nu distrugeți AFCN

Logo Proiecte Transp AN CMYK [Converted]

Dlui. George Ivașcu, Ministrul Culturii și Identității Naționale

Dlui. Ion-Ardeal Ieremia, Secretar de stat

Dlui. Alexandru Pugna, Secretar de stat

Dlui. Mădălin-Ștefan Voicu, Secretar de stat

Dlui. Gheorghe Popa, Secretar de stat

14 mai 2018

NU DISTRUGEȚI SECTORUL CULTURAL,CULTURA VIE ȘI ADMINISTRAȚIA FONDULUI CULTURAL NAȚIONAL

Stimate Domnule Ministru al Culturii,

Stimați Domni Secretari de Stat,

În contextul reducerii îngrijorătoare a bugetelor alocate majorității instituțiilor publice de cultură în anul Centenarului Marii Unirii, precum și a vulnerabilității statutului profesional al artiștilor și al managerilor culturali independenți, puternic afectați de modificările recente ale Codului Fiscal, ne exprimăm profunda îngrijorare privind forma recentă de modificare a O.G. nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale, care riscă să îngroape întreg sectorul cultural independent și cultura vie.

Acest proiect de lege, deși “vizează în ansamblu o serie de aspecte pozitive privind funcționarea sectorului cultural, clarificarea unor termeni din cuprinsul OG nr. 51/1998, precum şi unele aspecte legate de administrarea şi gestionarea Fondului Cultural Naţional”, prezintă în forma actuală  o serie de omisiuni și neclarități care pun în pericol activitatea viitoare a Fondului Cultural Național în relație cu artiștii și cu organizațiile culturale neguvernamentele. În plus, aprobarea acestuia ar face practic inoperabil întreg programul Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 și ar veni într-o totală contradicție chiar cu unele puncte asumate în programul de guvernare al PSD, corespondente priorităților definite pentru dezvoltarea sectorului cultural.

Principalele probleme identificate sunt următoarele:

  1. În nota de fundamentare ce însoțește propunerile de modificare se vorbește doar despre o necesară revizuire a cadrului normativ şi a activităţii AFCN, în scopul facilitării și încurajării finanțării nerambursabile a proiectelor şi acţiunilor culturale.” În acest sens, dorim să vă aducem aminte că în programul de guvernare, la Capitolul „Cultură.Culte.Minorităţi” (pag 167), măsura 4, se precizează explicit intenția de revizuire a activității Administrației Fondului Cultural Național (AFCN) în sprijinirea creatorilor independenți și a ONG-urilor culturale, lucru complet ignorat în propunerea existentă de modificare a OG.51. Este regretabilă și inacceptabilă omiterea menționării explicite a creatorilor independenți și a ONG-urilor ca beneficiari ai programelor strategice viitoare (Europalia, Sezonul Cultural România-Franța, Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021) și ai AFCN-ului, în cadrul noului document normativ.
  2. Proiectul de modificare introduce noţiunea de „program cultural strategic” prin punctul h1) – ansamblul de proiecte şi acţiuni culturale, care se pot întinde pe durata mai multor exerciţii financiare, subsumate unei teme de interes sau de importanţă naţională, structurate organic şi realizate într-o perioadă de timp determinată, a căror realizare este încredinţată autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, precum şi instituţiilor publice subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale”. Cea mai gravă problemă apărută în urma formulării acestui punct din propunerea de modificare a O.G. 51/1998  este că permite încredințarea realizării de programe strategice exclusiv instituțiilor de drept public, fapt ce aruncă în afara cadrului de eligibilitate organizațiile culturale independente, de drept privat. Acest lucru contravine programul de guvernare, dar și principiilor care au fundamentat chiar respectiva ordonanță supusă modificării. Mai mult, în situația în care această ordonanță ar trece în forma actuală, întregul Program Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 devine inoperabil deoarece, conform prevederilor internaționale, acest tip de program nu poate fi coordonat decât sub umbrela unei asociații. Practic, Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021, constituită pentru a gestiona inclusiv fondurile alocate implementării programului, nu va mai putea accesa respectivele finanțări. Se urmărește astfel, schimbarea totală a fundamentului inițial al ordonanței, prin translatarea de la intenția de limitare a rolului autorităților publice ca entități coordonatoare de proiecte și programe culturale la cel de unici operatori culturali eligibili pentru realizarea acestor programe și proiecte.
  3. O altă problemă, la fel de gravă precum cea semnalată la punctul 2, rezultă din modul de formulare al alineatului 4, din articolul 13: ” Fondurile necesare derulării proiectelor şi acţiunilor culturale din cadrul programelor culturale strategice, inclusiv în afara României, se acordă prin atribuire directă, în baza criteriilor specifice elaborate de fiecare autoritate finanţatoare.” Modul de atribuire directă a finanțărilor acordate pentru derularea programelor culturale strategice (Europalia, Sezonul Cultural România-Franța, Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021) scoate din joc ONG-urile, nu are nici o analiză care să demonstreze un eventual plus de calitate pe care instituțiile publice l-ar aduce prin implementarea proiectelor ce vor fi derulate în contul acestor programe, contravine de asemenea principiilor care au stat la baza O.G. 51/1998, poate trezi suspiciuni privind criteriile care au stat la baza atribuirii directe, încurajează risipa în utilizarea fondurilor publice, corupția și clientelismul politic. Așa cum am spus, această intenție contravine programului de guvernare asumat de guvernul PSD-ALDE și nu reflectă dinamica reală a sectorului cultural, în interiorul căreia ONG-urile culturale și artiștii liber-profesioniști joacă de multe ori un rol activ și important la nivelul sectorului cultural. Unele dintre cele mai puternice mărci culturale sunt coordonate și întreținute de entități provenite din sectorul cultural independent, pe care Ministerul Culturii dorește acum să le elimine din schema de finanțare pentru programele strategice viitoare, precum Festivalul Internațional de Film Transilvania -TIFF, Noaptea Muzeelor, Noaptea Albă a Galeriilor, One World Romania – Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului, Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL, Gărâna Jazz Festival și, mai nou, Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021.

Suntem îngrijorați și de capcana pe care această nouă formă legislativă o pregătește sectorului cultural independent. Se pot crea premizele deturnării AFCN de la actualul mod de funcționare în vederea transformării acestuia în operator de fond exclusiv pentru realizarea proiectelor din cadrul acestor programe culturale strategice. Acest lucru ar însemna că AFCN-ului i se poate aloca un buget exclusiv pentru finanțarea proiectelor realizate în cadrul programelor strategice, pe perioada lor de derulare, acolo unde ONG-urile nu mai sunt eligibile, fapt ce ar duce la dispariția multor proiecte importante, a unor mărci culturale fără de care nu se poate imagina scena culturală românească și chiar a multor astfel de entități provenite din mediul cultural independent.

Dorim să menționăm că, în prezent Administrația Fondului Cultural Național este singurul sistem public de finanțare, transparent și național, care funcționează profesionist oferind finanțări publice pe bază de competiție pentru o serie de arii importante și necesare pentru dezvoltarea sectorului cultural. Aflat într-o stare de colaps la finalul anului 2014 ca urmare a pierderii fondurilor provenite de la Loteria Română, AFCN a devenit începând cu anul 2016 un partener real al sectorului cultural, oferind finanțări importante prin deschiderea unor zone de activități culturale de mare impact – intervenție culturală, rezidențe de creație, educație prin cultură, programe multianuale, patrimoniu material și imaterial etc.

Ne-am fi așteptat ca modificările operate recent de actuala echipă a Ministerul Culturii și Identității Naționale la nivelul funcționării AFCN-ului să includă o serie de aspecte importante, propuse de-a lungul timpului și la care visează mulți operatori culturali independenți, precum :

  • transformarea AFCN-ului într-un fond de finanțare cu precădere a sectorului neguvernamental și privat, urmând ca acesta să finanțeze în în proporție mult mai mare ONG-uri culturale, artiști și operatori cultural privați.
  • posibilitatea oferirii de finanțări multi-anuale pe bază de programe culturale (2-4 ani)
  • includerea unui program de finanțate pentru proiectele culturale europene derulate prin programul Europa Creativă.

Ne arătăm susținerea deplină pentru actuală echipă AFCN, a directorului Irina Cios și a Consiliului AFCN actual recent numit, care prin măsurile operate recent și ariile de finanțare existente reușesc să contribuie într-o mare măsură la supraviețuirea ONG-urilor culturale și a artiștilor liber-profesioniști și la dinamizarea sectorului cultural.

Semnează: (lista este deschisă în continuare):

  1. Cosmin Manolescu, artist și manager cultural, director Fundația Gabriela Tudor
  2. Dragoș Neamu, manager cultural, Rețeaua Națională a Muzeelor din România, manager Noaptea Muzeelor
  3. Raluca Bem Neamu, manager cultural, Asociația Da’DeCe
  4. Idris Clate, actor
  5. Andra Nedelcu, artist vizual
  6. Raluca Munteanu, arhitect, fundația Pro Patrimonio
  7. Cristina Lilienfeld, coregraf si director artistic Asociatia Pentru Teatru si Carte
  8. Sabina Ulubeanu, compozitoare, director artistic InnerSound New Arts Festival
  9. Cinty Ionescu, designer video
  10. Diana Rotaru, compozitor, coordonator CIMRO si director artistic al festivalului CIMRO DAYS, cadru didactic UNMB
  11. Ana Maria Sandu, scriitoare și jurnalistă
  12. Lia Perjovschi, artist vizual/curator/cercetator
  13. Cezar Paul-Bădescu, scriitor
  14. Ionut Tata, activist, presedinte Asociatia Pro Democratia
  15. Voicu Rădescu – Green Hours & Teatrul LUNI de la Green Hours
  16. Laura Borotea, artist vizual, profesor, co-fondator Asociația Minitremu
  17. Gabriel Boldiș, artist vizual, co-fondator Asociația Minitremu
  18. Alexandra-Iasmina Palconi, preşedinte Asociaţia Prin Banat
  19. Tamina Lolev, arhitect, co-fondator Nod makerspace și Mater, biblioteca de materiale
  20. Suzana Dan, artist vizual, președinte Asociația Ephemair, manager Noaptea Albă a Galeriilor / NAG
  21. Svetlana Cârstean, scriitoare/manager cultural
  22. Daniela Palimariu, Artist vizual, co-fondator Sandwich
  23. George Pleșu, manager cultural, președinte Asociația Culturală AltIași  
  24. Iulia Iordan, educator muzeal la Asociația Da’DeCe, scriitoare
  25. Cristina Pîrvu, manager cultural Asociația Cu alte cuvinte
  26. Alexandra Balasoiu, coregraf, initiator Indie Box
  27. Denis Bolborea, performer, sound-designer, initiator Indie Box
  28. Robert Bălan, regizor și manager cultural
  29. Domnica Lupu, prof. inv. primar, Colegiul National “M. Eminescu”, Bucuresti
  30. Larisa Crunțeanu, artist și manager cultural Asociația Copia Originală, București
  31. Iuliana Vilsan ,artist vizual
  32. Antigonea Rogozea, manager cultural
  33. Ada Solomon, producător de film
  34. Nona Serbănescu, artist și manager cultural
  35. Daria Ghiu, critic de artă
  36. Dana Sarmeș, manager cultural
  37. Mihaela Tilinca, manager cultural
  38. Stefan Constantinescu, artist vizual/regizor de film
  39. Arcadie Rusu, coregraf, manager – LINOTIP Centru Independent Coregrafic
  40. Irinel Anghel, performance artist
  41. Elena Vlădăreanu, jurnalistă și scriitoare
  42. Bogdan Georgescu, regizor – dramaturg, Asociația 2G
  43. Andreea Bortun, regizor, co-presedinte Asociatia TETA
  44. Mihail Mihalcea, artist, coregraf, co-fondator Asociatia Culturala Solitude Project
  45. Radu Lesevschi, manager cultural, fondator editura PUNCH  
  46. Smaranda Găbudeanu, artist, Asociația PETEC
  47. Corina Ilea, curator/artist vizual
  48. Daniel Ivașcu, project designer / artist, Asociația Culturală ISVOR
  49. Anamaria Pravicencu, artist, manager cultural Asociația Jumătatea plină
  50. Daniela Zbarcea, curator/artist
  51. Daniel Alexandru Dragomir, Coregraf, Performer
  52. Anamaria Iuga, etnolog.
  53. Miruna Runcan, critic de teatru
  54. Șerban Marcu, compozitor, cadru didactic Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca
  55. Mircea Vasilescu, profesor universitar
  56. Adriana Scripcariu, istoric de artă, coordonator Şcoala de la Piscu
  57. Virgil Scripcariu, sculptor, coordonator Şcoala de la Piscu
  58. Dan Angelescu, coordonator Festivalul Internațional de Film Experimental BIEFF
  59. Oana Bogdan, arhitect, moderator comunitatea tematică #cultura, Platforma România 100
  60. Mihaela Murgoci, manager de proiecte culturale, educator muzeal
  61. Anca-Raluca Majaru, arhitect, co-fondator Asociația ARCHÉ
  62. Chirila Oana Stefania, student arhitect, fondator si presedinte Asociatia Locus
  63. Ioana Nitulescu, actrița
  64. Teodora Băcăran, manager cultural
  65. Andreea Novac, coregraf, fondator Asociatia Developing Art
  66. Ioana Răileanu, manager cultural, asociatia LaBomba studios
  67. Sabina Baciu, comunicator și manager cultural, Asociația ORICUM, partener Nod Makerspace și MATER
  68. Maria-Roxana Comârlău, lucrator cultural, ACM Teatru FiX, Iași
  69. Klaus Birthler, arhitect, asociația culturală Reener Ländchen
  70. Cristian Sitov, co-fondator Asociația Prin Banat
  71. Radu Jude, regizor
  72. Cristina Iordache, producator film documentar
  73. Iosif Kiraly – artist vizual si prof. univ.
  74. Adriana Moca, actriță, fondator & director Asociația Vis-a-Vis
  75. Ruxandra Hule, artista
  76. Dragoș Farmazon, critic și istoric de artă, președinte al fundației culturale Alexandru Bogdan-Pitești
  77. Viorel Cojanu, actor, manager – Asociația Culturală Replika
  78. Camelia-Raluca Bărbulescu, arhitect, co-fondator și președinte Asociația ARCHÉ
  79. Simona Deaconescu, director artistic și fondator Bucharest International Dance Festival și Asociația Tangaj
  80. Oana Mardare, co-manager Reactor de creație și experiment, Cluj
  81. Doru Mihai Taloș, co-manager Reactor de creație și experiment, Cluj
  82. Mădălina Mirea – istoric de artă – președinte al Fundației Radu Bogdan
  83. Cătălin Crețu, compozitor, artist multimedia, președinte Asociația OPUS
  84. Vera Ion, dramaturg, manager proiect “Scrie despre tine”, vicepresedinte al Asociatiei Link Center
  85. Sandra Mavhima, coregraf – Asociația Secția de Coregrafie
  86. Andrei Dragan  – Artist vizual
  87. Aurora Kiraly – Artist vizual / Asociația Galeria Nouă
  88. Ana Cucu Popescu, dramaturg
  89. Florin Flueras, artist, co-fondator Artworlds, Postspectacle.
  90. Roxana Trestioreanu, artist vizual
  91. Cătălin Filip, actor
  92. Sorin Poamă, regizor
  93. Andrei Mateescu, artist vizual
  94. Katia Pascariu, actriță, Asoc. ADO
  95. Horea Avram, curator, cadru universitar
  96. Alexandru Balasescu, antropolog, scriitor, curator, Simon Fraser University.
  97. Cristian Nanculescu. Performer/coregraf, artist independent
  98. Cristina Vasilescu, curator independent si co-fondatoare www.clearview.ltd
  99. Ciprian Ciuclea, artist vizual, presedinte Experimental Project
  100. Erika Olea, artist vizual, Apparatus 22 | add
  101. Laura Orlescu, coordonator finantare, Asociatia One World Romania  
  102. Roxana Coman, muzeograf, Muzeul Municipiului București
  103. Raul Coldea, regizor
  104. Roberta Boeriu, arhitect, co-fondator Monograf Studio
  105. Tudor Elian, arhitect
  106. Madalina Gheorghe-Tanase, artist vizual, fondator Asociatia Dintr-un Basm
  107. Mihaela Cîrjan, co-fondatoare și manager Asociația MATKA
  108. Ștefania Ferchedău, manager și cercetător cultural, Asoc. Institutul Prezentului
  109. Mara Oprisiu, Asociația KunSTadt
  110. Diana Culescu, peisagist, președinte al Asociației Peisagiștilor din România AsoP
  111. Petrut Calinescu, fotograf, Centrul de Fotografie Documentara (CDFD)
  112. Minodora Cerin, manager cultural
  113. Gabriela Tofan, artist vizual, manager cultural, presedinte ONG cultural
  114. Olimpia Mălai, actor
  115. Bardoczi Irina, artist

 

Advertisements

your body is an art work

cherrySuntem în shinkansenul Hikari “bound to Okayama” în drum spre Castelul Samurailor din Himeji. Abia acum timp să mă gândesc un pic la cele 3 zile de când am ajuns din nou în Japonia, de data asta cu un grup mai larg de colegi și prieteni, iubitori ai dansului contemporan. Pregătesc această călătorie de peste aproape un an. Și iată-ne în sfârșit aici.

Japan, the endlesss discovery. Un slogan perfect pentru țara soarelui răsăre. Eu și Andra ajungem primii după un zbor lung și istovitor cu AirChina, urmează Violeta și Cătălina.  Ultimii călători ajung puțin după miezul nopții. Cele doua case în care suntem cazați (deși foarte apropiate pe hartă) sunt cam la 15 minute între ele. Prima dintre ele este un studio cu pian și o serie de mici camere pe etaje diferite. Ce-a de-a doua este o casa tipică tip Kokoro, destul de friguroasă și oarecum spartană.

După un start mai ușor și o noapte în care toată lumea cade adânc, încercăm să ne acomodăm unii cu alții și cu noua noastră casă temporară. Luni pornim la drum spre Odaiba cu monorailul, tramvaiul suspendat al japonezilor fără conductor. Un fel de carusel contemporan. Greșim ieșirea și facem un scurt ocol. Urmează prima poză de grup într-un lift. Mirakamul mă uimește din nou, deși îl mai vizitasem odată. Noi expoziții temporare, interactivitate maximă și desigur dansul robotului Asimo. Prindem lăsărea întunericului la Rainbow Bridge după care explorăm rapid Shibuya. A început deja să plouă mărunt. La Genki sushi este deja coadă. Găsim rapid însă ul altul, în care meniul  curge la propriu pe bandă rulantă. Eu mă dau bătut dupa a 6-a farfurie. Ne continuăm explorarea și ajungem în zona barurilor vechi din Shibuya unde eu, Camelia, Andrei și Cătălina end up la Curva. Da, nu vă mirați, este numelul barului unde ne-am delectat cu un umeshu cu gust de scortișoară. Suntem obligați să ne desparțim. Diana, Seba, Violeta, Cristina si Cristi au parte de niște drinkuri home made (unele și cu niște albine gigant în borcan). Anyway, umeshu pare first love pentru toată lumea.

Day 2 în Tokyoland. Asakusa și prima întălnire cu cei 2 cireși înfloriți care străjuiesc intrarea la templul budist Seonji. Un cuplu recent căsătorit face poze printre sutele de turiști care se revarsă în ciuda ploii și a frigului. După o pauză de masă în care ne mai încălzim, mergem pe Kapabashi – the kitchen town. După care aterizăm o parte dintre noi într-o baie publică. În saună transpir de zor în timp ce mă uit la sumo împreună cu 2 japonezi de statură înaltă complet tatuați. Mai mult ca sigur ca sunt yakuzza. Andrei este scufundat la propriu în apa fierbinte în timp ce conversează de zor cu niște japonezi draguți. Roma ? Nu România. Adică Nadia Comâneci, Dracula, Hagi, Ceaușescu….In timp ce un yakuzza face ture între saună și baia rece (căci da există și un bazin cu apă complet rece). Inchid ochii și preț de câteva clipe meditez. Mă simt bine. Ready pentru prima experiență cu dansul butoh din 2018. Și pentru reîntâlnirea cu spațiul japonez.

Plecăm cu toții către Yokohama pe urmele lui Kazuo Ohno. Sunt emoționat interior. Funny enough nimeni nu știe ce urmează. O să facem un curs de butoh cu Yoshito Ohno, fiul lui Kazuo Ohno, unul din surprizele frumoase ale călătoriei noastre emoționale în Japonia. Urcăm o serie lungă de trepte, cum bine zicea Andrei, parcă un drum inițiatic. Ne pierdem în întuneric, google maps ne duce într-o direcție greșită. Noroc cu o doamnă japoneză cu un câine care ajută să găsim locația. Nu l-a cunoscut direct pe Kazuo Ohno, s-a mutat recent acum 7 ani în zonă, când a cumpărat, cum ii zice ei să spună, un cățel cu o casă și nu o casă. Intrăm în curte, o alee betonată și foarte colorată (cu mozaice încorparate și bile colorate) ne conduce la studioul lui Kazuo Ohno. La intrare o cutie pentru donațiile pentru atelier, 2000 yeni, cred că este foarte veche. Înăuntru este cald și bine, simt o vibrație specială. In mijoc tronează o poză cu Ohno-san și Pina Bausch. Emoționat, mă simt ca parcă într-un templu sacru al dansului. Asistenta lui Yoshito-san, îmi spune – Nu credeam că mai ajungeți cu ploaia de afară. Ușor-ușor, studioul se populează cu alți amatori de butoh. Unii dintre ei sunt europeni stabiliți în Japonia de ceva vreme, alți japonezi din diferite orașe. Suntem peste 25 de persoane într-un studio mic însă foarte cozy și foarte special. La 19:55 apare și Yoshito în studio, seamănă foarte tare cu tatăl lui. Atelierul începe rapid după ce asistentă ne introduce sumar pe toți…ei sunt din România, el e belgian, ea este din Hokaido…Seba documentează atelierul. Yoshito ne invită să devinăm mai frumoși să folosim pălăriile sau costumele din studio. După care ne invită să devenim o operă de artă.

Your body is an artwork. Just stay there and be an art work. Look for Kazuo, in the space. Dance with your prayers. Dance of the silence. Ave Maria, pain and happiness. Floare. Hana. Body. Război. Your body has everthying. And you can feel the strenght. From hardest to softeness you can experience everything with your body. Your body is silence. Full moon și sonata lunii. Full moon is happiness in Japan. What is in Romania? Acum, dansați luna plină. Dansăm pe Antony & Johnsons, cel care l-a iubit pe Kazuo Ohno și i-a dedicat chiar un album. Finalul este fermecător. I am rose, I am a rose, I am rose, repetă Yoshito….O improvizație finală în care corpurile și sufletele noastre se întâlnesc. Yoshito stinge lumina se stinge ușor, semn că atelierul s-a terminat. Suntem invitați la un ceai și biscuiți japonezi. Se pare că atmosfera s-a încâlzit de-a binelea. Începem să vorbim între noi. Într-un final trebuie să plecăm. Desigur într-o stare de grație specială. Doma arigatou gozaimas Yoshito-san. And Kazuo Ohno.

 

 

Miercuri, Day 3. Afară plouă și este foarte frig. Primii fulgi încep să cadă. Ajungem cu greu în Daikanayama, the new design spot in Tokyo. Facem o haltă la restaurantul Anjim (preferatul meu) unde eu și Diana ne delectăm cu o supă de cartofi dulci și caracatiță, foarte gustoasă. O parte din fete comandă o prăjitură și un latte sakura, arată foarte japanese style. Ne încălzim un pic, ne plimbăm printre cărți și lucruri frumoase…Plecăm pe jos spre Meguro-river să vedem cireșii. Este o lapoviță destul de urâtă ….Însă rîul este superb, din apă iese un abur magic și o lumină specială iar cireșii sunt spectaculari, chiar dacă nu sunt compleți înfloriți. Ajungem într-un final la Mori Tower complet înfrigurați unde suntem obligați să stăm la coadă la bilete. Azi e sărbătoare națională, drept care se pare, toată lumea a venit la Mori Art Musem.

“Leandro Erlich: Seeing and Believing” will be the largest-ever exhibition devoted to the work of this fascinating artist. Of the 44 works on display, 80 percent will be making their Japanese debut. Through Erlich’s works, we will realize by ridding of our inertia, habit, preconceived notions, and received wisdom that the visible is not all there is to reality, and experience for ourselves, with our newly unclouded vision, the advent of a new kind of world.

Pe bună dreptate, expoziția este excelentă iar modul de reacție al japonezilor o transformă într-un performance gigant. Cele mai faine piese, care mi-au plăcut mie, sunt cea de la început cu iluzia bărcilor cu care se deschide expoziția, o serie de video-uri experimentale, clasă moartă (care mă duce cu gândul la clasa lui Tadeuz Kantor) și ultima cu perceptia oamenilor agațați de zid. Abia aștept să merg să văd și faimoasă instalație cu piscina de la Kanazawa unde voi merge peste 2 săptămâni. După muzeu, lumea pare obosită așă câ renunțăm pentru moment la seara de karaoke. Mergem să ne facem bagajele, nu înainte de închide seara cu un Dixit la care râdem cu sport. Eu adorm târziu în noapte, în studioul de dans unde mi-am încropit un pat. Întoarcere în timp.

Trenul merge cu viteză, am ajuns deja în Kyoto, locul unde vom finaliza expediția noastră curajoasă. În curând ajungem la Himeji. Unde vom vizita castelul samuraiului înainte de a ajunge la Beppu, the onsen city, următoare destinație a călătoriei noastre ințiatice.

lift

Scrisoare deschisă: Cultura Vie este o prioritate națională

20160511_104548.jpg

SCRISOARE DESCHISĂ: CULTURA VIE ESTE O PRIORITATE NAȚIONALĂ‚

În atenția

Dnei Viorica Dăncilă, Prim-Ministru, Guvernul României

Dlui George Ivașcu, Ministru, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Alexandru Oprea, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Gheorghe Popa, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Mădălin-Ștefan Voicu, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Alexandru Pugna, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Eugen Teodorovici, Ministru, Ministerul Finanțelor Publice

 

București, 16 martie 2018

Stimată Doamnă Prim-Ministru,

Stimați Domni,

Am decis să vă adresez această scrisoare publică pentru că iată, după 28 de ani de la Revoluția din 1989, în Anul Centenarului României, ne aflăm în fața unui dezastru cultural care ne afectează pe toți, artiști independenți, ONG-uri culturale și instituții publice de cultură.

Sunt un artist, manager cultural și expert, care în ultimii 20 de ani a investit mult timp și energie personală în realizarea unor programe și proiecte care să sprijine promovarea și dezvoltarea dansului contemporan în România, apariția unor noi generații de artiști și atragerea unor noi categorii de public pentru arta contemporană. De asemenea, în calitate de operator cultural am încercat să particip la îmbunătățirea programelor de finanțare nerambursabile, precum și la modificarea legislației culturale care să ofere sprijin artiștilor și operatorilor culturali. În 2012 împreună cu alți colegi și operatori culturali am colaborat la redactarea unei Carte pentru Cultura Vie care a fost distribuită membrilor partidelor politice (www.culturavie.ro), iar ulterior în 2016 am realizat un document cu propuneri de priorități pentru Ministerul Culturii (ce poate fi consultat la adresa https://cosminmanolescu.wordpress.com/2015/12/18/prioritati-pentru-ministerul-culturii-pentru-2016/.) Mai mult decât atât, în urma participării la o reuniune europeană la Bruxelles unde am participat invitat ca expert european pe probleme de mobilitate, la întoarcerea în țară am propus Ministerului Culturii o serie de inițiative care să sprijine dezvoltarea sectorului cultural și anume:

  1. Crearea unui cadru legislativ care să susțină creșterea mobilității artiștilor și decontarea legală a diurnelor si a transportului internațional/local și cazării pentru artiști și profesioniști din sectorului cultural (diurna actuală legală decontabilă în România fiind de 17 lei pentru artiștii români și străini invitați).
  2. Reducerea fiscalității prin exceptarea de la plata taxelor și a impozitelor pentru artiști și PFA-uri cu un venit anual mai mic de 15.000 Euro (propunere făcută de grupul de experți europeni și deja implementată cu succes în unele țări din Uniunea Europeană).
  3. (Re)lansarea fondului de mobilitate existent la nivelul Ministerului Culturii pentru artiști și manageri culturali.
  4. Realizarea unei propuneri legislative privind Statutul Artistului în Romania care sa ofere condiții echitabile de asistență socială și un cadru normal de dezvoltare pentru toți artiștii și lucrătorii culturali indiferent de tipul de contract. Textul raportului depus la MCIN este disponibil la adresa https://cosminmanolescu.wordpress.com/2016/06/11/reformaincultura/.

Din păcate niciuna din măsurile propuse de-a lungul ultimilor 6 ani nu a fost implementată până în prezent, operatorii culturali și artiștii aflându-se în continuare într-o situație economică precară, aș putea spune disperată. Mai mult decât atât, modificarea Codului fiscal și recenta “reforma fiscală” adoptată la finalul anului 2017 afectează în mod direct și negativ scena artistică românească, artiștii și publicul larg, ONG-urile culturale și chiar instituțiile publice de cultură.

Recenta Ordonanță de Urgență adoptată în data de 15 martie 2018 de către Guvernul României (ca urmare a protestelor publice referitoare la Formularul 600) nu rezolvă în fapt probleme deja ridicate de comunitatea artistică, fiind o amânare a momentului supra-taxării artiștilor români. Aceștia vor continua să fie obligați în viitor să plătească taxe mai mari pentru niște servicii medicale de care nu pot beneficia. În loc să oferiți protecție socială, de care avem mare nevoie pentru a ne continua activitatea și să încercați să opriți exodul artistic masiv  prin măsuri de protecție (să nu uităm că din peste 3,4 milioane care au ales să lucreze în străinătate există și foarte mulți actori, regizori, dansatori și coregrafi, și membri ai sectorului creativ în general). Prin măsurile recent adoptate nu faceți decât să încurajați migrația obligându-ne să ne închidem activitățile.

Aș dori să menționez de asemenea o serie de alte probleme importante: sub-finanțarea instituțiilor de cultură de artă contemporană aflate în administrarea Ministerul Culturii și Identității Naționale (care în acest moment se află toate într-o situație critică, fiind lipsite de fondurile necesare pentru derularea activităților și proiectelor culturale) și dezastrul programelor strategice asumate de Guvernul României  – Sezonul România-Franța și Festivalul Europalia, a căror organizare este mult întârziată și, cred că nu greșesc când spun asta, chiar pusă chiar în pericol. Un alt program aflat în dificultate este programul strategic Timișoara Capitala Culturală Europeană 2021 asumat oficial de Ministerul Culturii și Guvernul României în 2015 prin competiția care a fost organizată la nivel național, însă pentru care anul trecut nu au fost alocate fonduri și nici nu a fost modificată legislația conform recomandărilor juriului european.

Nu în ultimul rând doresc să atrag atenția asupra momentului extrem de important, Președinția Consiliului Uniunii Europene care va fi asigurată în 2019 de către România, pentru care încă nu există niciun program cultural coerent prin care Ministerul Culturii și Identității Naționale împreună cu Institutul Cultural Român și alți operatori culturali să deruleze o serie de proiecte culturale europene care să marcheze acest moment extrem de important pentru România contemporană.

În final, recenta inițiativă lansată de dl. George Ivașcu, Ministrul Culturii și Identității Naționale privind realizarea unei noi strategii culturale în colaborare cu Academia Română, în contextul în care există deja doua documente strategice realizate și puse în dezbatere publică (ultimul în 2016, http://www.cultura.ro/concluziile-dezbaterii-publice-strategia-pentru-cultura-si-patrimoniu-national-2016-2020), va întârzia și mai mult existența unui document strategic, România fiind probabil singura țară din Uniunea Europeană care încă nu are politici culturale transparente asumate public.

În anul Centenarului României, consider că este extrem de important ca Guvernul României și Ministerul Culturii și Identității Naționale să-și asume în mod real cultura vie ca o prioritate națională și să ofere sprijin direct artiștilor și managerilor culturali, organizațiilor și instituțiilor culturale.

În consecință vă cerem să încurajați dezvoltarea unui cadru european care să stimuleze creația artistică și mobilitatea, și în egală măsură să creați un cadru fiscal modern care să oprească migrația masivă a artiștilor. Nu omorâți cultura și artiștii, sunt unul din lucrurile cele mai de preț pe care le mai are România în prezent.

Cu tristețe,

Cosmin Manolescu

artist și manager cultural,

și toți cei care se alătură acestui semnal de alarmă public

Nona Șerbănescu (Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane), Vera Ion (Asociația Link Center), Răzvan Cosmin Țupa (poet), Iulia Iordan (Asociația Da’De’Ce), Zbarcea Daniela (Galeria Danaart), Dragoș Neamu (manager cultural Asociația Rețeaua Muzeelor), Ada Solomon (producător film), Sabina Ulubeanu (compozitoare), Mircea Toma (ActivWatch), Laura Lucia Găvan (Asociația Art Out), Cristina Lilienfeld (Asociația pentru Teatru și Carte), Alina Ușurelu (Asociația Developing Art), Raluca Munteanu (arhitect, Fundația Pro Patrimoniu), Sorina Jecza (Fundația Triade), Nicoleta Bițu (Federația Democrată a Romilor), Farid Fairuz (Asociația Solitude Project), Elena Vlădăreanu (poetă), Svetlana Cârstean (poetă), Ioana Marchidan (Asociația DanceSpot), Oana Stoica (jurnalist cultural), Antigona Rogozarea (manager cultural), Dilmana Yordanova (Asociația AVMotional), Cristina Bogdan (curator), Aurora Kiraly (Asociația Noua Galerie), Suzana Dan (Asociația Ephemair)

despre dans [și curgerea timpului]

mai sunt doar câteva zile până când, oficial împlinim 20 de ani de activitate. nici nu-mi vine să cred cât de repede au trecut, parcă au fost 20 de zile. țin minte că la împlinirea a 10 ani în 2007 am făcut un DVD promoțional cu imagini video despre structuri și artiști care a fost difuzat în lumea întreagă însă din care nu a mai rămăs decât cu un singur exemplar. și desigur materialul video care este disponibil acum pe platforma video a Fundației și pe care-l puteți accesa aici 

dvd_promo_2007

 

pentru aniversarea celor 20 de ani m-am gândit însă că ar fi nimerit să facem un proiect mai mare care să includă lansarea unui nou program – #dansliteratura (despre care puteți citi pe blogul ZonaD), realizarea unui film documentar despre dans, corpuri și oameni și tipărirea unei carți-arhivă despre proiectele pe care le-am realizat. n-am vrut să fac versiunea mea de film foarte subiectivă din perspectiva celui direct implicat.  așa că i-am invitat pe Tania și Andrei de la Veioza Arte (cu care am început colaborarea în 2011 cu ocazia performance-ului Camera 1306) să realizeze un film documentar despre acești frumoși ani  care au trecut prin corpul meu cu viteza luminii.  le-am pus la dispoziție arhiva cu înregistrări a Fundației (mulțumiri dlui. Vivi Drăgăn Vasile și echipei Fundației FAV pentru sprijinul acordat), am început să scormonesc hardurile vechi ale calculatoarelor (am schimbat de atunci cred cel puțin 5 computere) pentru a găsi imagini video din primi ani de existență a Fundației și m-am uitat pe zecile de casete VHS. în unele zile recunosc că am pierdut noțiunea timpului uitându-mă cu ochii pironiți în televizor la oameni, locuri și proiecte demult uitate…

mărturisesc că n-am găsit mare lucru pe calculatoarele folosite, pentru că la începuturile mele n-am dat importanță arhivării proiectelor realizate. de exemplu există foarte puține înregistrări din timpul stagiunii de la Teatrul LS.Bulandra sau de pe vremea organizării festivalului Zilelelor Dansului Contemporan Portughez la București (1997) sau al celui britanic din 1998. sau de la începuturile programului Dans.Acces când lucram cu elevii a trei licee din București. nu există nici interviuri cu artiști importanți care ne-au vizitat țara de-a lungul timpului cum ar fi Francisco Camacho (PT), John Jasperse (USA), Foofwa d’Imobilite (CH), Lisa Nelson (USA), Mark Tompkins (FR), David Zambrano (NL), Thomas Lehman (DE), Felix Ruckert și mulți alții. tot ce am găsit și digitalizat am pus pe un hard-drive cu zeci de ore de materiale foarte diverse ca format, de la înregistrări de spectacole, teasere video sau emisiuni mai vechi din anii ’90.

ce a ieșit puteți vedea cu ochii voștrii pe 30 octombrie la Cinema Elvire Popesco, un loc de care mă leagă multe amintiri frumoase…nu vreau să desconspir prea multe din propunerea foarte originală realizată de Veioza Arte. însă un lucru este clar, la finalul anilor ’90 se dansa mult. și aș zice foarte bine. haideți și voi saptămână viitoare, să vedeți acele timpuri, demult apuse însă pline de lumina.

 

meniu de august

în luna august, când în București aerul devine imposibil de respirat, am dispărut brusc pentru câteva săptămâni la Cluj pentru a lucra la două noi proiecte. primul a fost un nou  performance neconvențional intitulat inițial “Cafe:Dans”, cu un grup de tineri performeri din Cluj-Napoca. am plecat la lucru încercând să răspund la întrebarea – cum ar fi să aduci dansul mai aproape de oameni? și în special de oameni care nu ar merge never-ever la un spectacol de dans contemporan? așa s-a născut ideea acestui performance inspirat din meniul unei cafenele și din experiența explorărilor urbane pe care le-am început prima oară în 2008 la Genova.

zis și făcut. am lucrat zilnic intensiv, uneori chiar mai mult de 8 ore/zi în spațiul cafenelei/terasei ENIGMA din strada Iuliu Maniu. a fost un proiect provocator pentru că am lucrat cu o echipă nouă de tineri performeri pe care nu-i cunoșteam deloc și care erau înafara Oanei, erau la prima experiență de interacțiune cu publicul. trebuie să recunosc că n-a fost deloc ușor. timp de 2 săptămâni, clienții terasei/cafenelei și echipa de barmani/chelneri/bucatari au trebuit să ne “suporte” incursiunile performative și repetițiile zilnice. și mai trebuie să recunosc că la început oamenii locului (atât angajații cafenelei cât și clienții) erau foarte intrigați și oarecum contrariați de dansul nostru experimental. însă după prima săptămână au început să apară zâmbetele și glumele, semn că fuseserăm cumva adoptați….m-am bucurat să văd că la un moment dat bucătarii au început să-și ia pauze de masă și să iasă să se uite la încercările noastre.

au existat desigur și momente dificile și chiar consumatori  (în special bărbați alfa) care au făcut mișto de propunerea noastră…asta mi-a adus cumva aminte de situația anului 1995 când dansam cu Grupul Marginalii în centrul vechi și eram înjurați de zor. însă la final primeam aplauze intense….

am lucrat câteva zile și la Fabrica de Pensule unde am reușit să schițăm prima formă a materialului coregrafic. iar în ultima săptămână ne-am mutat cu toate costumele, boxele și proiectoarele de lumină la Enigma Cafe, pentru că aveam nevoie să lucrăm și să simțim în corp spațiul cafenelei. mulțumim mult Simina, Cristina și Fabrica de Pensule pentru găzduire și ajutor!

zilele au trecut repede. unele unele erau mai aride, simțeam că lucrurile nu se leagă, altele erau foarte frumoase. înt-un final a venit și ziua premierei. deși eram la concurența cu festivalul Untold care ocupase tot Clujul, publicul a fost totuși prezent. au existat chiar spectatori care au venit special pentru meniul nostru cu dans. a – Mustang Tea, Limondă Dementă, Joahanna WalkerMichelada mecanică, Black Magic, Enigma KissCocktail 360Angel Frappe, Lacrimi de Jidvei. performerii au luat cu asalt terasa iar cafenea a devenit brusc scena noastră de dans contemporan. iar la final publicul a aplaudat. ba chiar unul dintre ei, un bătrânel simpatic, a scris o poezie. pe care v-o invit să o citiți mai jos.

DANS

Sunt întotdeauna

pe o cale dreaptă

o cale ce mă duce

spre frumos

Aștept să văd pași

să aud pași

aștept ca pașii

să vină spre mine

Pașii mei mă vor duce spre tine

voi fii pași pentru dans

pași perechi

cu perechi

Dansul va cuprinde sentimentele

spre sentimentele tale

mă vor duce pasiv

cu sentimentele mele

Sentimentele de drag

vor fi întotdeauna cu mine

vor dărui dragoste

deci voi primi dragoste

voi dărui

pentru a avea

vor dansa

căci vreau

să (mă) pot

să țin lângă tine

pașii de dans

vor fi

o mare parte

din pașii mei

Mi-e dor

de pașii de dans

Vreau să dansez cu tine.

20706508_1841468575870351_1937794571_n

seara s-a terminat cu o sticlă de șampanie oferită cu drag de patronul cafenelei. proiectul nostru merge însă mai departe. așa că pe 9 septembrie vă invit să-i vedeți la Green Hours 22 Jazz Cafe pe cei patru mușchetari – dansatori Oana, Andreia, Cătălin și Paul, la un meniu de septembrie cu dans inclus.

 

 

dansul și criza

Iată că au trecut mai bine de 20 de ani de cand împreună cu Fundația pe care o conduc mă lupt cu “sistemul” pentru un viitor mai bun pentru dansul contemporan. deși se poate spune că am făcut multe, din păcate la nivel general lucrurile nu stau deloc bine. Știu că nimeni nu prea vorbește cu voce tare (da, nu este deloc cool), însă dansul contemporan e pe perfuzii de ceva vreme. După înghețarea sine die a programului de finanțare a CNDB-ului în 2012, pierderii salii de spectacole de la TNB, e/migrația coregrafilor către alte domenii artistice (teatru sau arte vizuale) sau către alte scene coregrafice internaționale, reducerea constantă a publicului din ultimii ani, insularizarea puternică a sectorului coregrafic și lipsa de comunicare între artiști și puținii operatori culturali existențenți, am aflat recent că și AFCN-ul se pregătește să reducă nivelul finanțărilor oferite dansului.

Deși pot înțelege motivele pentru care AFCN se pregateste sa ofere finanțare doar odată pe an sectorului coregrafic – vezi numarul mic de aplicații depuse (desigur în raport cu celelalte domenii), slaba calitate a unora din proiectele implementare sau lipsa de impact a proiectelor la nivelul întregului sectorul cultural – daca această decizia va fi luată, ea va avea un efect de bumerang. Reducerea preconizată  va afecta puternic sectorul aflat deja în criză. Am mare stimă pentru întreagă echipa și Consiliul AFCN din ultimii ani care au făcut lucruri excelente pentru sectorul cultural. Insă sper din inimă să nu ia această decizie. Numărul deja mic de proiecte coregrafice se va reduce alarmant, iar puținele spații si proiecte independente care mai rezistă vor fi supuse unor presiuni foarte mari. Cine va putea sa reziste în situația în care și ultima sursă de finanțare va reduce drastic sumele licitate? Faptul că până în prezent nimeni din colegii mei nu a reacționat public la iminentă reducere de fonduri de către AFCN confirmă teoria mea. Că dansul este în criză. Unde este oare vremea petițiilor, a scrisorilor deschise, a negocierilor directe? Unde este presa culturală care să tragă un semnal de alarmă? Unde sunteți dragi colegi, coregrafi, perfomeri, cronicari ai dansului? Desigur este vară și toata lumea este în vacanță. Sau în studioul de dans lucrând ca și mine la premierele stagiunii de toamnă. Însă pe termen lung, băgatul capului în nisip, nu va aduce nimic bun. Iar criza din dans va continua să se adâncească. Desigur că suntem cu toții vinovați. Și eu, recunosc.

paradis_serial

#danswanderer

azi este 10 august. am început lucrul cu Judith și Idris la Cluj-Napoca pentru noul meu proiect artistic #danswanderer. care continuă și dezvoltă la un alt nivel, conceputul meu de călătorii emoționale demarat cu ocazia spectacolului [Fragil]. după perioada de lucru din Lisabona de la Institutul Cultural Român (puteți vedea un film al explorărilor performative mai jos) și mini-rezidența de la galeria ODD din București, acum am ajuns la Cluj-Napoca la Fabrica de Pensule în studioul RAP. am început să lucrăm la un format de spectacol care ar fi trebuit să fie un lecture despre libertate, piele și liniște. însă simt cum cu fiecare repetiție lucrurile se modifică. se transformă. suntem parcă într-un wandering continuu. între corpuri, spații și cuvinte. ieri am făcut prima improvizație cu poemele lui What Whiltman. azi am dansat. cântec despre mine însumi.

[…]Am spus că sufletul nu e mai mult decât trupul,

Și am spus că trupul nu-i mai mult decât sufletul,

Și nimic, nici chiar Dumnezeu, nu-i mai mare decat vreunul din noi,

Și oricine face doua sute de pasi fara dragoste se-mbraca-n lintoliu de moarte […]

(Cântec despre mine însumi – Whalt Whitman)