contemporan acolo este la început de drum (cam cum era în București acum 20 de ani). Orașul s-a schimbat mult de la ultima vizită în 2000 când am participat la un training organizat de Gabriela Tudor și Fundația Pro Helvetia, cu faimosul Charles Laundry (fondatorul conceptului de creative city). Acum există o serie de noi spații și initiațive personale (vezi MISC-ul lansat în 2017), pub-uri și gradini faine, orașe are piste de biciclete iar malul Begăi este o zona de agrement în curs de dezvoltare, cu o serie de terase de tip Berlin….Prin perspectiva proiectelor mele, am urmărit de aproape modul în care echipa Timișoara duce mai departe programul său “Shine your light”. Însă după ce a câștigat spectaculos în fața Clujului, în 2017 a intrat într-o zonă de darkness aș zice.

Shining the light – proiectul super-interesant cu cele 6 stații și 18 trasee culturale s-a transformat în final în 2017 în spectacole de circ și discuții la o cafea. Era să uit și un laborator de proiecte europene, pe care sincer nu prea îi înțeleg rostul în acest moment. Și un început de program educațional. Not much după un an de zile de pregătiri. Unde sunt cele peste 50 de proiecte importante din bid-book final, care conform raportul experților europeni reprezintă contractul-cadru?

“The bidbook at final selection becomes the de facto contract between the designated city and its citizens, the monitoring panel, the ministry, the European Commission as well to the other candidates.”

Unde este proiectul de capacity building – Power Station, care mie mi s-a părut cel mai important pentru scena culturală din România din ultimii ani? In vara lui 2017 fost lansat un apel public pentru angajarea unor persoane în cadrul acestui program major, însă nu mi-a fost clar ce se dorește și în direcție se va merge. N-am mai auzit nimic de atunci. Ce sa mai vorbesc despre faptul că au angajat un director artistic într-un mod netransparent fără un apel internațional așa cum recomanda  comisia de experți europeni (“The recruitment of the Artistic Director takes place through an international open recruitment process”).  Iar primul mare spectacol cu care s-a lansat programul Timisoara 2021 la finalul lui decembrie (practic dupa de 365 de ani de zile) a fost un spectacol de circ din Suedia. Serios, chiar aveau nevoie timișorenii, artiștii și operatori locali de circ?

M-am întâlnit cu echipa Timișoara 2021 la începutul anului 2017 la București. Am discutat posibilitatea implementării în parteneriat al unui program de dezvoltare organizațională pentru sectorul cultural în cadrul sau cu sprijinul Timișoara 2021. Nu a existat interes. Chris Torch și Simona Neumann și-au exprimat însă interesul pentru un program solid de sprijinire al dezvoltării dansului contemporan la Timișoara. Am trimis mai multe mesaje, eu personal am implementat mai multe proiecte acolo cu finanțare de la AFCN. De la ei n-am mai primit însă nici un răspuns de la prima noastră întălnire….Liniște completă. Circul contemporan suedez este însă mult mai cool.

Timișoara 2021 are nevoie în primul rând să-și dezvolte o infrastructura culturală și în primul rând la nivelul resurselor umane [manageri si producatori culturali profesioniști], este nevoia de lansarea unor programe mari de dezvoltare a publicului și desigur să crească vizibilitatea orasului pe plan național și internațional. Care by the way este aproape zero la nivelul Timișoarei. Nimeni nu prea știe ce se întâmplă acolo. Dacă vă puteti inchipui, nu există nici măcar un banner nou în aeroportul din Timișoara (cel puțin în septembrie 2017 când am fost eu acolo), nu mai spun că în aeroport nu există informații privind traseul autobozului care face legătura cu orașul . Iar când am fost ultima dată în septembrie cu #dansliteratura (la Fundația TRIADE) și atelierul internațional Moving Dialogue 2017 la AMBASADA (pe care le-am programat tocmai la Timișoara pentru a susține eforturile din perspectiva Timișoarei 2021), orașul era și la propriu și la figurat în întuneric (din cauza unei furtune apărute în senin)….Iar despre proiectele incluse in bid-book n-am auzit mai nimic. Nobody knows anything. După cum merg lucrurile în România, Timișoara 2021 are șansă să devină unul din eșecurile culturale de renume ale României. Sunt curios oare ce au de zis experții români și străini care monitorează modul în care se implementează programul Timișoara 2021 ? Oare Primăria Orașului Timișoara este conștientă despre situația actuală?

Din pacate din octombrie 2017, nici Guvernul Româmei și echipa de tehnocrați/specialiști ai Ministerului Culturii, precum și cei doi Miniștii care s-au perindat pe acolo – Romașcanu si Vulpescu nu au acordat nici o atenție acestui proiect esențial cred eu pentru Romania. Programul artistic propus de Timișoara 2021 este unul ofertant iar proiectul ar putea da suflu nou artiștilor și operatorilor culturali din Timișoara. Depinde însă foarte mult cum va fi el implementat. Dacă noua echipa de la Ministerul Culturii nu va înțelege rolul important al acestui proiect și nu va face din timp modificări legislative importante (lucru cerut și chiar de experții europeni în raportul lor), proiectul va eșua. (“The senior staff of the company are recruited through open competitions and contracted to be in place by spring 2017”.)

Timisoara 2021 (și România) a pierdut în 2017 un an important. Mai are încă ceva timp să fructifice cartea capitalei cultural europene. Depinde însă foarte mult de modul în care în acest an, politiceni, echipa locală care administrează proiectul precum și de operatorii culturali locali (care în opinia mea ar trebui să fie direct interesați de modul în care se va implementa programul), vor reuși să canalizeze energiile pozitive. De ei depinde cred, dacă proiectul va fi unul câștigător pe termen lung. Sau falimentar, așa cum a fost la Sibiu.

14702300_172479186538847_6952548007999814835_n.jpg
improvizații performative în curtea AMBASADA, Timișoara 2016, poza Gemma Riggs