scrisoarea deschisă a sectorului cultural privat

Scrisoare deschisă în atenția Guvernului și Parlamentului României 

În atenția dlui Ludovic Orban, Prim Ministru

În atenția dlui. Bogdan Gheorghiu, Ministrul Culturii

În atenția dlui. Gigel Știrbu, Președinte Comisia de Cultură din Camera Deputaților

În atenția dlui. Lucian Romașcanu, Președinte Comisiei de Cultură din Senat

Stimate Doamne, Stimați Domni, 

Actuala criză sanitară provocată de pandemia cu virusul SARS-CoV-2 a generat o vulnerabilizare extremă a operatorilor culturali din mediul asociativ și privat, spații culturale independente, precum și a lucrătoarelor și lucrătorilor din sectorul cultural independent (manageri de proiect, producători, tehnicieni de sunet și lumini, experți culturali, relații publice etc), afectat substanțial de instabilitate economică și incertitudine socială, dar și de lipsa de perspectivă privind derularea activităților culturale pentru anul 2020. 

În contextul în care sectorul independent este oricum precarizat și fragilizat, în ciuda aportului consistent la evoluția economico-socială a României, pandemia a acutizat condițiile problematice de muncă, insecuritatea persistentă, și a accentuat inechitățile cu care se confruntă scena artistică independentă. Proiectele culturale inițiate de sectorul privat – reprezentat de asociații, fundații, PFA-uri și firme private SRL –  au fost și sunt relevante pe mai multe paliere socio-culturale: au oferit acces la reprezentare și educație culturală în zone defavorizate, au creat cadre de intervenție socială cu rol hotărâtor în dezvoltarea unor comunități, au structurat activități culturale variate pentru categorii de public nou, au realizat studii de cercetare și au dezvoltat politici culturale, au inovat sectorul cultural prin proiecte și programe care au compensat oferta instituțiilor publice. În situația de față, sectorul independent a fost unul dintre puținele sectoare funcționale care, prin mutarea activităților în online și plata acestora, au contribuit la bugetul de stat, dar au venit și cu o ofertă culturală amplă (respectiv producție de spectacole și concerte, mese rotunde și ateliere în mediul online) pentru oamenii aflați în izolare. 

Lipsa Statutului Artiștilor[1] și lucrătorilor și lucrătoarelor culturale (cerută de sectorul cultural independent de peste 15 ani de zile), dependența, în cele mai multe cazuri, de un singur fond cultural care le asigură supraviețuirea la limită – AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), dispariția unor spații culturale care generau dinamism și inovație artistică și incapacitatea celor rămase de a-și continua activitatea în absența unor fonduri multianuale dincolo de proiectele derulate, inexistența unei plase de siguranță socială care să ofere un venit minim garantat și perspective de formare profesională și dezvoltare celor care activează în zona independentă, reprezintă probleme grave pe care sectorul cultural privat le aduce în discuție de ani de zile.

În acest context, vă solicităm o întâlnire de urgență cu reprezentante și reprezentanți ai sectorului independent, în care să fie abordate următoarele puncte:

– statutul artistului și al lucrătoarelor și lucrătorilor independenți. Acest statut ar oferi posibilitatea acordării de sprijin financiar și a unui asistențe medicale de urgență, precum și condiții de pensionare pentru artiștii independenți și lucrătoarele culturale, după modelul statutului de intermitență deja existent în Franța, Belgia, Austria, dar și alte țări din Uniunea Europeană. Pe perioada în care aceștia nu au proiecte, sunt sprijiniți de către Stat prin acordarea unui sprijin financiar lunar dacă fac dovada unui număr de spectacole și de ore lucrate pe perioada anului prin contracte de drept de autor; 

– statutul spațiilor culturale private, administrate de operatori culturali independenți, ONG-uri sau firme private, și necesitatea acordării de urgență a unor „subvenții de continuitate” pentru perioada 2020-2021, din fondurile de asistență oferite de Uniunea Europeană prin programul EU Coronavirus Response Investment Initiative[2]

– asigurarea unui fond de urgență pentru situații de criză, gestionat de o echipă independentă de experți cu experiență;

– transformarea AFCN-ului pentru anul 2021 într-un fond de finanțare destinat exclusiv sectorului cultural privat (asociații, fundații, PFA și SRL-uri);

– creșterea bugetului alocat sectorului cultural și a numărului de fonduri destinate sectorului independent, la nivel național și regional;

– dezvoltarea de noi programe ale Ministerului Culturii care au în centru sectorul independent și care necesită consultări prealabile;

– acordarea unor facilități fiscale pentru artiștii independenți prin renunțarea în anul 2020 la impozitarea cu 10% a contractelor de autor, în cazul în care aceștia nu beneficiază de contract de muncă în regim part-time sau full-time, sau eventual creșterea plafonului pentru care se plătesc contribuțiile CAS și CASS de la salariul minim la salariul mediu sau un alt plafon mai rezonabil;

– eliminarea barierei dintre teatrele de stat și cele independente prin facilitarea accesului creatorilor independenți și în spații subvenționate de la bugetul local;

– accesul artiștilor independenți în învățământ, prin introducerea teatrului, artelor vizuale, dansului, muzicii ca materii opționale în școli. 

În egală măsură, ținând cont de faptul că o serie de state din Uniunea Europeană (Republica Cehă din 15 mai, Portugalia de la 1 iunie, Germania din 30 mai) reiau activitățile culturale, în aer liber și în spații mici de spectacole/săli de concerte, vă cerem să analizați oportunitatea de a permite reluarea activităților culturale, începând cu data de 15 iunie pentru activitățile în aer liber și 30 iunie (pentru redeschiderea teatrelor, cinematografelor, sălilor de concerte), desigur cu luarea tuturor măsurilor sanitare necesare (distanțare socială de 1,5 metri, număr limitat de spectatori/participanți, purtarea măștilor în sălile de spectacol etc) pentru a permite sectorului cultural independent să supraviețuiască contextului extrem de dificil provocat de pandemia COVID-19. 

De asemenea vă cerem să creșteți bugetul alocat sectorului cultural – unul din cele mai mici din Uniunea Europeană și insuficient pentru a rezolva problemele majore cu care se confruntă sectorul cultural și să demarați de urgență consultările privind construcția unui noi strategii culturale pe termen mediu și lung 2021-2031 precum și a unor politici culturale sectoriale. Menționăm că vechea Strategie Națională pentru Cultură și Patrimoniul Național 2016-2020 realizată de un grup de experți independenți în 2015 a expirat iar documentul nu a fost aprobat nici până în prezent de Guvernul României[3]

Ne arătăm disponibilitatea – prin desemnarea unui grup de artiști PFA, experți culturali și reprezentante ale unor operatori culturali privați din sectorul asociativ și firme culturale private – de a participa la o întâlnire de urgență cu membrii Guvernului României și a Comisiilor de Cultură reunite ale Parlamentului României, pentru a vă prezenta direct situația actuală dificilă a sectorului cultural independent și a analiza împreună măsurile care trebuie luate pentru a asigura un cadru de supraviețuire și dezvoltare pentru sectorul cultural românesc. 

Vă mulțumim pentru atenție și vă asigurăm de întreaga noastră considerație. 

Semnează::

Mihaela Michailov, dramaturgă, Radu Apostol, regizor, Viorel Cojanu actor, Centrul de Teatru Educațional Replika, email: centrulreplika@gmail.com, 0722682349

Cosmin Manolescu, ZonaD Management & Production Srl, zonad@artsf.ro, tel. mobil 0722322366

Cristina Modreanu, Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului, Revista Scena.ro, scena.ro@gmail.com, tel 0722792308

Biatrice Cozmolici, producătoare și artistă independentă, cozmolici.biatrice@gmail.com, 0740652035

Beatrice Popescu, Radu Popescu – Asociația TEATRUL.RO, Teatrul Apropo, comunicare@teatrulapropo.ro, tel 0724 255 152

Cristina Lilienfeld, Asociatia Pentru Teatru si Carte (Petec), www.petec.ro, 0724357237. 

Irinel Anghel, muzician, Asociatia culturala Pro Contemporania, irinel.anghel@gmail.com

Sabina Ulubeanu, compozitoare, Director Artistic InnerSound New Arts Festival sabina.ulubeanu@gmail.com

Robert Balan, regizor, Asociatia Art No More

Katia Pascariu, Asociația ADO, actriță (katia_pascariu@yahoo.com)

Dana Sarmeș, curator și manager cultural, Asociația Culturală Contrasens, sarmesd@gmail.com, tel. 0784 253 449

Iulia Iordan, educator muzeal la Asociația Da’DeCe, scriitoare (qsimiq@yahoo.com, 0722482080)

Ioana Florea, Alex Horghidan, Laura Sandu, Carolina Vozian, Mișa Dumitriu – colectiv artistic – Asociația Quantic, quantic.ro@gmail.com

Ruxandra Bălașu, Actrița, Fondator al Teatrul Coquette, ruxandra@teatrulcoquette.ro

Andrei Şerban, actor, regizor, Asociația Acting Works. 

Miruna Runcan, critic de teatru runcan.miruna@ybbcluj.ro

Simona Dabija, coregraf, Asociatia DELAZERO, http://asociatiadelazero.ro, tel: 0735296360

Petruț Călinescu, fotograf, Centrul de Fotografie Documentară

Mariana Gavriciuc, coregraf, Asociatia DELAZERO, http://asociatiadelazero.ro, tel:0784801413

Mădălina Brânduşe, actriţă

Raj Alexandru Udrea, actor independent, udr.alexandru@gmail.com, tel: 0729763006 

Mihaela Drăgan, Compania de teatru Giuvlipen

Paul Dunca, coregraf, dramaturg, performer, pauldunca@gmail.com – 0723288739

Elena Marcu, co-fondatoare Black Button Books, elena@blackbutton.ro

Raluca Iacob, manager cultural și specialist în politici publice, președinte al Asociației MetruCub – resurse pentru cultură, email: http://ralucapop.m3culture.ro

Ada Solomon, producător de film, Vice- Președintă a Consiliului director al Academiei Europene de Film, Președinte executiv al rețelei EWA (European Women in Audio-visual Network), ada.solomon@gmail.com, 0723200640

Adriana Moca, actriță & manager cultural, Asociația Culturală Vis-a-Vis, www.asociatiavisavis.ro 

Aurora Kiraly – artist, președinte Asociația Galeria Nouă

Adina Rosetti, scriitoare, președinte De Basm – Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți

Alexandru Solomon, cineast, președinte – Asociația One World Romania

Adina Pintilie – cineast, presedinte Asociatia Culturala Manekino – contact adina.pintilie@manekinofilm.ro, T: 0723 124 329

Stefana Marmureanu, coordonator de proiecte independente – Sc MINUS Zero srl

Doru Taloș, președinte – Asociația Reactor de creație și experiment doru.mihai.talos@gmail.com

George Constantinescu, actor, fondator și manager al Teatrului de Artă București, office@teatruldearta.ro , geoconstantinescu@gmail.com , 0728059196

Costinela Caraene, specialist Comunicare și Marketing Cultural, Teatrul de Artă București, comunicare@teatruldearta.rocostinela.caraene@gmail.com 

Bogdan Sărătean – BIS Teatru, Sibiu, bisteatru@gmail.com

Andreea Căpitănescu – Director artistic, WASP Working Art Space and Production, contact@waspmagazine.com 

Sabina Baciu – manager și comunicator cultural, președinte asociația ORICUM, sabina@oricum.ro 

Oana Taloș-Mardare – manager cultural, Asociația Reactor de creație și experiment

Irina Marinescu – artistă, manager cultural Asociația Developing Art – asociatia.developing.art@gmail.com / www.developingart.org

Alexandra Balasoiu – artist si coordonator proiecte Indie Box SRL, alexandra@indiebox.ro, indiebox.ro

Denis Bolborea – artist, administrator Indie Box SRL, denisbolborea@gmail.com

Valentina De Piante, artistă independentă, valentina.de.piante@gmail.com

Andreea Novac, artist independent, co-fondator Asociatia Developing Art, andreea.novac@gmail.com

Anamaria Guguian, artistă independentă, vice-presedinte Asociatia Kulturoscop, fondatoarea proiectului I Dance You, www.idanceyou.com / ana.guguian@gmail.com

Andreea Andrei – consultant artistic, Centrul Național al Dansului București – andreea.andrei@cndb.ro 

Laura Trocan, producătoare independentă – laura.trocan7@gmail.com 

Oana Mureșan  –   artistă  independentă, Oana Muresan PFA

Andreea Șovan – artistă independentă – andreasovan13@gmail.com 

Jean-Lorin Sterian – artist independent, manager cultural, scriitor jeanlorin.sterian@gmail.com

Clara Trăistaru, manager cultural independent, clara.traistaru@gmail.com 

Voicu Rădescu, președinte Asociația Green Hours, greenhours@yahoo.com

Mihaela Cîrjan (manager cultural independent), Lea Rasovszky (artistă independentă), Daniela Vîrlan (artistă independentă), Ana Catina (lucrător cultural/ creativ independent), Anca Dima (artistă independentă) – Asociația MATKA (Maatka Phi), asociatiamatka@gmail.com | 0722337862

Lavinia Ionescu (editor), Cristian Nanculescu (artist independent), Nicoleta Moise (artist vizual) – Revista CUTRA revista@cutra.ro 

Gabriel Sandu, regizor, dramaturg, performer, gabrielulsandu@gmail.com 

Anamaria Pravicencu, artistă, președinte Asociația Jumătatea plină, anamaria.pravicencu@gmail.com

Alina Uşurelu, artistă, producătoare, co-fondatoare a Asociației Developing Art, alinausurelu@ymail.com 

Zenkő Bogdán, producător și curator independent, bogdanzenko@gmail.com

Ana Craciun Lambru, Artist Papusar si Regizor, fondator Free Puppet Theatre ana@freepuppet.ro 

Marius Dinu, co-fondator Free Puppet Theatre, marius@freepuppet.ro 

Catinca Draganescu, regizor și dramaturg, fondator Asociația Culturală Idea77, catinca.draganescu@gmail.com

Rares Lucaci, actor independent, rareslucaci@yahoo.com

Monica Sebestyen, manager cultural, Asociația ARTA în dialog

Alexandra Mihaela Dancs, artistă independentă, shoarlece@gmail.com

Adriana Moca, actriță, manager cultural, director Asociația culturală Vis-a-Vis, www.asociatiavisavis.ro/asociatiavisavis@gmail.com

Iulia Arsintescu, regizor, traducător independent, iulia_arsintescu@yahoo.com

Voina Octavian, actor independent, voina.octavian95@gmail.com 

Daniela Mișcov, educator cultural, Asociația Artelier D, artelierd@yahoo.com, 0739661473

Daniel Popa – director artistic – Asociația Doctor’s Studio – docthedoc@gmail.com 

Dan Angelescu, Irina Radu, Cristina Vasilescu – producători culturali & curatori – Asociația Infinite Conversation – hello@quoteunquoteplatform.com

Daniela Pălimariu, Alexandru Niculescu, Cristian Răduță, SIlviu Lixandru – Asociația Sandwich, hello@sandwichgallery.ro / www.sandwichgallery.ro 

Flavia Giurgiu, artistă independentă, giurgiu.ioanaflavia@yahoo.com 

Maria Mora, producătoare și artistă independentă, maria.mora.a@gmail.com, 0722554461

Andreea David – artistă independentă, coregrafă, performer, andreeadavid00@gmail.com

Cristian Ioniță, actor, fondator și manager Teatrul Nou, office@teatrulnou.ro ; cristian.ionita@teatrulnou.ro 

Toma Danila – actor/regizor independent, toma_danila@yahoo.com

Oana Stoica, critic de arte performative, Dilema Veche, Scena9 oanabucuresti@hotmail.com 

Panna Adorjáni, theatre maker, muzician, scriitor independent panna.adorjani@gmail.com

Arcadie Rusu, Coregraf, Dansator, Manager la LINOTIP Centru Independent Coregrafic arcadierusu@gmail.com

Ioana Marchidan, Coregraf, Dansator, Presedinte Asociatia Dance Spot si director artistic la LINOTIP Centru Independent Coregrafic ioanamarchidan@gmail.com 

Dorotheea Petre, actor/independent, theea.petre@gmail.com

Alexandra Chițu, manager cultural, Federația Fabrica de Pensule, Asociația Colectiv A, alexandra.chitu@gmail.com

Monica Muntean, Scenograf, Artist Vizual, site: https://monicamuntean.tumblr.com/, e_mail: monica.muntean.art@gmail.com, telefon: +40724666548

Radu Leșevschi, Manager de proiect, Asociația culturală Solitude Project

Könczei Csilla, președintele Fundației Tranzit, kcsilla2003@yahoo.comtranzit.foundation@gmail.com, +40 722 202558 – Casa Tranzit, Cluj

Alexandra Murăruș, Actriță independentă și Directoare Artistică Ideo Ideis, Alexandra.murarus@ideoideis.ro.

Andrei Ursu, dramaturg, andreiursu1984@gmail.com, Timişoara

Csiki Réka Orsolya, responsabil comunicare si pr, Fundatia Tranzit, r.rekaa4@gmail.com

Sorina Jecza, președinte Fundația Triade Timișoara, fundatia.triade@gmail.com, 0744 774724.

Antonia Iordache, curator la MARe/Muzeul de Artă Recentă, antonia.iordache@mare.com 

Peter Kerek, regizor, peter75kerek@gmail.com, 0721895559

Andrei Enescu, manager, producator, fondator al platformei Radio Clasic (www.clasicradio.roandrei.enescu@gmail.com Tel. 0722747734

Adrian Constantin Loghin, actor independent, telefon 0749834010, e-mail adrian.loghin@gmail.com

Alexandru Ion, actor si manager cultural, co-fondator Ideo Ideis – alex@ideoideis.ro

Ionuț Niculae, actor independent – ionutniculae886@gmail.com

Maria-Roxana Comârlău, PR, lucrător cultural, Asociția Centrul Multimedia Teatru FiX Iași, 0740 630 347, maria@teatrufix.ro  

Stanca Jabenițan, actriță și fondator Asociația Centrul Multimedia Teatri FiX, Iași, teatrufix@gmail.com

Marius Burhan, expert MC artă modernă, expert tehnic judiciar (arte vizuale), doctor arte vizuale, marovburhan@gmail.com, 0722823119


[1]https://statutulartistului.ro/wp-content/utile/Propunere-Politica-Publica-Consolidarea-unui-statut-societal-al-artistului-autorului-creatorului-in-Romania.pdf?fbclid=IwAR2Ifeitb40O09mdhPlLjW20HM40C9XD61fonr7d5-_3Fwh6bpx6WVNsRQs

[2] https://www.ietm.org/en/rescue-the-arts-plea-to-national-governments

[3] http://www.cultura.ro/sites/default/files/inline-files/_SCPN%202016-2022inavizare.pdf

3 aprilie | viața în epoca #coronavirus (I)

Petrec foarte mult timp în online (mult, mult prea mult), în special din data de 16 martie de când România a intrat în stare de urgență sub asediul coronavirusului.  Brusc timpul și spațiul s-au modificat brutal. Am ieșit din ce în ce mai puțin afară iar de curând, odată cu ordonanța militară nr. 3/24.03 ni s-a interzis să mai ieșim din casă fără declarație pe propria răspundere. Mai ceva ca în filmele horor/science fiction cu epidemii și zombii la care mă uităm până de curând pe Netflix sau HBO. Pentru că situația este neobișnuită m-am decis începând de azi să țin un mic jurnal al pandemiei. Voi încerca pe cât posibil să relatez ce se întâmplă cu mine și corpul meu. Cred că izolarea și distanțarea socială, atât ne necesare acum, ne vor modifica viața și compartamentele.

Privind retropsectiv în urmă, 2019 a fost un an frumos. Luat însă cu noi proiecte, aplicații, spectacole, rezidențe, laboratoare interdisciplinare, studii, rapoarte financiare, scrisori de protest, petiții și câte și mai câte, n-am mai găsit timp și dispoziție pentru a scrie ceva și pentru blogul demarat acum 5 ani, în 2015.  Paradoxal, deși n-am scris nimic anul trecut, blogul meu a fost vizitat de 1526 de oameni și a avut peste 2500 de viziualizări. Spre comparație în 2018, unde am postat de 10 ori și am avut 2240 de vizitatori. Iar primul post pe anul 2020 a fost din nou, un apel pentru finanțarea CNDB. Au trecut deja mai mult de 15 ani și suntem tot acolo, la început.

Anul 2020 demarase bine și se prefigura și el, un an bogat în proiecte și călătorii. Întâlniri și discuții intense în interiorul colectivului 4 Corpuri dar și cu alți potențiali/viitori parteneri în vederea deschiderea unui nou studio coregrafic la București – un proiect colectiv curajos însă extrem de necesar ce este cofinantat de AFCN în cadrul unui program multi-anual. În egală măsură am lansat noile rezidențe Gabriela Tudor la Agueda și București și am demarat în ianuarie repetițiile la un nou spectacol la Sfântu-Gheorghe la invitația companiei Studio M. Mă pregăteam în egală măsura de întâlnirea cu cireșii înfloriți sau Sakura din Japonia unde urma să vizitez, împreună cu un grup de colegi, artiști și vechi prieteni, în premieră, și insulele Okinawa. 

Apariția coronavirusului în ianuarie m-a îngrijorat un pic, în special din perpsectiva călătoriei în Japonia și a faptului că urma să zburăm via China. Însă speram ca răspândirea virusului să rămână limitată, având în vedere carantina strictă din Wuhan și restricțiile luate de autoritățile chineze. Pe 1 februarie a venit anularea zborului cu AirChina, măsura luată de autoritățile din Italia în încercarea de stopare a epidemiei cu noul virus. Am sperat, trebuie să recunosc, până în ultima clipă, că vom reuși să plecăm în Japonia. Însa n-a fost să fie. 

Apariția virusului în România (primul caz pe 26 februarie) și dezastrul ulterior din Italia m-au obligat să reconsider situația, care deveni de altfel din ce în ce mai serioasă. Pe 3 martie iau în final decizia de anula călătoria în Japonia la care lucram din toamna anului 2019, cu bilete de avion cumpărate, hoteluri și airbnb rezervate și plătite… Decizie dificilă însă necesară.

Pe 8 martie toate evenimentele culturale cu mai mult de 1000 de persoane sunt anulate. Proiectele culturale cad primele secerate. Sunt anulate ateliere, spectacole, turnee, prezentări. Spațiile culturale și muzeele își închid activitatea. Proiectele sunt puse pe hold și începe așteptarea.  Pe 10 martie premiera spectacolului #partyallinclusive de la Sfântu-Gheorghe este și ea amânată datorită situației excepționale cauzate de răspândirea coronavirusului. Sau Covid-19 pentru că între timp coronavirus primește și un nume. Virusul începe ușor-ușor să răspândească groză în sistemul medical. Eram perfect conștient de haosul care se va crea din momentul va începe răspândirea lui în România. Din experință proprie, cunoșteam pe pielea mea starea precară a sistemului medical, cu “geniile” medicale și infecțiile nosocomiale din spitale. 

De la jumătatea lui martie toata lumea culturală coboară în online. Se postează la greu, teatrele își prezintă producțiile mai vechi filmate, live-streaming, tot ce vrei. Mă uit și eu la unul din spectacolele de dans prezentat de Andreea Gavriliu la UnTeatru cu un pahar de vin. Deși live-streamul este ok și bine realizat cu 3 camere video cu unghiuri video, piesa nu-mi spune mare lucru în mediul online. 

Pe 17 martie Academia CNDB își suspendă activitatea. Cade și prezentarea mea de artist unde urma să am un inteviu spumos cu Gina Serbanescu. Pe 23 martie este anulat și conferința EDN din luna mai de la Bruxelles unde fusesem invitat să vorbesc despre studiul despre scena de dans contemporan și situația dansului din România. Continui însă să lucrez la proiectele mele pentru toamnă depunând 2 aplicații la AFCN. O bună parte din colegii mei cer amânarea selecției de proiecte datorită stării de urgență. Mi se însă o acțiune greșită, riscăm să pierdem poate banii care datorită situației volatile, ar putea ușor transferați către sănătate. Așa cum au început să facă toate primăriile. Doar suntem în stare de urgență de gradul IV. 

Pe 24 martie mă hotăresc să reiau și o piesă veche – “Private Show” și să o prezint publicului într-un format online. Pe moment, mi se pare că este o soluție de a mă motiva pentru a ieși din depresia care mă cuprinde încet-încet. Însă corpul meu refuză, nu sunt gata și nu mă pot concentra deloc. Va trebui să fac piesa într-o versiune reală, nu are nici un sens și nici o emoție în online. Cred cu tărie că esența dansului și a artelor performative rezidă în prezență vie și în întîlnirea nemediată dintre mine și public. Vreau să cred și sper că aceste lucruri vor putea continuate în viitor și că nu va fi nevoie de o regândire radicală a proiectelor culturale.

Pe 30 martie, în colaborare cu echipa Muzeului de Artă Recentă, luăm decizia modificării programului proiectului  “Dans la MARe” la care lucrez din toamnă. Trebuia să deschidem pe 29 aprilie de Ziua Dansului cu o conferință despre scena de dans contemporan realizată de Mihaela și un performance  realizat de Andreea și Istvan, și pe care abia așteptam să-l văd în noul Muzeu. Este puțin probabil având în vedere modul în care se precipită lucrurile. Îl vom lansa, probabil demarând lucrul la un nou proiect de performance durațional pe care-l voi face cu colega mea Andreea. Sau Bella cum îi spun eu de la “Simple Plăceri”.  

Tot pe 30 seara la ora 22 scriu pe facebook “un nou #colectiv la Suceava. iar autoritățile vorbesc de un accident epideomologic. 13 morți anunțați după câteva zile. just saying”. Iar dupa o jumatate de oră Ministerul de Interne Vela ne anunță pe o limbă păsărească că orașul Suceava intra în carantină datorită situației critice de la Spitalul Județean, unde sunt 200 de cadre medicale și doctori infectați și există clar o răspândire comunitară a virusului cu peste 1000 de bolnavi liberi…

Ieri am demarat primele discuții despre viața și dans în timpul pandemiei. Imi mut pentru câteva ore viața pe Zoom. Mă ajută să vorbim despre ce ni se întâmplă, despre stările noastre, să văd modul în care colegii și spectatorii mei se raportează la această perioadă de izolare, de incertitudine. Ieri am vorbit cu Ana, azi cu Andreea și Ruxandra, mi-a făcut bine. În rest alerg cu bicicleta de casă a lui Stef, o excelentă achiziție pentru vremuri pandemice (am făcut deja peste 310 km), fac binging (adică mă uit non-stop la seriale) – acum mă uit la Game of Thrones și Ozark. Și ascult zilnic știrile. 

eu în lumea Zoom

Azi e deja 3 aprilie iar la ora 13 Ministrul Sănătății anunță 3.183 de oameni infectați, 118 morți și 2 noi focare majore de infecție la Deva și Arad. Prefectul din orasul Tândărei cere și el, prin intermediul presei, carantină în orașul pe care-l conduce, unde se pare că lucrurile au luat-o razna. Ce urmează? Care ne este viitorul?  Greu de spus, primele vești sunt că pandemia se va relaxa (maybe, cum spun japonezii) la final iunie/început de iulie. Adică poate peste 3 luni.

Și ca să termin într-o notă mai ludică, iată descrierea mea, făcută automat printr-un click pe facebook. Da, unul din acele jocuri virtuale, care-ți spune cum ești. Nu știu dacă sunt viteaz, însă sunt sigur, periculos dacă mă supar mai tare.

#Apel pentru finanțarea CNDB

București, 11 februarie 2020

SCRISOARE DESCHISĂ 

Stimate Domnule Ministru al Culturii,

În contextul de funcționare precară a sectorului cultural din România, precum și al vulnerabilității statutului profesional al dansatorilor și coregrafilor, precum și al operatorilor culturali direct afectați de criza din cultură, ne exprimăm profunda îngrijorare privind reducerea bugetului anual al Centrului Național al Dansului București pe anul 2020, precum și intrarea acestei instituții publice de cultură aflată în administrarea Ministerului Culturii în grevă generală, începând cu data de 6 februarie, conform comunicatului de presă trimis în data de 4 februarie 2020.

Considerăm inacceptabilă situația actuală, ca singura instituție publică de profil coregrafic la nivel național, care asigură contextul pentru existența dansului contemporan în România  – Centrul Național al Dansului – care are o misiune complexă de sprijinire și dezvoltare a sectorului coregrafic să primească un buget de programe și proiecte de 168.000 lei pe an, mai puțin decât bugetul unei producții teatrale la nivelul unui teatru de oraș mic sau echivalentul a 2 proiecte AFCN derulate de un ONG cultural.  

Tragem, de asemenea, un semnal de alarmă, privind situația critică în care a ajuns CNDB –  instituție direct subordonată Ministerului Culturii, și care, la fel ca orice ONG, a ajuns în situația de a depune anual cereri de cofinanțare la Administrația Fondului Cultural Național pentru a face posibilă implementarea proiectelor care materializează misiunea și viziunea instituției. Această situație curentă este ilogică din punct de vedere al strategiei culturale a Ministerului Culturii, dar și imposibil de transformat sau menținut, la nivelul unei instituții publice de cultură, ca practică pe termen lung. 

În egală măsură, reducerea drastică a bugetului alocat CNDB-ului în 2020 afectează grav și pe termen lung activitatea sectorului coregrafic independent care, în prezent, nu mai poate derula proiecte, coproducții și alte proiecte de formare profesională sau cercetare artistică cu această instituție aflată în prezent în grevă generală. 

Domnule Ministru Bodgan Gheorgiu, vă solicităm să reparați de urgență această situație și să luați măsuri rapide pentru suplimentarea bugetului CNDB, conform importanței acesteia pentru scena dansului contemporan din România, pentru ca această instituție singulară să-și poată îndeplini misiunea și obiectivele care i-au conferite de Ministerul Culturii la înființarea în 2004.  

De asemenea invităm colegii dansatori, coregrafi, producători și alți operatori culturali să se alăture protestului nostru, semnând textul scrisorii deschise la adresa de email 4corpuri@gmail.com

Semnează în numele 4 Corpuri | Colectiv pentru Dans

Cosmin Manolescu, coregraf și director executiv Fundația Gabriela Tudor

Andreea Belu, coregraf independent

Camelia Neagoe, coregraf, președinte Asociația Delazero

Mariana Gavriciuc coregraf, interpret, Asociația Delazero

Simona Dabija coregraf, interpret, Asociaţia Delazero

Alexandra Bălășoiu, coregrafi & performer, IndieBox 

Denis Bolborea, coregraf & performer, IndieBox

Smaranda Găbudeanu, coregraf, președinte PETEC (Asociația Pentru Teatru și Carte)

Cristina Lilienfeld, coregraf, director artistic PETEC 

Mihaela Dancs, coregraf, performer

Andreea Novac, coregraf, performer

și

Miruna Runca, profesor Universitatea Babes Bolyai, Facultatea de Teatru și Film

Cristina Vasilescu, directoare artistica a galeriei Suprainifinit și curatoare independentă

despre ordonanța 76/2018 și evaluarea proiectelor culturale

Încă de la înființarea AFCN-ului, am luptat împreună cu colegii mei pentru îmbunătățirea funcționării unuia din cele mai importante mecanisme de finanțare a sectorului cultural. prima victorie a fost în 2005 când în urma unei scrisori deschise adresată Monei Muscă, a fost modificată componența Consiliului AFCN, sectorul cultural putând să propună membrii din partea sectorului cultural (în forma inițială doar uniunile de creație aveau acest drept). al doilea mare câștig și poate cel mai important a fost faptul că s-a acceptat cererea mea, ca un procent de maxim 20 % din bugetul proiectului, să poată include cheltuieli administrative (chirie spații, telefon/internet, curent, onorarii echipă). De atunci am continuat să inițiez petiții și scrisori deschise periodic (unele le puteți citi chiar pe blogul meu). Ultima i-a fost adresată în mai 2018 Ministrului George Ivașcu

NU DISTRUGEȚI SECTORUL CULTURAL, CULTURA VIE ȘI ADMINISTRAȚIA FONDULUI CULTURAL NAȚIONAL.

și a avut ca obiectiv amendarea modificărilor O.G. nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale, care riscău să îngroape AFCN-ul și desigur întreg sectorul cultural independent. Petița semnată de peste 100 de colegi artiști, oameni de cultură și manageri culturali și-a atins în mare parte scopul iar ordonanța respectivă a fost stopată. La finalul verii profitând de concediu, Ministerul a dat însă o nouă ordonanța – 76/2018, unde a strecurat pe furiș la final 2 articole care schimbă cumva radical modul de evaluare a proiectelor culturale. Prin aceste 2 articole – 16 și 17, Ministrul Culturii modifică legile de funcționare ale Administrației Fondului Cultural Național și ale Centrului Național al Cinematografiei și numește din oficiu evaluatori în comisiile de selecție ale celor 2 mecanisme de finanțare independente care urmau să evalueze proiectele culturale și cinematografice pro-bono. Reacția sectorului cultural și a Consiliului AFCN/CNC a fost din păcate anemică. În luna septembrie AFCN a fost obligat să accepte în comisiile sale de evaluatori peste 10 evaluatori numiți de Ministru, o parte din ei fără a avea compentențele necesare evaluării proiectelor pe ariile respective, lucru chiar recunoscut de către unii dintre ei. In luna februarie la consultarea anuală organizată de AFCN, am aflat că respectivă ordonanță se află în Parlament, urmând să fie adoptată în curând. Am luat decizia acum o săptămână de a iniția o nouă scrisoare deschisă mai largă adresată de această data deputaților, noului Ministru al Culturii dar și celor 2 instituții în cauză – AFCN și CNC. Le mulțumesc colegilor Raluca, Iacob, Oana Radu, Iulia Popovici și Stefania Ferchedău, care m-au ajutat să finalizez documentul. Documentul final a fost semnat de peste 220 de colegi și a fost depus de mine ieri la Camera Deputaților și Ministerul Culturii.

Nu știu dacă documentul va avea impact și dacă vom putea scoate/modifica cele 2 articole în cauză, însă mă bucur că sectorul cultural independent a reacționat public la o altă încercare de distrugere a funcționării singurelor mecanisme publice de finanțare transparente și profesioniste pentru sectorul cultural.

14 martie 2019

APEL – PENTRU O EVALUARE PROFESIONISTĂ A PROIECTELOR CULTURALE ȘI CINEMATOGRAFICE DIN ROMÂNIA

SCRISOARE DESCHISĂ 

Stimate Domnule Președinte al Comisiei de cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților,

Stimați Deputați, 

Stimate Domnule Ministru al Culturii și Identității Naționale,

Stimată Doamnă Director AFCN, 

Stimată Doamnă Director general CNC,

Stimați Membri ai Consiliului AFCN și CNC,

În contextul de funcționare precară a sectorului cultural din România, precum și al vulnerabilității statutului profesional al artiștilor și al managerilor culturali independenți, afectați de modificările recente ale Codului Fiscal, ne exprimăm profunda îngrijorare privind modificările operate în 2018 prin Ordonanța de Urgență nr. 76/2018 privind aprobarea Programului de investiții în domeniul culturii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și vă solicităm respingerea acestora de către Camera Deputaților.

Prin cele 2 articole de la finalul ordonanței de urgență – Art. 16 și Art. 17, care nu au nici o legătură cu programul de investiții în domeniul patrimoniului și dezvoltării infrastructurii culturale vizate de ordonanță și a căror urgență nu a fost justificată în nici un fel în textul ordonanței de urgență, aceasta modifică major calitatea evaluării  proiectelor și programelor culturale și a proiectelor cinematografice susținute la nivel național de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) și Centrul Național al Cinematografiei (CNC), prin numirea unor evaluatori din oficiu în comisiile de evaluare,care participă în mod direct la evaluarea proiectelor culturale și a producțiilor cinematografice, fără a putea fi remunerați pentru activitatea depusă, precum și, în cazul CNC, prin modificarea modului de numire a acestor comisii.

AFCN este, în prezent, singurul sistem public de finanțare, transparent și național, care a funcționat profesionist începând din 2005, oferind finanțări publice pe bază de competiție pentru o serie de 11-13 arii importante și necesare pentru dezvoltarea sectorului cultural. AFCN este un partener real al sectorului cultural, oferind finanțări importante prin deschiderea unor zone de activități culturale de mare impact – programe multianuale, arte vizuale, arte performative, intervenție culturală, rezidențe de creație, educație prin cultură, patrimoniu material și imaterial etc. CNC este, la rândul său, singurul mecanism public de finanțare, pe bază competițională și pe criterii exclusiv calitative, a producției de film românesc.

Dată fiind importanța acestor două instituții naționale cheie, dorim să precizăm următoarele cu privire la modificările aduse de OUG 76/2018:

1)Necesitatea și cu atât mai puțin urgențaprevederilor Art. 16 și 17 din OUG 76/2018 nu sunt în nici un fel justificate în actul normativ.

Astfel, obiectul OUG 76/2018 este crearea “cadrului legal privind mecanismul de finanțare a realizării, extinderii, reabilitării, modernizării și punerii în valoare a obiectivelor culturale și a monumentelor istorice”. Or, nici AFCN și nici CNC nu susțin proiecte de infrastructură și protecție a monumentelor care ar putea fi relevante pentru acest program, ci proiecte culturale (care vizează cel mult educația și promovarea patrimoniului) și producții cinematografice.

Mai mult, existau deja la nivelul AFCN și al CNC mecanisme care să asigure o coordonare și sinergie pe plan național a sistemelor de finanțare. Astfel, atât activitatea AFCN, cât și a CNC este ghidată de un Consiliu, care stabilește direcțiile strategice și prioritățile de finanțare ale celor două instituții, și ai cărui membri sunt numiți de însuși Ministrul Culturii, inclusiv prin desemnarea de către ministrul culturii a doi membri (AFCN), respectiv unul (CNC). Consiliul celor două instituții este nivelul unde o coordonare strategică cu alți finanțatori ar trebui să aibă loc și nu la nivelul comisiilor de evaluare a proiectelor individuale, unde criteriul competenței profesionale este singurul care trebuie să conteze.

Referitor la argumentul nevoii de coordonare invocat de OUG 76/2018, am dori să reiterăm faptul că Ministerul Culturii și Identității Naționale nu are în momentul de față adoptată o Strategie națională în domeniul culturii, care ar fi un element fundamental în a oferi cadrul și direcțiile unei asemenea coordonări.

2) Modificările legislative precizate aduc atingere neutralității, profesionalismului și calității procesului de evaluare a proiectelor culturale și proiectelor cinematografice finanțate de AFCN și CNC.

În cazul AFCN prevederile ordonanței au fost deja puse în practică la sesiunea de proiecte I/2019, producând efecte extrem de negative în procesul de selecție 

proiectelor culturale. Acest lucru a fost cauzat în bună măsură de lipsa de competențe profesionale a evaluatorilor numiți de Ministerul Culturii, în condițiile în care OUG 76/2018 nu prevede necesitatea calității de expert în domeniul vizat a membrului comisiei desemnat de Minister.

Mai mult, procesul de evaluare a fost afectat negativ și de lipsa de interes a membrilor desemnați de către Minister pentru un proces de lucru solicitant și de durată în condițiile în care nu primeau o remunerație distinctă pentru timpul alocat acestei munci.  Rezultatele evaluării au reflectat un punctaj aleatoriu în cazul anumitor proiecte și efectul negativ se va perpetua, diminuând totodată încrederea operatorilor culturali în capacitatea comisiilor de a asigura o corectă evaluare a proiectelor.

În cazul CNC estimăm un impact și mai mare al modificărilor, din trei motive:

·   Prin implicarea în procesul laborios și specific de evaluare a proiectelor cinematografice a unui reprezentant din Ministerului Culturii fără competențele profesionale necesare și fără a fi plătit pentru participarea intensă într-un proces care de regulă durează între 1-3 luni. Ceea ce sectorul cinematografic are nevoie este o creștere a profesionalizării demersului de evaluare și nu un regres. Mai mult, această prevedere contrazice numeroase alte prevederi ale OG 39/2005, de la principiul primordialității valorii artistice (Art. 33) la obligativitatea realizării selecției pe baza calității scenariului, regizorului și producătorului (Art 41);

·    Membrii comisiilor de evaluare a proiectelor cinematografice vor fi numiți de Ministrul Culturii și nu de directorul instituției public cu mandat în domeniul cinematografic, cum prevedea anterior legislația. Or, principiul peer-review (evaluare de alți profesioniști ai domeniului) este cel care ar trebui să definească activitatea CNC și AFCN, motiv pentru care legislația ar trebui, dimpotrivă, să crească capacitatea breslei de a propune profesioniști pentru aceste comisii și a se asigura un nivel ridicat de calitate a evaluării;

·   Modificarea prevederilor privind procedura contestației, care în lipsa altor prevederi prin legislație subsecventă, care nu a fost încă inițiată de Ministerul Culturii, riscă să creeze un arbitrariu în acest proces. Necesitatea și urgența acestei prevederi, fără legătură cu restul prevederilor actului normativ, nu au fost nici ele justificate.

3) Legislația privind AFCN și CNC trebuie cu siguranță îmbunătățită, inclusiv pentru creșterea calității procesului de evaluare, și acest lucru a fost solicitat în nenumărate rânduri de sectorul cultural și asumat public de numeroși miniștri ai culturii și parlamentari, însă aceasta trebuie făcută pe baza unui real demers de evaluare și de consultare.

Date fiind argumentele de mai sus, ne adresăm domnului Gigel Sorinel Știrbu, Președinte, și membrilor Comisiei de Cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților pentru a analiza oportunitatea acestor 2 articole și a propune respingerea lor în procesul de aprobare a OUG 76/2018 aflat în prezent în Camera Deputaților, cameră decizională.

În egală măsură ne adresăm domnului Valer Daniel Breaz, Ministrul Culturii și Identității Naționale pentru susținerea modificărilor de mai sus și pentru implementarea unor condiții de evaluare TRANSPARENTĂ, profesionistă și competentă pentru proiectele culturale la nivelul TUTUROR apelurilor de proiecte lansate de Ministerului Culturii.


Prin această scrisoare deschisă ne adresăm public și membrilor Consiliului AFCN și CNC pentru a lua poziție publică față de situația actuală care îi împiedică să-și îndeplinească mandatul dat chiar de Ministerul Culturii. 

Ne arătăm disponibilitatea – prin desemnarea unui grup de artiști, evaluatori și experți culturali – pentru a participa la o întâlnire cu membrii Comisiei de cultură, arte, mijloace de informare în masă Camerei Deputaților și cu echipa Ministerului Culturii și Identității Naționale, pentru a vă prezenta situația actuală și a vă oferi informații amănunțite. 

Situația este urgentă, ținând cont de faptul că la data de 1 martie AFCN a lansat apelul de proiecte 2/2019, iar CNC urmează și el în curând să lanseze un nou apel de proiecte cinematografice. 

În același timp, oferim susținerea noastră deplină actualei echipe AFCN și a Consiliului AFCN, care prin măsurile operate recent și ariile de finanțare existente reușesc să contribuie într-o mare măsură la activitatea ONG-urilor culturale și a artiștilor liber-profesioniști și la dinamizarea sectorului cultural. 

Semnează:

1. Cosmin Manolescu, artist, expert cultural și evaluator AFCN

2. Oana Radu, consultant politici culturale, fost membru al Consiliului de administrație CNC

3. Corina Șuteu, consultant cultural internațional, fost Ministru al culturii

4. Laurențiu Constantin, manager cultural, director al Festivalului de Muzică Veche București, membru în Consiliul AFCN

5. Raluca Munteanu, vice-președinte Ordinul Arhitecților din România, membru în Consiliul AFCN

6. Raluca Iacob – manager cultural, președinte al Asociației MetruCub – resurse pentru cultură

7. Ștefania Ferchedău, expert cultural, co-director Institutul Prezentului

8. Radu Jude – regizor

9. Ada Solomon – producător de film

10. Alexandru Solomon – cineast, președinte al Asociației One World Romania

11. Dana Sarmeș, Critic și Istoric de Artă, Manager Cultural și evaluator AFCN

12. Alina Ușurelu, Artist Vizual , Manager Cultural, Co-fondator Asociația Developing Art

13. Mădălina Mirea, șef Serviciu Expoziții și Documentare – Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia

14. Monica Lotreanu, arhitect si istoric de arta, evaluator in cadrul Getty Conservation Programme 1996 si al programelor de finantare cu fonduri SEE, etapele 2008 si 2014/2015 

15. Arcadie Rusu, Coregraf, Manager Cultural LINOTIP Centru Independent Coregrafic

16. Ioana Marchidan, Coregraf, Director Artistic LINOTIP Centru Independent Coregrafic

17. Hermina Stanciulescu, Artist Vizual, Art Director LINOTIP Centru Independent Coregrafic 

18. Laura-Lucia Găvan, manager cultural, Președinte Asociația Art Out

19. Vlad Alexandrescu, senator USR, fost ministru al Culturii

20. Mihaela Tilincă, Manager Cultural Asociația Contrasens

21. Mariana Gavriciuc, coregraf, performer, membru al Asociatiei DELAZERO

22. Tudor Maria Beatrice, coregraf, performer, membru al Asociatiei DELAZERO

23. Simona Dabija, coregraf, performer, membru al Asociatiei DELAZERO

24. Camelia Neagoe, coregraf, manager cultural, membru al Asociatiei DELAZERO

25. Irina Marinescu, artistă, manager cultural, co-fondator Asociația Developing Art

26. Cristina Lilienfeld, coregraf și performer, membra a Asociației Pentru Teatru și Carte (PETEC) 

27. Bianca Bor, coregraf, performer.

28. Smaranda Găbudeanu, artist, Asociația Pentru Teatru și Carte (PETEC)

29. Ada Vlad, PR Asociația Culturală Contrasens

30. Iuliana Vilsan, artist vizual

31. Daria Bârsan, fotograf, Asociatia culturala In Ars Veritas

32. Sebastian Gheorghiu, manager cultural, Exces Music

33. Andreea Tărnăuceanu, manager Asociația Culturală BIS

34. Diana Rotaru, compozitor, director artistic al ansamblului SonoMania, coordonator CIMRO al UNMB

35.Daniel Ivașcu, muzician, graphic-designer, project designer și co-fondator al Asociației Culturale ISVOR

36. Oana Ivașcu, muzician, manager Asociația Culturală ISVOR

37. Sorina Jecza, manager cultural, Fundația TRIADE 

38. Liana Tugearu, istoric şi critic  de artă, menbru al Secţiei de Critică a UAP, cronicar al rev. România Literară

39. Irinel Anghel, muzician, performer

40. Suzana Dan, Asociația Ephemair

41. Vasile Popovici, profesor univ. dr. habil., UVT, scriitor

42. Sabina Baciu, manager cultural

43. Vera Marin, arhitect, manager cultural,  lector UAUIM, presedinte ATU, vice-presedinte Asociația De-a Arhitectura

44. Robert Șerban, scriitor, jurnalist, realizatorul emisiunii culturale “Piper pe limbă” (TVR Timișoara, TVR 3), președintele Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara

45. Rarița Zbranca, Fundația AltArt pentru Artă Alternativă

46. Ștefan Teișanu, Centrul Cultural Clujean

47. Radu Popescu, regizor de teatru, dramaturg, directorul Teatrului Apropo

48. Adela Iuliana Muntean, media designer, Synergy Dome, AstroLife

49. Andreea Novac, coregraf, Asociatia Developing Art

50. Martin Balint, artist vizual

51. Dragoș Neamu, coordonator Departamentul de Relații Internaționale și Proiecte Culturale al Rețelei Naționale a Muzeelor din România

52.Raluca Neamu, președinte Asociația Da’DeCe

53. Robert Balan, regizor, presedinte Asociatia Art No More

54. Camelia Fetița, manager cultural, președintele Asociației Culturale Kratima Timișoara

55. Sabina Ulubeanu, compozitoare, director artistic al InnerSound New Arts Festival.

56. Conf. Univ. Dr. Habil Ioan Augustin Pop, artist vizual, profesor Facultatea de Arte și Design Timisoara

57. Vlad Bedros, Universitatea Națională de Arte din București, Decan al Facultății de Istoria și Teoria Artei

58. Bogdan Stamatin, manager cultural, director Câmpulung Film Fest

59. Cristian Neagoe, manager cultural, Fundația Cărturești, curator Street Delivery

60. Andra-Mitia Dumitru, expert valorificare multimedia, Patrimoniu Radio România, Societatea Română de Radiodifuziune

61. Iulia Iordan, educator muzeal, scriitoare, Asociația Da’DeCe, De Basm. Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți din România 

62. Monica Stan, scenarist-regizor, Manager de Proiect KineDok. 

63. Ana Turos, actriță, membru al Asociației 9Punctart 

64. Florin Iepan, regizor

65. Andreea Tanasescu, profesor, coregraf, Director Asociatie “A&A Associated Artist”

66. Ileana Pintilie, istoric și critic de artă, profesor universitar la Facultatea de Arte și Design, UVT, Timișoara

67. Gabriel Mălăncioiu, compozitor, fondator al Festivalului Internațional de Muzică Contemporană Timsonia

68. Andreea Lăcătuș, regizoare, manager cultural Asociația inCAP

69. Simona Constantin, regizoare

70. Eduard Burghelea, actor, Asociația inCAP

71. Minodora Broscoi, actriță, Asociația inCAP

72. Andrei Tache, președinte asociația Designers, Thinkers, Makers

73.Iosif Prodan, jurnalist de film, Dokumentar.ro

74. Peca Stefan, dramaturg

75. Simona Deaconescu, coregraf, președinte Asociația Tangaj Dance, director artistic Bucharest International Dance Film Festival

76. Aurora Kiraly – artist vizual, președinte Asociația Galeria Nouă

77. Alexandru George Condrache, scriitor

78. Alexandru Matei, lect. univ., Universitatea Ovidius; eseist

79. Andreea Butnaru, lector univ. dr. al Universității Naționale de muzică București, director artistic al proiectului Musica Viva.

80. Aura Twarowska, muzician, mezzosoprane Vienna State Opera

81. Sânziana Oltea Isvoreanu, manager cultural

82. Ruxandra Gubernat, regizor si cercetator, Asociatia Demodocs

83. Carmen Lidia Vidu, regizor

84. Suzana Fântânariu, artist vizual, prof.univ.dr. FADT

85. Antuza Antonia Genescu, traducător

86. Silviu Genescu, scriitor

87. Ciprian Ciuclea, artist vizual, presedinte Experimental Project

88. Mirela Duculescu, istoric de artă

89. Radu Apostol, regizor de teatru, co-fondator Centrul de Teatru Educațional Replika

90. Mihaela Michailov, dramaturg, co-fondatoare Centrul de Teatru Educațional Replika

91. Mihaela Rădescu, actriță, co-fondatoare Centrul de Teatru Educațional Replika

92. Viorel Cojanu, actor, co-fondator Centrul de Teatru Educațional Replika

93. Gabi Albu, arhitectă, scenografă, membră Centrul de Teatru Educațional Replika

94. Silvana Negruțiu, actriță, membră Centrul de Teatru Educațional Replika

95. Elena Găgeanu, video artist, membră Centrul de Teatru Educațional Replika

96. Cristiana Tautu, manager cultural

97. Dorothee Hasnas, arhitect si manager cultural

99. Alexa Andra Anastasia, ilustrator, membra Street Delivery Bucuresti

99. Levente Kozma, manager cultural, Președinte Asociația Simultan

100. Costin Soare, muzician, președintele Asociației Culturale Kitharalogos

101. Lorette Enache, coregraf independent, Conf.Univ.Dr. U.N.A.G.E

102. Tonța Roxana – jurnalist, co-fondator Asociația Regia Artistică Timișoreană (RAT)

103. Mircea Toma, președinte Asociația ActiveWatch

104. Miruna Runcan, critic de teatru, profesor universitar

105. Florian Matei-Popescu, cercetător la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” din București

106. Despina Haşegan, muzeograf specialist educaţie, Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi

107. Vlad Ioan Tăușance, scriitor, facilitator

108. Sinziana Nicola, actrita

109. Matei Stircea-Craciun, antropolog, Institutul de Antropologie F. Rainer

110. Helga Thies, manager cultural, Fabrica de Pensule Cluj

111. Kinga Kovács, manager cultural, director executiv Fabrica de Pensule Cluj

112. Andreea Vălean, regizor

113. Carla Fotea, producătoare, Micro Film

114. Anca Gradinariu, jurnalist si scenarist

115. Ştefana Mărmureanu, initiator si cordonator proiecte culturale, artist

116. Liviu Sandulescu, regizor

117. Monica Lăzurean-Gorgan, producatoare si regizoare de film, Manifest Film

118. Paul Negoescu, regizor

119. Cezar Paul-Bădescu, scriitor

120. Călin Peter Netzer, regizor de film

121. Claudiu Mitcu, Dokustation – Music Documentary Film Festival

122. Cecilia Ștefănescu, scenarist, regizor

123.Alexandru Călinescu, profesor universitar, scriitor

124. Jean-Lorin Sterian, artist social, scriitor

125. Laurențiu Brătan, critic de film, manager cultural

126. Tudor Giurgiu, regizor, producator film 

127. Catinca Dorobanțu, producător film

128. Cristian Nicolescu, producător de film

129. Cristina Passima Trifon, plastician contemporan

130. Cristian Dorobanțu, regizor

131. Ciprian Ciocan, director executiv Fundația Comunitară Sibiu

132. Mihai Mihalcea, Asociatia culturala Solitude Project

132. Radu Lesevschi, manager cultural

133. Luiza Zamora, istoric de artă, Asociația 37 și Federația Fundațiile Comunitare din România

134. Vlad Petri, regizor

135. Doina Vella, activistă de patrimoniu, secretar general Asociația Mișcarea Civică „Miliția spirituală”

136. Andrei Boanta, sunetist

137. Alexandru Mavrodineanu, regizor de film, producator

138. Cosmin Marcu – Asociatia Culturala Play

139. Levente Serfőző, director festival, președinte Asociația HID

140. Cristian Cismaru, Asociația My TRansylvania Sibiu 

141. Matei Truța, Transilvania Film

142. Marian I. Dobre, pictor, director executiv Fundatia Comunitara Cluj, lector univ. dr. Universitatea Nationala de Arte Bucuresti (profesor asociat)  

143. Oana Furdea, Transilvania Film, Asociația culturală CitiZenit Arad

144. Corina Radu, regizor de film 

145.Nona Șerbănescu ARTHUB Bucharest / Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane

146. Alex Fifea, actor  / ARTHUB Bucharest

147. Mina Sava- arhitect, presedinte, Asociatia De-a Arhitectura

148. Cătălin Anchidin, Rollercoaster PR

149. Cruceanu Ioana Adnana, CNDB

150. Loredana Tîrzioru, artist vizual, director executiv Asociatia Memoria Culturii & Editura Brumar

151. Cosmina Corodeanu UPM, Studioset Production

152. Mariea Petcu Chioibas, grafician, prof. Liceul de Arte N. Tonitza”

153. Constantinescu Irina, director executiv al Fundației Comunitare Dambovita

154. Alexandra-Iasmina Palconi-Sitov, președinte, Asociația PRIN BANAT

155. Dana Constantin, președinte UAP Timiș, prof. univ. dr. FADT

156. Gina Hora, artist plastic

155. Lala Misosniky, actriță, confondator Asociația DieMachina

156. Diana Gheorghiu, compozitor si curator muzical.

157. Cătălin Cristuțiu, monteur 

158. Alina Șerban, istoric de artă

159. Raluca Marţiş, PR Pro Patrimonio

160. Alexandru Maftei, regizor

161. Șerban Sturdza, vice-președinte Pro Patrimonio

163. Cristina Popa, manager cultural Save or Cancel / feeder.ro

164. Andrei Racovițan, manager cultural Save or Cancel / feeder.ro

165. Yvonne Irimescu, director executiv Societatea Culturala NexT

166. Cristina Iordache, producator/ manager, East Movies

167. Andreea Machidon, arhitect în cadrul Fundației Pro Patrimonio

168. Anca Caramelea, manager de proiect Societatea Culturală NexT

169. Alexa Băcanu, autor dramatic, membru al Asociației Reactor de creație și experiment

170. Doru Taloș, actor, membru al Asociației Reactor de creație și experiment

171. Cătălin Filip, actor, membru al Asociației Reactor de creație și experiment

172. Laura Orlescu, director executiv al Asociației One World Romania

173. Florentina Bratfanof, director de casting, membru fondator ARPAS

174. Alex Teodorescu, producator

175. Vali Hotea, regizor

176. Cristi Borcan, arhitect, studioBASAR

177. Irina Bălan, manager cultural Asociația 18837, coordonator Cerc. Artă Contemporană

178. Mona Petre, graphic designer, fondatoare Ierburi Uitate, co-fondatoare Grădina Istorică

179. Alexandru Daniel Popa, director executiv Fundația Comunitară Galați

180. Maria Comârlău, lucrator cultural, PR, Asociatia Centrul Multimedia Teatru FiX, Iași

181. Stanca Jabenițan, actor, membru fondator Asociația Centrul Multimedia Teatru FiX,  Iași

182. George Cocoș, actor, CEO Atelierul lui Geppetto, Iași

183. Cojocaru-Thanasiadis Doina, artist vizual, Bucuresti

184. Alexandru Radu, monteur / colorist, Bucuresti

185. Kristina Creoșteanu, președinte Asociația Împreună pentru Dezvoltarea Comunității – AIDC

186. George-Albert Costea, actor Teatrul National Marin Sorescu Craiova, doctorand UNATC I. L. Caragiale, Bucuresti

187. Roxana Calinescu, manager cultural

188. Lia Marin, actriță, performer

189. Adrian Ionescu, student UNATC, secția CAV, sound-designer, textier.

190. Octavian Voina, student Master Actorie UNATC, București 

191. Filip Stoica, coregraf, performer, asociația DELAZERO

192. Anna Popa, Manager al Teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu-Gheorghe

193. Andreea Chiricescu, consultant artistic, evaluator AFCN, președinte Fundația Burgus 

194. Katia Pascariu, actriță, Asociația ADO

195. Elena Vlădăreanu, scriitoare și manager cultural, Asociația Art No More 

196. Adriana Moca, actriță/manager, Asociația Vis-a-Vis

197. Dana Voicu, actriță

198. Diana Dumbravă, actriță

199. Elena Viziteu, arhitect

200. Radu Vancu, scriitor

201. Vasile Ernu, scriitor

202. Andra Rotaru, scriitor

203. Ileana Zirra, scenograf, membru al Asociatiei Antistatic

204. Dragomir Daniel Alexandru, coregraf, performer, profesor – Asociația Contemporary Creative Dreamers

205. Alexandra Croitoru, artist/curator, Asociatia Salonul de proiecte

206. Anca Maria Colteanu, regizor

207. Mircea Vasilescu, profesor și jurnalist

208. Radu Stancu, producător de film

209. Gál Sándor, director executiv – Fundația Comunitară Mureș

210. Ana Maria Trandafirescu, manager cultural, membru al Asociatiei DELAZERO

211. Marlene Stanciu, manager cultural, KraftMade

212. Tincuta Heinzel, Presedinte Asociatia 2580

213. Anamaria Iuga, manager cultural, membru al Asociației Câte-n lună și-n mansardă.

214. Patricia Mihulecea, traducător

215. Veres-Nagy Timea, manager cultural

216. Ana Teodora Popa, compozitor, inginer de sunet

217. Anton Groves, Regizor, Scenarist, Producator

218. Sciadei Claudiu, fotograf, inginer proiectant

219. Anca Damian, regizor, producator

220. Sebastian Adam Puraci, fotograf si videograf

221. Anca Drăgoi, Director executiv- Fundația9

222. Valer Simion Cosma, istoric și manager cultural

223. Ana Maria Colțeanu, regizor 

224. Anca Drăgoi, Director executiv- Fundația9

225. Sebastian Adam Puraci, fotograf si videograf

226. Claudia Popescu, coordonator proiecte culturale Biblioteca Județeană George Barițiu Brașov 

227. Anamaria Borlan, scriitor, președinte fondator Antares Club Brașov

228. Adi Voicu, regizor de film

simplu, 2018

La final de an, voi trece in revista câtave din lucrurile și proiectele la care am lucrat. iar la final gasiți plugușorul meu pentru 2019 si urarile mele de bine pentru noul an. La Multi Ani!

ianuarie 

Am început anul la Lisabona, orașul meu preferat din Europa de care m-am îndrăgostit ireparabil în 1994 cu ocazia primei mele vizite profesionale la SKITE. Am citit, am facut binjing (daca nu știți cuvantul, nu-i bai există google) și am dat o raită pe la muzeele de artă contemporană. M-am bucurat îndelung de cartierul Graca unde am locuit într-un apartament lusitan foarte dragut. Am facut plimbari lungi prin Alfama si Bairo Alto, am baut o bica almost everyday la cafetaria miradour da Graca, am ascultat muzica fado si devorat cu placere multi pastesi de nata. Am descoperit și un sat uitat de lume – Azenhas de Mar, un loc mirific cu niște plaje salbatice și pustii. Aș fi putut ramane acolo forever…

februarie

În februarie am reluat ușor lucrul și am început pregătirile pentru programul de rezidențe de la Lisabona pe care l-am curatoriat în 2018 pentru Forum Dança. Am vizitat și pentru prima data Guimares (fosta capitala culturala europeana 2012) unde am vizionat si cateva spectacole de dans in cadrul festivalului GUIdance organizat de Centrul Cultural Villa Flores (unul din lucrurile care au ramas dupa momentul 2012). Super-nice (re)întălnirea cu spectacolul creat de Vera Mantero – care va veni pentru prima dată la București pentru un master-class de 5 zile în mai 2019 la invitația Ștefaniei și a Institutului Prezentului. Sau piesa cu accente butoh coregrafiată de Joanna Von Mayer Trinidade, unii din coregrafii portughezi care au participat la programul Emotional: rethinking dance din 2013). WayneMcGregor (pe care l-am prezentat și eu la București în festivalul de dans britanic din 1998) a fost clar în stilul lui propriu însă spectacolul realizat de Rui Horta cu foarte mulți neprofesioniști a fost chiar foarte neinteresant. Aș zice chiar plictisitor, așa cum nu mă aștepam să fie. Așa că la un moment n-am mai rezistat și am ieșit la un pahar de vin. în finalul călătoriei lusitane am poposit și la Porto pentru un pahar de porto, direct din butoaiele Sandeman. 

martie

Am lansat programul Platforma Zona cu un prim atelier de management cultural #START la LINOTIP. Am și discutat un pic cu colegii mei despre continuarea showcase-ului +DANS. Care iată, în final nu s-a mai intamplat în 2018. Si nici nu cred ca va mai exista prea curand….

Tot în martie am trimis o scrisoare deschisă “Cultura Vie este o prioritate națională” care a ramăs însă fara nici un ecou.

Ah și am finalizat ultimele pregătiri pentru prima călătorie emoțională în Japonia. Am plecat cu primul grup la Tokyo unde eu și Andra am ajuns primii cu o cursa AirChina via Beijing. Am făcut o mică haltă și am un băut un latte la Starbucks, simbolul capitalismului din China comunistă.  În primele zile la Tokyo a plouat și a fost foarte frig. Cu toate astea ne-am plimbat, am vizitat cu totii Mori Art Museum unde am văzut o excelentă retropsectivă “Seeing and Believing”, realizată de super-artistul vizual Leandro Erlich. Întâlnirea cu studioul lui Kazuo Ohno precum și atelierul de dans condus de fiul său Oshito Ohno a fost emoționantă. Your body is an art work. You are a Rose….Am poposit într-una din nopți și la Curva, unul din localurile vechi japoneze din Shibuya anterior unde am băut un umeshu excelent. Am fost și pe la Miraikan în Odaiba, unde am avut parte de un spectacolul din partea robotului dansator precum și în cartierul Daikanayama la faimoasă librărie Tsutuya, unul din locurile mele preferate. A urmat întâlnirea cu Castelul Samurailor din Himeji și o cură binemeritată de onsen-uri la Beppu. Aici, cel mai tare a fost cel liber mixt, în aer liber de pe munte, în compania unor japonezi simpatici care își mijeau ochișori la corpurile noastre albe-goale de gaijini. Am vrut să mergem să dansăm și într-un onsen cu noroi, unde am luat însă plasă din cauza unui web-site în engleză expirat. Am apucat însă ne mânjim cu namol și să râdem unii de alții. Next, a urmat o cură puternică de artă contemporană pe insula Naoshima, unde există cred cea mai mare densitate de muzee și opere de artă. Extraordinar cum au putut japonezii să transforme o groapă de gunoi într-un loc plin de cultura si arta. A fost clar unul din highlight-urile călătoriei. La Naoshima am stat 2 nopți însă puteam sta liniștit încă două-trei. În prima seară am reușit să prindem bilete la show-ul de noapte a lui James Turrel, unde Diana a avut o criză de râs, în timp ce alte 3-4 persoane adormiseră în lumina crepusculară. How nice it was. Au fost zile pline de artă contemporană iar în ultima zi am poposit la un ceai și o plimbare pe insula Teshima. Din nou, cu multă artă japoneză contemporană. A urmat întâlnirea cu căprioarele din Nara (unde am dat de zor din cap) și cireșii înfloriți de pe muntele Wakakusa unde ne-am dus dimineața devreme cu bicicletele ca să scăpăm de fluxurile masive de turiști. La Nara am stat intr-un apartament japonez excelent și am dormit cum altfel pe tatami.  Kyoto a fost ca întotdeauna seducător și fermecător. Aici cireșii înfloriți ne-au încântat zilnic pașii și sufletul. Am avut și o nouă porție de de butoh cu Ima Tenka (pe care o cunoscusem cu ocazia proiectului Eastern Connection în 2014). Am văzut chiar și un spectacol cu ea într-un teatru super mic, unde eram maxim 10 spectatori. Intr-una din zile am ajuns cu Camelia la restaurantul Izusen, ținut de niste calugari zen, din complexul de temple zen Daitokuji-Ji. Desigur, ne-am delectat cu toții cu sake, umeshu (ah ce bun mai este) și ceva bere Asashi. Am fost chiar și la un karaoke cu Diana, Seba, Andra si Andrei, unde am cantat cu totii “Pupaza din tei” într-un bar japonez… La plecare le-am oferit tuturor o oră din viața mea de care sper să-și aduca aminte peste timp.  Ultima zi am fost la o degustare de sake și am urcat cu toții la templul Fushimi-Inari și am admirat apusul soarelui. Domo Arigatou.

aprilie

Ohayou gozaimaso. Primul grup a plecat din Kyoto, al sosit și al doilea via Tokyo cu ceva întârziere. Ne-am împărțit în doua case, eu am stat cu fetele-gheișele. Am revenit cu drag la Ryoanji zen temple unde ne-am bucurat de cireșii încă înfloriți și de ceai japonez asezonat din plin cu tofu. Am descoperit-o pe nebuna de Yayoi și frumoasele maiko. Am petrecut Paștele cu oameni dragi la un ryokan tradițional cu un onsen cu apa tulbere. După un drum lung cu aubuz și telecabine de tot felul, ne-am delectat cu un ou negru și clocit în apa muntelui, uitandu-ne în zare la muntele Fuji. Și ne-am pierdut la apus de soare pe cărări de munte pe drumul vechi care lega Kyoto de Tokyo. La finalul zilei ritualul meu traditional a inclus o vizita la un onsen într-o liniște deplină. Și o cină Kaiseki tradițională cu mult pește. În ultima zi impreuna cu alti amatori m-am lăsăt toropit de frumusețea onsen-ului Tenzan. Unde am băut și un ceai făcut cu apă termală și m-am topit în culoarea primăverii. Aș fi putut rămâne acolo toată primăvara…A urmat din nou Tokyo și vizita la studioul de dans butoh a lui Kazuo Ohno din Yokohama. Aceeași energie faină, în plus am dansat cu bețele de bambus. Am făcut și 2 excursii simpatice de o zi la Kanazawa – unde am admirat casele samurailor din cartierul Higashi și ne-am tocit picioarele prin parcul Kenrouken. Aici am făcut o pauză mai lungă și unde ne-am stins setea cu un sake rece. Întâlnirea cu Muzeul Secolului 21 (ah ce arhitectură) și piscina aceluiași Leandro a fost fermecătoare…Mai aveam puțin și puneam de un performance cu japonezii prezenți în nume mare. De acolo mi-am luat niște espadrile japoneze foarte ușor și tot acolo am mâncat într-o ambianță specială. Ultimul drum a fost la MatsushimaBay, unul din cele trei locuri oficiale spectaculare din Japonia. Pe celelalte 2 locuri – insula Miyajima cu templul ei faimos foarte aproape de Hiroshima și linia de nisip cu pini de la Amanohashidate de lângă Kyoto –  le văzusem deja cu ocazia vizitelor anterioare. A fost e drept un drum mai lung cu un shinkansen si un tren local. Am alergat rapid să prindem un vapor unde n-am putut să mă obțin și m-am dat un pic în stambă. Colegii mei au zâmbit lung (doar mă știau) japonezii însă m-au aplaudat la scena deschisă. Iar o doamna amabila m-a prins pe deck și mi-a aratăt niște pași de dans japonez. Era cât pe ce să-i fac călușul românesc…Insule mici, cu pini frumoși, răsăreau la tot pasul. Am descoperit pe ultima suta de metri a călătoriei noastre, un templu cu niște picturi foarte frumoase și un cireș superb înflorit la care am rămăs pironit minute în șir. După o cină cu stridii ne-am urcat cu toții într-un tren shinkansen rapid care ne-a dus înapoi la Tokyo.  După ce a plecat și grupul 2, în sfârșit m-am mai relaxat iar ultimele zile au fost mai chill. Am băut la pas mărunt cartierul Daikanayama (unul alt loc preferat), m-am văzut cu echipa de la Saison Foundation la un un shushi gustos și am explorat de zor cafenele faine din cartier. În ultima seara am fost și o baie publică, unde am văzut un super-japonez tatuat, Pe scurt călătorie emoțională în Japonia a însemnat 11 orașe/locuri vizitate în 30 de zile, respectiv peste 3200 de km facuti cu trenul, bicicleta si vaporul (din care peste 100 km cred că au fost pe jos). Am slăbit 5 kile, nu glumesc deloc. Not bad at all. Ne-am întors în Europa cu Air China (biletul a fost super-ieftin, am plătit mai putin de 500 de Euro) și am făcut o mica haltă în Italia, unde am sărbătorit ziua mea. Cu mult pizza și paste a la sorrentino. 

mai

Am început luna în forță tot cu o plecare, din nou la Lisabona. De această dată din dubla postură de curator și coordonator de proiect pentru prima rezidență-incubator Emotional 2018 organizată de Forum Danca și co-finanțată de AFCN. Am petrecut câteva zile frumoase cu Ioana & Hermina & Simona Deaconescu & Ciprian. Eu am stat într-o cameră simplă, aș zice chiar spartană undeva prin Graca. Rezidențele au mers foarte bine și artiștii români cred că s-au simțit foarte bine. Din păcate echipa ICR Lisabona a continuat să ignore în continuare mesajele mele. Aceeași metodă ca la ICR New York. Nu vă speriați, dăcă nu primiți răspuns la mesajele voastre, asta este. Se pare că este una din practicile la modă ale ICR-ului de azi… De la Lisabona, pe 15 mai am plecat aproape direct la Amsterdam unde am fost singurul român invitat (din peste 100 de invitati) la European Cultural Challenge. Evenimentul a fost, asa cum au anuntat organizatorii “a 2-day advocacy retreat that brings together about 100 stakeholders from a broad range of disciplines and backgrounds. Together, we will explore cultural answers to the pressing challenges that Europe is facing today”, o intalnire profesională  foarte faina (asa cum se poate intampla doar intr-o tara unde cultura este respectata) organizata de European Cultural Foundation  cu ocazia premiului Princess Margriet Award. Eu am participat la panelul „Civic Role of Public of Cultural Institutions” unde s-a discutat mult despre nevoia de deschidere a institutiilor culturale catre comunitate si oameni. Am atins desigur si problemele artistilor si operatorilor culturali din Estul Europei, de nole primele semne de iliberalism (vezi ascensiunea extremei drepte in Europa) și desigur dictatura lui Orban in Ungaria si noul regim politic in Polonia, precum si atacul asupra justitiei în Romania. Seara am avut parte de un program cultural oferit de orchestra unui mic centru cultural din Polonia – Borderland, unul din premiantii din 2018 ai faimosului premiu (care a fost acordat în 2012 si romanilor Dan si Lia Pejovschi).  Tot în luna lui florar a demarat si turneul nostru Dans-Wanderer cu un prim performance Călătorie către mine însumila Centrul Replika – gazda noastră primitoare din București. Ne-am simțit ca de obicei foarte bine. Trebuie să recunosc că mi-e tare drag de tablița de cretă și florile care ne așteaptă calde și deschise la intrare. Și de căldura oamenilor care cu resurse puține știu să te facă să te simți ca acasă. Dacă n-ați vizitat încă spațiul să vă duceți neapărat în 2019, o să găsiți niște oameni frumoși și spectacole foarte faine. Tot în mai m-am înscris în USR. La sectorul 1 situația era (și este din pacate explozivă) așa că am ajuns la sectorul 3. M-am dus acolo, clar, după Florina, ONG-ista deputată.   Cam tot pe atunci am lansat și programul de mentorat pentru tineri artiști și manageri culturali. Am avut câteva întălniri bune la AFCN și la Seneca Anticafe. Iar pe Skype am discutat cu cei care nu erau din București. Unul din lucrurile de care-mi aduc aminte cu drag, a fost lansarea pe 23 mai a noului magazinul Turmeric & Cardamom care face papa bio și foarte gustos. M-am bucurat să văd că un alt vis frumos s-a implinit. 

Tot in mai am mai făcut o scrisoare deschisă – Nu distrugeți sectorul cultural, cultura vie și AFCN, care a fost semnată de peste 115 persoane. Din fericire până la final de 2018 AFCN a reușit să supraviețuiască.

iunie

Cireșar a început cu primul spectacol din turneul Dans-Wanderer la Timișoara. AMBASADA și timișorenii ne-a primit ca de obicei cu caldură. Urmele competiției pentru candidatura orașului pentru titlul de capitală culturală europeană 2021 însă se sterseră complet. Nici un banner, nici macar stencil-urile de pe asflat nu se mai vedeau. N-a venit nimeni din echipa TM 2021 deși în 2017 păreau foarte interesați de idea de a aduce dans contemporan mai mult la Timișoara. Nu contează, Cosmin danseză (o mică parafrază la Jean boxează). M-am bucurat să revin again la Timișoara acolo unde s-a născut prima idee de wandering. Și să descopar oameni noi la Calatorianoastra de la Ambasada și desigur câtiva prieteni vechi. Rămîne-mă. Adela, a fost și ea prezentă și la final mi-a făcut un cadou frumos (e secret așa că nu vi-l spun). Am dansat, am spus adevăruri despre noi, ne-am provocat și iar am dansat. De la Timișoara am dat o fugă la Sfântu-Gheorghe la Teatrul Andrei Mureșanu, locul unde 2004 primeam Marele Premiu al Festivalui Atelier pentru spectacolul Paradis Serial. Ca de obicei wanderingul în 3 a fost emoționant, iar unul dintre participanți ne-a scris pe email:

 “Draga Cosmin, Iti mulțumesc pentru aceasta experiență frumoasa, liniștitoare si tulburătoare in același timp. Privirea ta intensivă încărcată cu bucurie, curiozitate și acceptare, firea ta jucăușa, modul tău de a apropia aproape de limita, puterea și voința de a ridica și tine greutatea altuia, sufletul tău deschis pentru a dărui și a primi m-a uimit profund. Mulțumesc pentru acest dar cu totul excepțional si important in viata mea…”

Tot în iunie am ajuns și la Hammamet selecționat din peste 200 de aplicații pentru a participa la proiectul TANDEM Shaml (aflat la a 5-a ediție). Era prima întâlnire kick-off din Tunisia unde am participat cu toții cam 40 de persoane, din care participanți din Europa, 15 din Africa și Orientul Mijlociu, cam 4-5 moderatori în jurul nostru și alți 4-5 reprezenați ai finanțatorilor. Știam de proiect încă din 2012 când am participat la unul din primele tandemuri la Chisinau. Conform programului anunțat, urma să-mi aleg un coleg de pe continentul africa cu care urma să dezvolt un proiect mic internațional. La început a fost mult (prea mult) speed-dating și multe întâlniri informale fără prea mult content. Formatul propus de organizatori mi s-a părut greșit. Aveam să am dreptate, pentru că în ultime 2 zile lumea a intrat într-o competiție acerbă încercând să-și găsească “jumătatea de pereche” profesională. Oamenii puțini care-mi plăcuseră, în final și-au ales parteneri europeni cu carte de vizită mai puternică – că deh nu se compară Milano, Barcelona, Lisabona cu Bucureștiul nostru mioritic. Am ramas single și cu zâmbetul pe buze. Insă nu mi-a parut rău deloc de timpul petrecut la Hammamet. A existat și o parte invizbilă foarte faina de după ateliere, unde la un pahar de suc am dansat (eu, călușarii) și am cântat cântece locale. Cu unii dintre cei care pe i-am cunoscut înca păstrez legatură, sunt sigur ca vom face proiecte mai devreme sau mai tarziu. 

Cam în aceeași perioadă am aflat că aplicatia mea la BOZAR cu proiectul Emotional Europefusese selectionată, how nice. And thank you. 

iulie

Luna lui cuptor a debut pe 3 iulie cu o dezbatere ”Cultura (com)promisă”organizata de USR Bucuresti alaturi de colega mea Raluca Pop – expert in politici culturale, Ruxandra Wring si Ana Ciceala. Eu am participat ca membru USR, prima iesire publica ca membru de partid. Am prezentat cateva din ideile mele pentru un Bucuresti, fac aici mai jos un scurt rezumat pentru posteritate: 

1. Reforma instituțiilor de cultură aflate în administrarea Primăriei Municipiului București (PMB)/ 2. Transformarea CREART într-o instituție mult mai activă și mai prezentă în comunități, la periferie, în cartiere. 3. Transformarea ARCUB într-un centru european de rezidențe artistice pentru artiști români și străini. Cum ar fi sa existe la Bucuresti niste opere de arta create de un Anish Kapoor sau James Turrell la Piata Universitatii ? In loc de monstruozitățile care costă milioane de euro….4. Reforma sistemului de finanțare, în sensul transparentizării acestuia, al deschiderii către un număr tot mai mar de artiști de valoare; trecerea de la finanțări anuale la finanțări multi-anuale; dezvoltarea unui corp de experți evaluatori capabili să evalueze obiectiv programele și instituțiile de profil. Aici am vorbit și despre implementarea la nivelul local a unui nou mecanism de finanțare, după modelul AFCN. Am propus ca in loc sa facem spectacole si concerte cu artificii care costa milioane de euro sa investim cam 16% (100 milioane lei) pentru acest nou mecanism de finanțare transparent si profesionist. 6. Investiții în infrastructura culturală: reconversia unor spații industriale, renovarea și reabilitarea unor spații aflate în proprietatea Primăriei și transformarea lor în spații dedicate actului cultural și artistic. 7. Înființarea unor centre comunitare culturale, cel puțin unul în fiecare sector, prin care publicul larg să aibă un acces facil, real și dinamic la actului cultural. 8.  În cadrul Direcției de Cultură care există la Primăria Capitalei, am propus să funcționeze un Centru de Mobilitate și Formare Culturală Europeană (MOB). Experții acestui centru îi vor sprijini pe managerii instituțiilor de cultură din București și pe artiști, vor organiza stagii de pregătire și instruire în parteneriat cu instituții europene de prestigiu si va atrage fonduri europene pentru sectorul cultural. 9. Am mai propus dezvoltarea și atragerea de noi categorii de public. Să fie încurajate proiecte și inițiative care se adresează cu precădere unor categorii defavorizate de public: persoane cu dizabilități, persoane vulnerabile și persoane cu risc de excluziune socială.

Toate bune si frumoase însă practic imposibile in Bucuresti, așa au mentionat puținii colegi de breasla culturală prezenți la dezbatere. Tot în iulie am demarat in cadrul unui cluster mic despre propunerile pentru domeniul cultura pentru viitorul program de guvernare USR. Sunt tare curios ce o sa iasă până la final. A trecut iată anul, mâine incepe campania pentru europarlamanetare și încă nimic nu este finalizat…Din pacate USR-ul nu este ce ar fi trebuit să fie. Însă Ok ajunge cu politica. 

Ziua de 20 iulie m-a prins la Veneția, unde am fost sa mă întâlnesc cu draga mea Gabi. 

In ultima zi a lunii am zburat la Timisoara și de acolo la Socolari unde am tinut un lecture pentru participanți la tabară de management cultural (mulțumesc pentru invitație Dana Sarmes si Asociatia Contrasens). Și am prezentat un nou format de spectacol Dans-Wanderer, în care prima parte s-a desfășurat în aer liber. Mulți copii și tineri printre spectatorii care au rămăs până la final. La Socolari am gasit cumva o lume mai aparte, mai linistită și mai deschisă. Departe de lumea nebună a orașelor mari, oamenii sunt mai asezați, mai calmi. Zona e foarte frumoasă, plina de artiști din Timișoara care se mută-ncet acolo si care se ocupa de stupărit, deschid galerii și spatii expozitionale super-tari. Mâine-poimaine va apare cred și un teatru la Socolari. Am mancat și multe mure de pe malul drumului.

Tot în iulie am lucrat și la aplicația pentru Centenar la Ministerul Culturii. Din pacăte mult timp și multă muncă degeaba. Așa cum de multe se intampla când ești independent. 

august

Luna foarte fierbinte a verii, a fost dedicata in mare parte atelierelor. Primul a demarat in tromba la Alma Vii, nu foarte departe de Biertani și Sighisoara, intr-o zona mirifica. am fost un grup mic de 7-8 persoane insa foarte colorat, viu si dedicat. Am fost primiti excelent de localnici iar biserica fortificata din Alma Vii ne-a fost studioul nostru de dans zilnic. In primele zile nopti ne-am uitat si la ceva filme de dans, unele chiar cu Pina Bausch. Am dansat cu copacii, cu stelele, cu natura. Si din cand in cand ne-au muscat tantarii. Trei familii locale au avut grija de noi si ne-au pregatit micul dejun si pranzul, am primit cadou si o sticla de tuica locala. Am dansat chiar si cu tineri muzicieni  de jazz si AC Leonte, cu care ne-am intersectat la Richis si Biertani. Super-faina intalnirea. Insa unul din lucrurile noi (si care mi-e mi-a placut cel mai mult) a fost sa ne dansam unii altii, dimineata devreme. Ce fain, e sa te trezeasca cineva din somn dansand doar pentru tine…Abia astep urmatorul atelier din august 2019 care va duce mai departe experientele mele imersive. 


În august, in timp ce eram la Alma Vii, au venit si rezultatele la proiectulul depus la Ministerul Culturii. Proiectul a fost admis însa cu rezerve ???. Am fost un pic perplex, cum adica admis cu rezerve ? Am aflat ulterior că evaluatorii au decis ca evenimentele internationale incluse in proiect să nu fie finantate pe motiv ca nu aveau public suficient. Cum poți să faci asta? De unde știi tu evaluator de la MC că nu va fi public la Lisabona. Deși în proiect erau acordate puncte importante pentru evenimentele internaționale prezentate în conexiune cu sărbătorirea Centenarului. Și în plus au specificat că la final va trebuie să oferim garantii cum că proiectul s-a încadrat in obiectivele centenarului. What the fuck, ce garanții ? Adică nu fusese selecționat odată, ce garanție să le mai dai. Am decis sa renunțam la co-finanțarea oferită pentru că nu era deloc OK modul în care proiectul fusese evaluat și condițiile de finanțare. Așa au dispărut și banii pentru organizarea +DANS, care era cea mai importantă componentă a proiectului.

De la Alma Vii am plecat imediat la plaja Corbu pentru un primul retreat Dans-Wanderer. Unde a fost foarte fain. Mare, plaja, dans, stele, luna, yoga la rasaritul soarelui, oameni frumoși si calzi. Unii din ei la prima intalnire cu mine si dansul contemporan. Mai multe nu va spun. Puteti însă citi mai multe aici. 

In august, mi-am oferit cateva clipe de liniste și am facut o vizită scurtă la Budapesta pentru a-mi vedea fratele și pentru a ma bucura de cadoul special oferit de ziua mea. Care a fost simply, un concert live cu Melody Gardot, una din canteretele mele preferate. What a lovely gift. Our Love is Easy. Your heart is  as Black as the Night…Am vazut super-expoziții și super-muzee. Si in final am concluzionat cumva norma – suntem la ani-lumină față de viața culturală din Budapesta.  

septembrie

Toamna m-a prins lucrând din nou la proiectele pentru 2019. Este cred, cel mai dificil lucru.  Sa ai proiecte in derulare si in acelasi timp sa initiezi altele noi. Am decis sa aplic pentru un program de rezidențe dedicat Gabrielei la comerarea a 10 de la plecarea ei fulgeratoare. Oare ce ar zice ea de cum merg lucrurile in Romania ?

De la Bruxelles am plecat rapid la Lisabona. Intr-o prima faza pentru a ma intalni cu Alina care avea sa-si realizeze prima sa expozitie de foto-video in strainatate in deschiderea proiectului #Cartografias, organizat de prietenii mei de la Forum Danca. Si desigur pentru premiera proiectului Dans-Wanderer in orasul cu cele 7 coline (ca si Roma). Programul a inclus un atelier de 3 zile si 2 evenimente performative. Atelierul nu s-a bucurat de foarte multa atentie, au fost doar 4-5 persoane si culmea majoritatea dintrei turisti rusi sau corpuri migratorii. Portughezii n-au parut deloc foarte interesati de propunerea mea de a-si descoperi orasul prin intermediul dansului.

Iar sub impactul retreatului Wandererde la Corbu mi-am propus să fac un un nou performance pentru sezonul estival, când toată lumea este la mare, la distracție. O super-provocare, ca deh nu-mi place sa fac proiecte usoare. Așa că am mai pus de un proiect la AFCN pentru iulie 2019. In urma discutiilor cu colegii portughezi, am concluzionat ca ar fi frumos sa continuam colaborarea si chiar sa o dezvoltam aducand 2 tineri dansatori/coregrafi la PACAP. alt proiect in lucru. În plus am dat o mina de ajutor colegilor mai tineri din programul #START de mentoring care urmau si ei sa depuna aplicații la AFCN. 

Am plecat foarte pe rapid la BOZAR la Bruxelles la prima intalnire kick-off a proiectului Next Generation, Please! unde mi-am cunoscut cei 13 colegi/parteneri care vor derula proiecte educaționale și artistice în cadrul programului. Am avut și o întălnire foarte bună cu echipa ICR de la Bruxelles care a fost interesată să sprijine proiectul meu, care va aniversa de o manieră independentă Președinția Romaniei a Consiliului Uniunii Europene. Bruxelles mi s-a părut de data asta mult mai uman. Ultima vizită fusese în 2013 cu ocazia ultimei finanțări primite de la Uniunea Europeana și atunci mi s-a părut foarte rece. La Bruxelles am stat în camera lui Harry Potter (eu aș fi pus în camera și o baghetă magică) și am dat o raită în piața centrală din Bruxelles pentru o porție de moules și o bere albă Hoegarden. 

Am fost și la Piatra-Neamț unde la invitația Teatrul Tineretului am prezentat o nou format de Călătorie. aici s-a petrecut in fapt unul din primele mele debuturi artistice. Undeva prin 1997 cred am facut miscarea scenica la un spectacolul de teatru Leonce si Leonapus in scena de Nicky Scarlat. Si tot aici fusese prezentat in 2001 spectacolul “Proud to be Here” realizat de coregrafa elvetiana Katarina Vogel, spectacol produs de festivalul BucurESTi.VEST la propunerea Gabrielei. Publicul prezent a fost în majoritate foarte tanar. Si a primit propunerea noastra cred foarte bine. Foarte putini din spectatori vazusera in viata lor un spectacol de dans contemporan si aproape nimeni nu avusese parte de o experienta imersiva. Mi-a fost luat si un interviu scurt de o persoană din public. Camera mea avea vederea catre munti. Ce frumos, mi-a placut sa ma trezesc si sa vad muntii in zare. Desi sejurul a fost foarte scurt mi-a placut energia pe care am gasit-o acolo. Sper ca intr-o zi sa mai revin candva la Piatra Neamt pentru orasul are o energie buna. Iar Gianina face clar o treaba foarte buna acolo. 

De la Bruxelles am plecat rapid la Lisabona. Intr-o prima faza pentru a ma intalni cu Alina care avea să debuteze internațional cu prima sa expoziție de fotografii și video în deschiderea proiectului #Cartografias, organizat de colegii mei de la Forum Dança. Și desigur pentru premiera proiectului Dans-Wanderer in orașul cu cele 7 coline (ca și Roma). Programul a inclus un atelier de 3 zile și 2 evenimente performative. Atelierul nu s-a bucurat de foarte multă atenție, au fost doar 4-5 persoane și culmea majoritatea dintre ei erau fie turiști rusi sau emigranți. Portughezii n-au părut deloc foarte interesati de propunerea mea însă cei au venit au avut niște momente faine, sper.

octombrie

primele zile la Lisabona au fost foarte călduroase. M-am bucurat sa fiu la Lisabona cu Koko si cu Lina, au ajuns și ei pe 2 octombrie. In prima noastra seara impreuna ne-am ospatat cu niste lulas si swordfish asezonat cu ceva vihno verde. si am discutat pina noaptea tarziu despre proiectul nostru, owenership, co-creation si cate si mai cate… Wanderingul in 3 a fost cumva foarte diferit. Poate si pentru ca am avut emotii mari, pina in ultimul moment, unul din spectatori n-a confirmat. Ne-a salvat insa Alina noastra draga, care nu vazuze inca formatul asta de wandering. Isabella, brazilianca cu care m-am vazut eu, mi-a scris ulterior intr-un email „I have to say that to participate of your project danswanderer was outstanding, an unique experience and one of the most intense of my life. It was such a pleasure to be part of it and get to know you, Judith, Idris and the girls. And the way it finished… in a breathe like a dream. Amazing!”. A urmat si Calatorianoastra la care au participat destul de multi profesionisti si studentide la PACAP. Cumva, ca de fiecare data cand sunt dansatori in sala,  fost dificila intalnirea cu publicul local. Spectatorii au intrat destul de greu in propunerea noastra, insa cateva momente au fost faine si emotionante. Iar overall a iesit foarte bine. La spectacol a venit si Sara pe care o cunoscusem la Hammamet. si care mi-a propus sa intru intr-un proiect european. Am acceptat pariul si am avut cateva intalniri foarte buna. Cu aceasta ocazie am vazut si spatiul unde lucreaza Francisco Camacho, coregraful care facuse vâlva la Bucuresti în 1997 în inchiderea festivalului de dans portughez. Dupa Lisabona am luat trenul si am plecat la Guimares unde am prezentat PARTYingul în inchiderea unui festival mic si local. Orasul era foarte viu, se intamplau foarte multe expozitii, performance-uri, prezentari de moda…Am facut si un wandering individual impromptu intr-un parc super-frumos. Am avut in total cam 30 de participanti, chiar si cativa dansatori. Era duminica noaptea iar orasul se pregatea de o noua saptamina de lucru. Au ramas pina la final doar 4 muschetari-dansatori (2 fete si 2 baieti) care au dansat cu mine pine spre ora 4 dimineata. N-am apucat sa vedem rasaritul insa chiar si asa a fost super-strong. 

Am luat trenul inapoi spre Lisabona exact la timp pentru a ma intalni cu Alina pe aeroport, se intorcea si ea acasa zambitoare. Am revenit pentru cateva zile acasa, timp pentru ceva odihna. 

Dupa 6 zile am luat din nou avionul catre Lisabona de data asta pentru rezidenta-incubator finala la care au participat Tahni Holt (care fusese la Bucuresti in 2014 la studioul ZonaD si pe care o revazusem la Portland in 2017 cu ocazia turneului meu american), Mauricia – o artista la inceput de drum insa care va face cred cariera. Si Judith alias Lina impreuna cu Radu, care incepeau sa lucreze pentru prima data la un proiect artistic. Programul a fost foarte divers, am avut prezentari de filme, serie de jam-sessions cu muzica live –ah ce frumos au cantat Gilberto la vioara si Radu. Judith a condus si ea un nou format de atelier care a fost super-plin, peste 20 de dansatori si actori interesati au venit. S-a lucrat intensiv iar prezentarea a iesit foarte bine. Eu am mai ramas 4 zile in plus si am lucrat la raportul pentru AFCN. pretty boring insa foarte necesar. 

noiembrie

La inceput de noiembrie m-am vazut cu Ghislaine de care ma leaga o lunga prietenie si experienta profesionala. Ne-am cunoscut acum peste 20 de ani, in 1996 la Sofia cu ocazia unei intalniri IETM. M-a invitat imediat sa fac un internship la shinkansen, in cadrul unui  proiect interdisciplinar„European Choreographic Forum” la Dartington in cadrul bursei mele oferite de British Council la finalizarea cursurilor teoretice de la ECUMEST….Ne-am vazut, dimineata la o cafea in cartierul Santa Catarina, timp in care am depanat amintiri. Pe ultima suta de metri am facut o vizita la Cascais pentru un apus de soare si am fost si la Belem pentru a vedea expozitie temporara „Amour ?!”. Expozitia a fost so-so, insa cateva lucruri mi-au placut mult. (Re)intalnirea cu Marina si Ulay – Breathing in, Breathing out,cu piesa imensa rosie cu scene de sex de Gérard Fromanger  – Rouge, nus  precum si un film iranian muzical pe 2 screen-uri care m-a dat pe spate. Filmul l-am vazut de 2 ori asa de tare mi-a placut insa nu mai stiu numele artistului. Desigur ca la final mi-am oferit si 4 pastes de nata facuti in Belem. 

Am revenit la Bucuresti si am continuat pregatirile pentru ultima prezentare EMOTIONAL de la LINOTIP. Am primit-o si pe Mauricia la Bucuresti. Mi s-a parut cumva normal sa-i ofer sansa sa se intalneasca si cu scena artistica de aici. Prezentarea a fost foarte lunga, au fost prezenti aproape toti artistii de la Lisabona, iar la final am prezentat filmul documentar facut de Alina. 

Am plecat din nou la Bruxelles, de data aceasta pentru a-i cunoaste pe cei 5 participanti belgieni si pentru a participa la primul seminar din Next Generation, Please! dupa care impreuna cu Simona de la ICR, am facut o vizita la PianoFabriek, un super-centru cultural de cartier cu 4 sali de dans (din care 2 spatii mai mari decat spatiile de al CNDB si LINOTIP la un loc), un spatiu expozitional si multe alte spatii de lucru. directorul Centrului era interesat de proiectul #dansliteratura (pe care-l propusem ICR-ului din Bruxelles in 2017) si in final mi-a propus sa venim la PianoFabriek in luna iunie pentru o mini-rezidenta cu poeti romani si belgieni, rezultatele proiectului urmand sa fie prezentate in cadrul unui festival in aer liber intr-un parc din apropiere. Am acceptat propunerea asa ca in 2019 se pare ca voi avea doua proiecte la Bruxelles. 

Pe 13 noiembrie s-au prezentat si rezultatele de la AFCN. Cel cu rezidentele trecuse. Insa ambele proiecte de la dans fusesera respinse. Am cerut notele si grilele de evaluare, unde cu stupoare aveam sa aflu ca ambele proiecte fusesera notate foarte prost de un evaluator, grilele de evaluare si notele la cele doua proiecte foarte diferite fiind identice in proportie de 100%. cu siguranta nu putea fi decat evaluatorul trimis de Ministrul Culturii in comisii. portughezii au renuntat sa mai faca contestatie. la final de noiembrie insa eu am depus contestatia pentru proiectul meu, pentru ca mi s-a parut nedrept ca munca si creativitatea mea sa fie aruncata la cos de cineva care sigur nu avea nici o experiență în zona dansului.

La final de noiembrie am primit un cadou minunat. S-a nascut Darius, nepotul meu. O ce veste minunata, am un nepot mare si frumos cu ochi albastrii. 

decembrie

Finalul anului m-a prins încă într-o perioadă de lucru intensivă. Am plecat la Iași și la Sibiu unde am organizat 2 ateliere de management cultural în cadrul programului #START. La Iași nu mai fusesm din anii 2000 de la festivalul EURODANS condus de regretatul critic de dans Dan Brezuleanu. Orasul parcă s-a schimbat foarte mult în bine și am gasit o energie bună, pozitivă cu locuri  noi. Prima zi a atelierului de la Iasi s-a tinut la Teatrul Fix, un spațiu mare deschis teatrului și dansului, amplasat însă mai la periferie într-o hală industrială ținut în viață de niște oameni/actori/regizori inimoși. Au venit destul de mulți participanti, ieșeni însă și din orașele apropiate. A doua ne-am intalnit la MERU, un spațiu multi-disciplinar aflat intr-o fostă cladire a Securității. Un loc viu cu foarte mulți tineri, fără dar și poate datorită barului care susține financiar activitățile culturale. Seara am vazut un spectacol pe tema drogurilor unde am aflat si de faimosul drog „crocodil” (care în timp duce la pierderea cărnii de pe oase). Am avut discuții faine la Iasi și sper ca intențiile pozitive să continuie și în 2019. De la Iași am revenit la București si am plecat din nou, de tata asta la Sibiu unde am ținut atelierul la Fundatia Comunitara. Alti oameni frumoși și interesați să miște lucrurile. La finalul fiecărui atelier am continuat programul de mentoring intensiv și m-am intalnit cu aproape toti într-un tete-a-tete consulativ pe teme culturale.

Printre picaturi a trebuit sa finalizez si aplicatia si bugetul pentru Europa Creativa. I keep the fingers crossed desi cred proiectul are sanse putine, din experienta mea de lucru internaționala.

Am revenit la Bucuresti pentru a finaliza ultimele sesiuni de wandering in trei la Muzeul Hartilor. dD data asta am avut si cate un baiat in fiecare grupa si a fost un cumva mai diferit. Ce fain este cand se amesteca energiile si memoriile intre oameni. Timpul a trecut de fiecare data foarte repede si, desi a fost destul de urat afara (a plouat de fiecare data), experienta a fost faina. Si de data asta a exista un feedback pozitiv. Am reusit sa gasesc ceva timp sa scriu si pe blog dupa cateva luni. 

Contestatia mea a avut efect. Noi evaluatori de la AFCN de aceasta data au considerat (cred eu corect) ca proiectul #interesctii de la dans merita finantat. Asa ca in 2019 o sa va intalniti mai des cu mine si cu dansul. 

Insa dupa primul wandering, asa cum de alfel ma asteptam, m-a luat raceala care m-a doborat. Am zacut la pat aproape o saptamina pe antibiotice, m-a durut gatul, am tusit si mi-a curs nasul. Abia inainte de Craciun am inceput sa ma simt din nou mai bine. Am ajuns din nou la Predeal pentru 2-3 zile de repaos, am tras la hotelul meu preferat la Orizont cu sauna si piscina. Am dat o fuga si pentru un vin fiert la Cabana Trei Brazi. Iar dupa aceea am ajuns si la Sacele sa-mi vad fratele si locurile copilariei. Am fost si la mormantul parintilor mei si am aprins o tigara pentru mama mea cea draga. Căruia ii datorez multe, chiar viata mea de acum de artist. Am iesit cu totii sa vedem bradul din Centru, am baut un vin fiert. Craciunul a trecut rapid iar eu am dormit foarte mult. Chiar și 12 ore. 

Acum 2 nopti am fost la Climax, ultimul film a lui Gaspar Noe. mi-a placut mult, o satira a societatii contemporane, foarte violenta (si pe alocuri grauita) insa cu niste super-dansatori, ceva sangria si un drapel francez. Ar fi avut nevoie cred si de 2-3 momente mai calme (si fara zgomot) insa e clar ca regizorul a vrut sa ne violenteze. Ceea ce a si reusit, tinand cont de reactiile after-movie. Langa mine unul din spectatori ii spunea prietenei sale ca trebuia sa-si pastilele cu Xanax la el. Mi-e mi-a placut si poate pentru ca m-am uitat la el ca la un spectacol-film. Dupa film n-am putut sa dorm si lucrat pina noaptea tarziu la bursa Gabriela Tudor. Care va fi primul proiect al anului 2019. Iata, in curand se implinesc 10 ani de de la plecarea Gabrielei… 

Am continuat pina ieri în ultima zi a anului să raspund la mesaje și să planific lucruri noi pentru 2019. Care se pare va fi din nou plin de dans și întălniri frumoase. 

In perioada asta însă am (re)început să și citesc, semn de vacantă. pentru că, paradoxal, numai în vacanță mai am disponibilitatea de a citi. Prima carte a fost cea recomandată de Stef – Noduri –  care mi-a placut și am devorat-o rapid la Predeal. A doua – Lucruri nespuse – scrisă de Azar Nafisi (autorarea cartii Citind-o pe Lolita, care mi-a placut foarte mult acu vreme) o citesc acum. Autoarea vorbește foarte mult despre parinții ei, așa că am început și eu să mă gandesc foarte mult la mama și la tata. și cumva la copilaria mea.Frumos final de an. 

Ieri am trecut pe la Turmeric unde am cantat si primul meu plugusor pe 2018. Seara am fost cu Stef la Cold War, filmul polonez premiat la Cannes. Un film despre dragoste si viata cu un final neasteptat asa cum numai polonezii stiu sa faca. Mi-a placut si el mult. Imi place ca anul 2018 se termina cu carti si filme bune. 

Utima zi a anului 2019 m-a prins azi la o sauna si un jacuzi scurt. Am inchis ochii si am dansat invizibil in apa involburata si calda. Multumesc Robert Balan, tu esti vinovatul indirect pentru bucuria asta… La final de an, vreau să vă multumesc în egala măsura tuturor celor care ati fost alături de mine in 2018. Și desigur finanțatorilor care mă ajutați să-mi duc visul mai departe. A fost un an plin, emotional, plin de calatorii, dragoste si caldură. M-am bucurat de aproape fiecare clipa petrecuta cu voi si/sau în compania dansului. Sper să fim sanatosi și să revedem cu bine in noul an care se apropie în pași de tango, blues sau why not de dans contemporan. Sau de ce vreți voi. Si acum ultimele întrebări.

Sunteți gata de Noul An? V-ați luat sticla de sampanie? V-ați pus dorințele pentru 2019? Primiți cu plugușorul ?

Aho, aho, copii și frați, 
Stați putin și nu mânați, 
Langă boi v-alaturați, Și cuvantul mi-l ascultați,

Maine anul se înnoiește, Plugosorul se pornește, 2019 apare în zare, Și ne aduce o urare, Dansul crește-n noi, ușor-ușor, Ca un abur dintr-un nor  Si pocnește-n ca un bici Si ne face mai voinici Cele bune impreună Cele faine să se adune Și viața să le bucure

Pe artiști să nu-i uitați, Să-i iubiti si să-i iertați, Dansul, filmele și cărțile , Ielele sufletului , Fara ele, viata-i seacă , Hai să bem o tuică fiartă, Și un vinișor cu dor, Ia pocniti din bice măi , Si sunati din zurgali

Plugoșor cu patru boi
Ia mai manati, mai flacai! 
Hai, hai…

La Anu’ si la Mulți Ani !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

 

 

la final de an

la final de an

Am ajuns la finalul anului. Acum o noapte a nins si pentru o zi, zăpada a acoperit orasul. Acum a inceput sa se topească iar mizeria cuprinde din nou Bucureștiul. De cinci zile mă lupt cu o raceala rebela, sistemul meu imunitar e dat peste cap de prea multe calatorii, proiecte, probleme, situatii… Prea multe lucruri s-au întâmplat în ultima vreme, nici nu știu cu ce să încep.

* * *

Turneul danswanderer 2018 s-a finalizat cu succes. Am avut 14 reprezentații la București, Sfântu-Gheorghe (mulțumim Teantrul Andrei Mureșanu), Piatra-Neamț (un public excelent, thanks Gianina Cărbunariu), Socolari ( bravo Artă-n Casă), Timișoara (unde ne-am simțit ca acasă la Ambadada) și la Lisabona unde am avut și premiera internațională a proiectului în cadrul #cartografias (thanks Ezequiel and Forum Danca team).

Ultimele 2 evenimente danswanderer#3 au avut loc pe 10 și 11 decembrie la Muzeul Harților si Cartilor Vechi, un loc extrem de calduros la propriu si la figurat. Multumim din inima Cristina Toma & Despina Hasegan si sper sa ne revedem în 2019, poate cu un atelier despre harțile corpului. Deși răcit cobză, am fost prezent la întâlnirea wandering cu cei 6 dans-wandereri. A fost fain, sincer si puternic emoțional iar timpul a trecut foarte rapid. Doina a scris despre asta ieri pe Facebook, vezi printscreenul de mai jos:

Screen Shot 2018-12-16 at 13.42.20.png

Proiectul Dans-Wanderer mi-e tare drag. Și va continua în 2019 cu o nouă piesă coregrafică, noi retreat-uri și călătorii performative. Am finalizat cu bine și programul #START cu 2 ateliere de management cultural la Iași și Sibiu, unde am cunoscut locuri noi și oameni faini, interesați și ei să miște lucrurile ca și mine. cu unii dintre ei sper să ne revedem în 2019. m-am bucurat să văd că și programul de mentoring a dat ceva roade, unii din participanți au obținut și ei finanțări de la AFCN pentru proiectele lor viitoare. Super-nice feeling.

Tragem acum cortina peste Platforma ZonaD cu bucuria ca am putut ajuta oameni la inceput de drum. Vom reîncepe în curând în forță în ianuarie 2019 când vom relansa programul #START și bursele Gabriela Tudor în management cultural. Platforma ZonaD este un program multi-anual cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Tot in ianuarie vom începe și pregătirile pentru a prezenta spectacolul “Călătorie către mine însumi” pe 19 februarie la Craiova în cadrul stagiunii 11 + 1, organizate de Teatrul Național din Craiova, poate cel mai interesant program al unui Teatru Național din România.

* * *

Ieri, Iulia Popovici a postat pe contul Asociației Transsectoriale a Independenților din Cultură (Atic) despre sistemul de pensii pentru independenti. Am aflat, nimic nou sub soare, că pentru noi, artiști și managerii independenți “Practic, nu se poate face nimic, pentru că unii dintre voi, persoane fizice, nu PFA, au apucat să semneze înainte de 2017 vechea Declarație 600 (știu și eu cîțiva), modificarea retroactivă fiind practic imposibilă. Iar rezultatul va fi un dezastru.(…) Este nevoie de reglemăntări care să permită creșterea veniturilor în sectorul independent și reducarea ecartului din cei angajați la stat și independenți. Actualul sistem permite monopoluri și suprareproducerea unei forțe de muncă ieftine”. Sunt nominalizat direct, ca membru USR împreună cu Dragoș și Claudiu Năsui, să facem ceva. Singurul lucru pe care cred că-l putem face acum este să îndemnăm oamenii să meargă la vot în mai 2019 la europarlamentarele și desigur după aceea la alegerile locale în 2020. E clar ca Parlamentul trebuie schimbat. Am propus desigur unele măsuri importante pentru viitorul program de guvernare pe capitolul cultură care este încă în lucru la USR. Să vedem însă ce va ieși în final. Un lucru este clar, inechitățile între bugetari și independenți au crescut enorm în ultimii 2 ani. Colegii noștii au salarii mult mai mari, tichete de vacanță, pensii asigurate, noi avem doar libertatea. Care însă de multe ori nu ține de foame și nici de pensie.

Revoluția fiscală lansată de PSD a lovit bine în noi. Și n-am văzut ca artiștii să se revolte înafara bulei Facebook.

De multe ori mă întreb cum a fost posibil să fie ratat momentul de dupa #colectiv, cel al guvernării tehnocrate (din care și Iulia a făcut cumva parte la un moment dat). Atunci trebuiau luate o serie de măsuri urgente, nu acum când cutia pandorei a fost larg deschisă de coaliția PSD + ALDE.

Pentru cei care nu știu, la inceputul anului 2016, împreună cu alți colegi, îi propuneam noului Ministru al Culturii Vlad Alexandrescu o serie de măsuri importante de urgență printre care una era reducerea fiscalității pentru artiștii independenți. Ulterior, în urma participării la o conferință la Bruxelles pe partea de mobiliate internațională organizată de UE am revenit cu o nouă propunere și la Corina Șuteu, prin care ceream ca veniturile artiștilor mai mici de 10.000 de Euro/ să nu fie impozitate – măsură deja implementată cu succes în unele țări din UE. Din pacate n-a ieșit nimic. N-a fost să să fie, guvernarea tehnocrată a trecut rapid și din pacate, nu a adus nici o schimbare majoră pentru sectorul cultural. Nothing. Ok, știu că mulți veți spune că nu a existat voință politică în Parlament pentru o reformă adevărată. Poate este adevărat, însă la final ce rămâne contează. Doar AFCN a reușit să supraviețuiască acestor timpuri tulburi, fiind însă și el mutilat recent de actorul-ministru George Ivașcu prin numirea directă a unor evaluatori (unii clar incomptenți) în comisiile de evaluare contrar chiar însă legii AFCN-ului. Ce contează însă legea? O altă măsură aberantă care ar trebuie reparată rapid. Se va mobiliza oare însă sectorul cultural și operatorii culturali?

* * *

Acum 2 zile am fost invitat să vorbesc din perspectiva unui beneficiar al finanțărilor publice la conferința “Finantarea publică a activităților non-profit” organizată în cadrul unui proiect POCA ”Îmbunătatirea cadrului juridic privind finanțarea publica a organizatiilor neguvernamentale” initiat de Centrul pentru Legislație Non-profit si finanțat cu sprijinul Fondului Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativa cu un buget în valoare de 987,868.02 RON. Adică, tineti-va bine, de aproape 5 ori bugetul unui proiect multi-anual de la AFCN.

M-am dus la conferinta desi eram racit pentru că subiectul este unul important pentru viitorul sectorului non-profit. Nu au fost foarte multe persoane în sala de la Hotel Minerva, circa 30 de participanti din care doar 5-6 persoane din partea autoritatilor publice + oamenii din echipa proiectului. La începutul conferintei, am făcut si o postare scurtă pe facebook care a primit exact 19 like-uri si 3 comentarii. Dan Lungu, senator USR doreste o copie a raportului și a amendamentelor pentru a da o mână de ajutor (o vei primi cand o voi primi si eu pe email), Luiza Zamora ar vrea un rezumat pentru cei aflați pe coclauri (o sa fac mai jos) iar colegul meu Dragoș Neamu emigrat recent în Belgia, vrea să afle despre și el despre provocările în accesarea fondurilor (eu urma să vorbesc un pic și de despre asta). O să încerc din memorie un scurt rezumat la prima parte a conferinței la care am fost prezent.

In deschiderea întâlnirii am aflat de la Octavian Rusu, președinte Asociației Centrul pentru Legislație Nonprofit, că exista circa 47.000 organizații non-profit active (la nivelul anului 2015) din care doar aproximativ 2% reușesc să acceseze fonduri din bugetul autorităților locale (conform unui raport din 2018 al fostului Minister pentru Dialog Social inițiat sub guvernarea tehnocrată și decedat subit la începutul acestui an). Am aflat despre faptul că organizațiile non-profit din domeniul social beneficiază de o lege specială nr. 34/1998 prin care au dreptul la subvenții pentru serviciile sociale prestate în interesul comunității precum și de faptul că unele dintre organizații au început să acceseze noi fonduri pe baza legii 350.

In continuare a fost prezentat cel mai performant instrument de finanțare pentru sectorul non-profit care, în opinia organizatorilor raportului, este AFCN (în paranteza AFC finanteaza pe lângă sectorul non-profit si instituțiile publice de cultură, primariile, srl-urilor și mai nou chiar și penitenciarele). Irina Cios, directorul AFCN a făcut o prezentare foarte bună punctând lucrurile importante existente – predictibilitate (se știe ca anual exista 2 apeluri de proiecte, unul în luna septembrie și unul în martie), reducerea birocratiei prin depunerea cererilor de finantare online, cresterea numarului de proiecte co-finantate, aparitia unor arii noi (educatie, interventie culturala, rezidente de creatie, multi-anuale etc), cresterea cuantumului sumelor oferite de la 50.000 lei în 2015 la 80.000 lei în 2019, implicarea Consiliului AFCN în constructia unei strategii de finanțare și alte multe informații….Totul foarte pe pozitiv și actual.

Simona Constantinescu, director dezvoltare & advocacy la FDSC a vorbit pe scurt de provocarile anului 2019 în principal legat de noile cerinte ale donatorilor (vezi fondurile norvegiene) dar si de modificările importante la nivel legislativ la care trebuie să faca fata sectorul non-profit – vezi legea Pleșoianu (prin care fiecare ONG trebuie să-și declare toate sursele de finanțare odată la 6 luni) dar si noua lege anti-terorism care cere sectorului non-profit să-si declare beneficiarii cu CNP si adresă la Ministerul Justitiei.

Eu am prezent foarte pe scurt provocarile privind accesarea fondurilor publice care, în opinia mea, sunt legate în principal de cadrul legislativ.

Am vorbit despre lupta mea cu sistemul central de peste 15 ani si putinele realizari obtinute – vezi recunoasterea oficială a artei dansului în România, reformarea AFCN-ului si faptul că în 2005 am reușit să o conving pe Mona Muscă despre necesitatea decontării unor cheltuieli administrative limitate (telefon, chirie, internet, poștă, onorariu coordonator proiect) la AFCN, argumentul suprem folosit de mine dupa mai mult de 2 ore de negocieri fiind faptul ca organizațiile non-profit din domeniul social au dreptul la subvenție iar sectorul cultural nu (vezi legea 34/1998). Am mentionat despre legile noi recent adoptate care ne vor obliga să declaram very soon la Ministerul Justitiei toti beneficiarii nostrii (artisti si publicul larg) cu CNP si adresă, fapt care va îngreuna si mai mult activitatea ONG-urilor. Am mai vorbit de faptul despre faptul că amendamentele legislative la legea 350/2005 (care au fost deja votate într-una din camerele Parlamentului) vor trebuie să includa obligatoriu posibilitatea finantarii într-un cadru multi-anual (si nu unul anual asa cum se mentionează acum), de faptul ca trebuie inclusa în lege obligativitatea realizarii evaluarii de către experti-evaluatori specializati în domeniile de finantare (si nu cum se face în acest moment prin personalul angajat din Primării, incapabil sa înteleagă necesitatile fiecarui sector în parte) precum si posibilitatea depunerii cererilor printr-un sistem online (sau așa cum se întâmplă la nivelul programelor Uniunii Europene), chiar electronic.

Unul din participanti, reprezentant al unei autoritati publice, a replicat ca nu poate exista aceasta posibilitate pentru că “vine Curtea de Conturi si ne cer documentele”. Irina Cios a replicat la această interventie ca si la AFCN vine Curtea de Conturi însă când sunt cerute documente legate de proiectele câstigatoare (sau documente oficiale legate de beneficiari), acestea sunt printate la cerere. Fac aici o paranteza cred necesara, tot Curtea de Conturi a fost cea care a pus pe butuci si ICR-ul, care paradoxal, de exemplu nu mai poate oferi diurna colaboratorilor artisti care derulează proiecte în cele 18 filiale din lume (in timp ce însa Presedintele ICR beneficiaza de o diurna de sute de euro/zi).

În finalul intervenției mele am mentionat faptul ca dacă exista înca un sector non-profit cultural activ în Romania se datorează exclusiv AFCN-ului. Care este un model de bune practici care a ar trebui replicat. Însă așa cum am mai spus-o Omul sfințește Locul. Iar în cazul de față, prezența Irinei Cios la conducerea AFCN este o mare șansă pentru noi artiștii, curatori, managerii și operatori culturali care mai îndrăznim să ne imaginăm proiecte culturale în aceste zile tulburi. Aș fi vrut să menționez și asta în speachul meu însă împins de la spate să termin rapid, n-am mai apucat.

Ultima vorbitoare – Nicoleta Preda, Director Programe la Asociatia SOS Satele Copiilor a vorbit despre zona ONG-urilor sociale care beneficiază de o legislație specială prin care pot obține finanțări importante de la Consiliile Județene. Așa am aflat cu suprindere că această asociatie dezvolta proiecte la nivel national având o echipa de 150 de persoane angajate cu carte de munca in mai multe filiale din tara, subventia pentru un copil asistat fiind una totusi mica. Desigur că si acolo lucrurile par foarte complicate, legea nu este foarte clară iar în unele cazuri legea existentă nu se poate aplica. Însă oricum ar fi, cred ca sectorul social a reusit să se impună mai puternic decât cel cultural, poate si pentru ca mai solidară și unită. Nu cred că există un ONG cultural în România care să aibe 20 de angajați cu carte de muncă. Pentru că nu ai cum să te dezvolți cu 1-3 proiecte finanțate de la AFCN și cateva mici donații/sponsorizări. Este nevoie de mult mai mult, aș zice eu o reforma generală și de legi noi care să sprijine în mod real dezvoltarea sectorului cultural. Si de unitate care nu exista mai deloc.

Din păcate n-am putut să stau până la finalul conferinței. Raportul realizat de Centrul pentru Legilasție Non-Profit a fost prezentat ulterior după pauza de masă, găsiți filmul cu rezultatele sale la adresa https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2F179167282792556%2Fvideos%2F339425136876120%2F&show_text=0&width=267

* * *

contestația mea la AFCN a avut în final câstig de cauza. proiectul #INTERSECTII a fost declarat în final căstigator. am avut neșansă să fiu depunctat drastic de către unul din evaluatorii AFCN pe motive inexistente (ca vezi-doamne nu intră în dialog cu alte discipline artistice și că nu este suficient de experimental)….serios, oare ce proiect a citit persoană respectivă ??? sunt aproape 100 % că era vorba de unul din evaluatorii numiți direct de către Ministrul Culturii. pentru ca numai unul numit își putea permite să dea copy & paste la în procent de 100 % la notele și grilele de evaluare, de la un proiect la altul. vă invit să citiți mai jos câteva fragmente din opera respectivalului evaluator, numărul 3:

Proiectul nu are neaparat un caracter extrem de inovator, insa ar putea starni interesul prin complexitatea abordarii; cu toate acestea, ma tem ca aglomerarea excesiva de activitati nu foarte bine interconectate intre ele, nu e o abordare optima a unui proiect de acest gen.

Proiectul reuseste sa puncteze in privinta sustinerii creatiei coregrafice si in cea a sustinerii mobilitatii, insa nu apreciez ca puncteaza la capitolul creerii unui dialog cu alte discipline artistice, ori la cel al experimentului

Activitatile propuse pot fi considerate a se incadra intr-o programare suficient de realizabila, dpdv al timingului. Activitatile sunt relativ realizabile in calendarul propus, fiind, insa, destul de riscanta hotararea solicitantului de a aborda o agenda atat de complexa si stratificata, intr-un singur proiect.

Solicitantul acopera, cu cca 3% peste procentul minim, partea de contributie proprie (inclusiv dintr-o sursa externa). Cu toate acestea, analizand intregul buget estimativ al proiectului, senzatia cu care am ramas este aceea a unui dezechilibrru stangaci mascat.

Bugetul prezentat este construit intr-o maniera aparent echilibrata, nu am observat elemente care sa ridice semne de intrebare cu privire la alocarile alocate anumitor capitole, cu exceptia, onorariilor pentru segmentul de conceptie si prestatii artistice, care pare, totusi, putin exagerat pentru un proiect care solicita finantare din fonduri publice si si induce un dezechilibru.

Impactul potential al proiectului este estimat intr-o maniera realista, fara a se introduce expectatii exagerate in privinta rezultatelor obtenibile; cu toate acestea, ar fi fost de dorit o prezentare putin mai precisa a impactului urmarit, tinand seama inclusiv de faptul ca nu exista o conexiune extrem de stransa intre componenta artistica concreta a proiectului si cele educativ-formative (de tipul “retreat”-ului).

* * *

tot săptămâna asta am finalizat și lucrul la un nou proiect european care a fost depus la Europa Creativa. sunt tare curios dacă va fi selecționat, vom afla in luna mai 2019. în cazul unui răspuns pozitiv, tot ce pot sa va spun este ca veți putea revedea spectacolul meu de debut Paradis Serial într-o noua varianta.

* * *

Tot saptămâna asta am aflat si de un nou entry pe lista finanțatorilor publici – Administratia Monumentelor Istorice si de Patrimoniu din Bucuresti (www.ampt.ro) Noroc cu Raluca că a dat din intâmplare de anunțul privind rezultalele selecției pentru cel de-al doilea apel. Au fost scose la licitație 8 milioane de lei, o suma mare pentru București. La primul apel au fost doar 5 participanti (din care nici unul nu a fost selectionat) motiv pentru care a fost lansat cel de-al doilea apel o luna mai tarziu. La care au fost doar 13 participanți din care au primit fonduri 11 colegi. Nimeni n-a suflat o vorba, n-a postat pe wall sau a dat un telefon desi erau bani suficienti pentru mai multi operatori culturali. Nu cred ca ar fi depus multa lume pentru ca lumea era deja ocupata cu proiectele la AFCN. Foamea de bani a ajuns atât de mare încât sentimentul de comunitate culturală a dispărut complet. Trist, foarte trist, cum bine remarca cineva pe facebook…Suntem din ce in ce mai singuri.

* * *

Iar am scris mult. Time to stop. Luați și voi o pauza ca vin sarbatorile si trebuie sa ne încărcam bateriile. 2019, nu va fi nici el un an usor. Mai ales dacă iese OUG-ul cu amnistia, grațierea și modificările la codurile penale.

credit poze: Doina Domenica Cojacaru Thanasiadis

nu distrugeți AFCN

Logo Proiecte Transp AN CMYK [Converted]

Dlui. George Ivașcu, Ministrul Culturii și Identității Naționale

Dlui. Ion-Ardeal Ieremia, Secretar de stat

Dlui. Alexandru Pugna, Secretar de stat

Dlui. Mădălin-Ștefan Voicu, Secretar de stat

Dlui. Gheorghe Popa, Secretar de stat

14 mai 2018

NU DISTRUGEȚI SECTORUL CULTURAL,CULTURA VIE ȘI ADMINISTRAȚIA FONDULUI CULTURAL NAȚIONAL

Stimate Domnule Ministru al Culturii,

Stimați Domni Secretari de Stat,

În contextul reducerii îngrijorătoare a bugetelor alocate majorității instituțiilor publice de cultură în anul Centenarului Marii Unirii, precum și a vulnerabilității statutului profesional al artiștilor și al managerilor culturali independenți, puternic afectați de modificările recente ale Codului Fiscal, ne exprimăm profunda îngrijorare privind forma recentă de modificare a O.G. nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale, care riscă să îngroape întreg sectorul cultural independent și cultura vie.

Acest proiect de lege, deși “vizează în ansamblu o serie de aspecte pozitive privind funcționarea sectorului cultural, clarificarea unor termeni din cuprinsul OG nr. 51/1998, precum şi unele aspecte legate de administrarea şi gestionarea Fondului Cultural Naţional”, prezintă în forma actuală  o serie de omisiuni și neclarități care pun în pericol activitatea viitoare a Fondului Cultural Național în relație cu artiștii și cu organizațiile culturale neguvernamentele. În plus, aprobarea acestuia ar face practic inoperabil întreg programul Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 și ar veni într-o totală contradicție chiar cu unele puncte asumate în programul de guvernare al PSD, corespondente priorităților definite pentru dezvoltarea sectorului cultural.

Principalele probleme identificate sunt următoarele:

  1. În nota de fundamentare ce însoțește propunerile de modificare se vorbește doar despre o necesară revizuire a cadrului normativ şi a activităţii AFCN, în scopul facilitării și încurajării finanțării nerambursabile a proiectelor şi acţiunilor culturale.” În acest sens, dorim să vă aducem aminte că în programul de guvernare, la Capitolul „Cultură.Culte.Minorităţi” (pag 167), măsura 4, se precizează explicit intenția de revizuire a activității Administrației Fondului Cultural Național (AFCN) în sprijinirea creatorilor independenți și a ONG-urilor culturale, lucru complet ignorat în propunerea existentă de modificare a OG.51. Este regretabilă și inacceptabilă omiterea menționării explicite a creatorilor independenți și a ONG-urilor ca beneficiari ai programelor strategice viitoare (Europalia, Sezonul Cultural România-Franța, Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021) și ai AFCN-ului, în cadrul noului document normativ.
  2. Proiectul de modificare introduce noţiunea de „program cultural strategic” prin punctul h1) – ansamblul de proiecte şi acţiuni culturale, care se pot întinde pe durata mai multor exerciţii financiare, subsumate unei teme de interes sau de importanţă naţională, structurate organic şi realizate într-o perioadă de timp determinată, a căror realizare este încredinţată autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, precum şi instituţiilor publice subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale”. Cea mai gravă problemă apărută în urma formulării acestui punct din propunerea de modificare a O.G. 51/1998  este că permite încredințarea realizării de programe strategice exclusiv instituțiilor de drept public, fapt ce aruncă în afara cadrului de eligibilitate organizațiile culturale independente, de drept privat. Acest lucru contravine programul de guvernare, dar și principiilor care au fundamentat chiar respectiva ordonanță supusă modificării. Mai mult, în situația în care această ordonanță ar trece în forma actuală, întregul Program Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 devine inoperabil deoarece, conform prevederilor internaționale, acest tip de program nu poate fi coordonat decât sub umbrela unei asociații. Practic, Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021, constituită pentru a gestiona inclusiv fondurile alocate implementării programului, nu va mai putea accesa respectivele finanțări. Se urmărește astfel, schimbarea totală a fundamentului inițial al ordonanței, prin translatarea de la intenția de limitare a rolului autorităților publice ca entități coordonatoare de proiecte și programe culturale la cel de unici operatori culturali eligibili pentru realizarea acestor programe și proiecte.
  3. O altă problemă, la fel de gravă precum cea semnalată la punctul 2, rezultă din modul de formulare al alineatului 4, din articolul 13: ” Fondurile necesare derulării proiectelor şi acţiunilor culturale din cadrul programelor culturale strategice, inclusiv în afara României, se acordă prin atribuire directă, în baza criteriilor specifice elaborate de fiecare autoritate finanţatoare.” Modul de atribuire directă a finanțărilor acordate pentru derularea programelor culturale strategice (Europalia, Sezonul Cultural România-Franța, Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021) scoate din joc ONG-urile, nu are nici o analiză care să demonstreze un eventual plus de calitate pe care instituțiile publice l-ar aduce prin implementarea proiectelor ce vor fi derulate în contul acestor programe, contravine de asemenea principiilor care au stat la baza O.G. 51/1998, poate trezi suspiciuni privind criteriile care au stat la baza atribuirii directe, încurajează risipa în utilizarea fondurilor publice, corupția și clientelismul politic. Așa cum am spus, această intenție contravine programului de guvernare asumat de guvernul PSD-ALDE și nu reflectă dinamica reală a sectorului cultural, în interiorul căreia ONG-urile culturale și artiștii liber-profesioniști joacă de multe ori un rol activ și important la nivelul sectorului cultural. Unele dintre cele mai puternice mărci culturale sunt coordonate și întreținute de entități provenite din sectorul cultural independent, pe care Ministerul Culturii dorește acum să le elimine din schema de finanțare pentru programele strategice viitoare, precum Festivalul Internațional de Film Transilvania -TIFF, Noaptea Muzeelor, Noaptea Albă a Galeriilor, One World Romania – Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului, Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL, Gărâna Jazz Festival și, mai nou, Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021.

Suntem îngrijorați și de capcana pe care această nouă formă legislativă o pregătește sectorului cultural independent. Se pot crea premizele deturnării AFCN de la actualul mod de funcționare în vederea transformării acestuia în operator de fond exclusiv pentru realizarea proiectelor din cadrul acestor programe culturale strategice. Acest lucru ar însemna că AFCN-ului i se poate aloca un buget exclusiv pentru finanțarea proiectelor realizate în cadrul programelor strategice, pe perioada lor de derulare, acolo unde ONG-urile nu mai sunt eligibile, fapt ce ar duce la dispariția multor proiecte importante, a unor mărci culturale fără de care nu se poate imagina scena culturală românească și chiar a multor astfel de entități provenite din mediul cultural independent.

Dorim să menționăm că, în prezent Administrația Fondului Cultural Național este singurul sistem public de finanțare, transparent și național, care funcționează profesionist oferind finanțări publice pe bază de competiție pentru o serie de arii importante și necesare pentru dezvoltarea sectorului cultural. Aflat într-o stare de colaps la finalul anului 2014 ca urmare a pierderii fondurilor provenite de la Loteria Română, AFCN a devenit începând cu anul 2016 un partener real al sectorului cultural, oferind finanțări importante prin deschiderea unor zone de activități culturale de mare impact – intervenție culturală, rezidențe de creație, educație prin cultură, programe multianuale, patrimoniu material și imaterial etc.

Ne-am fi așteptat ca modificările operate recent de actuala echipă a Ministerul Culturii și Identității Naționale la nivelul funcționării AFCN-ului să includă o serie de aspecte importante, propuse de-a lungul timpului și la care visează mulți operatori culturali independenți, precum :

  • transformarea AFCN-ului într-un fond de finanțare cu precădere a sectorului neguvernamental și privat, urmând ca acesta să finanțeze în în proporție mult mai mare ONG-uri culturale, artiști și operatori cultural privați.
  • posibilitatea oferirii de finanțări multi-anuale pe bază de programe culturale (2-4 ani)
  • includerea unui program de finanțate pentru proiectele culturale europene derulate prin programul Europa Creativă.

Ne arătăm susținerea deplină pentru actuală echipă AFCN, a directorului Irina Cios și a Consiliului AFCN actual recent numit, care prin măsurile operate recent și ariile de finanțare existente reușesc să contribuie într-o mare măsură la supraviețuirea ONG-urilor culturale și a artiștilor liber-profesioniști și la dinamizarea sectorului cultural.

Semnează: (lista este deschisă în continuare):

  1. Cosmin Manolescu, artist și manager cultural, director Fundația Gabriela Tudor
  2. Dragoș Neamu, manager cultural, Rețeaua Națională a Muzeelor din România, manager Noaptea Muzeelor
  3. Raluca Bem Neamu, manager cultural, Asociația Da’DeCe
  4. Idris Clate, actor
  5. Andra Nedelcu, artist vizual
  6. Raluca Munteanu, arhitect, fundația Pro Patrimonio
  7. Cristina Lilienfeld, coregraf si director artistic Asociatia Pentru Teatru si Carte
  8. Sabina Ulubeanu, compozitoare, director artistic InnerSound New Arts Festival
  9. Cinty Ionescu, designer video
  10. Diana Rotaru, compozitor, coordonator CIMRO si director artistic al festivalului CIMRO DAYS, cadru didactic UNMB
  11. Ana Maria Sandu, scriitoare și jurnalistă
  12. Lia Perjovschi, artist vizual/curator/cercetator
  13. Cezar Paul-Bădescu, scriitor
  14. Ionut Tata, activist, presedinte Asociatia Pro Democratia
  15. Voicu Rădescu – Green Hours & Teatrul LUNI de la Green Hours
  16. Laura Borotea, artist vizual, profesor, co-fondator Asociația Minitremu
  17. Gabriel Boldiș, artist vizual, co-fondator Asociația Minitremu
  18. Alexandra-Iasmina Palconi, preşedinte Asociaţia Prin Banat
  19. Tamina Lolev, arhitect, co-fondator Nod makerspace și Mater, biblioteca de materiale
  20. Suzana Dan, artist vizual, președinte Asociația Ephemair, manager Noaptea Albă a Galeriilor / NAG
  21. Svetlana Cârstean, scriitoare/manager cultural
  22. Daniela Palimariu, Artist vizual, co-fondator Sandwich
  23. George Pleșu, manager cultural, președinte Asociația Culturală AltIași  
  24. Iulia Iordan, educator muzeal la Asociația Da’DeCe, scriitoare
  25. Cristina Pîrvu, manager cultural Asociația Cu alte cuvinte
  26. Alexandra Balasoiu, coregraf, initiator Indie Box
  27. Denis Bolborea, performer, sound-designer, initiator Indie Box
  28. Robert Bălan, regizor și manager cultural
  29. Domnica Lupu, prof. inv. primar, Colegiul National “M. Eminescu”, Bucuresti
  30. Larisa Crunțeanu, artist și manager cultural Asociația Copia Originală, București
  31. Iuliana Vilsan ,artist vizual
  32. Antigonea Rogozea, manager cultural
  33. Ada Solomon, producător de film
  34. Nona Serbănescu, artist și manager cultural
  35. Daria Ghiu, critic de artă
  36. Dana Sarmeș, manager cultural
  37. Mihaela Tilinca, manager cultural
  38. Stefan Constantinescu, artist vizual/regizor de film
  39. Arcadie Rusu, coregraf, manager – LINOTIP Centru Independent Coregrafic
  40. Irinel Anghel, performance artist
  41. Elena Vlădăreanu, jurnalistă și scriitoare
  42. Bogdan Georgescu, regizor – dramaturg, Asociația 2G
  43. Andreea Bortun, regizor, co-presedinte Asociatia TETA
  44. Mihail Mihalcea, artist, coregraf, co-fondator Asociatia Culturala Solitude Project
  45. Radu Lesevschi, manager cultural, fondator editura PUNCH  
  46. Smaranda Găbudeanu, artist, Asociația PETEC
  47. Corina Ilea, curator/artist vizual
  48. Daniel Ivașcu, project designer / artist, Asociația Culturală ISVOR
  49. Anamaria Pravicencu, artist, manager cultural Asociația Jumătatea plină
  50. Daniela Zbarcea, curator/artist
  51. Daniel Alexandru Dragomir, Coregraf, Performer
  52. Anamaria Iuga, etnolog.
  53. Miruna Runcan, critic de teatru
  54. Șerban Marcu, compozitor, cadru didactic Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca
  55. Mircea Vasilescu, profesor universitar
  56. Adriana Scripcariu, istoric de artă, coordonator Şcoala de la Piscu
  57. Virgil Scripcariu, sculptor, coordonator Şcoala de la Piscu
  58. Dan Angelescu, coordonator Festivalul Internațional de Film Experimental BIEFF
  59. Oana Bogdan, arhitect, moderator comunitatea tematică #cultura, Platforma România 100
  60. Mihaela Murgoci, manager de proiecte culturale, educator muzeal
  61. Anca-Raluca Majaru, arhitect, co-fondator Asociația ARCHÉ
  62. Chirila Oana Stefania, student arhitect, fondator si presedinte Asociatia Locus
  63. Ioana Nitulescu, actrița
  64. Teodora Băcăran, manager cultural
  65. Andreea Novac, coregraf, fondator Asociatia Developing Art
  66. Ioana Răileanu, manager cultural, asociatia LaBomba studios
  67. Sabina Baciu, comunicator și manager cultural, Asociația ORICUM, partener Nod Makerspace și MATER
  68. Maria-Roxana Comârlău, lucrator cultural, ACM Teatru FiX, Iași
  69. Klaus Birthler, arhitect, asociația culturală Reener Ländchen
  70. Cristian Sitov, co-fondator Asociația Prin Banat
  71. Radu Jude, regizor
  72. Cristina Iordache, producator film documentar
  73. Iosif Kiraly – artist vizual si prof. univ.
  74. Adriana Moca, actriță, fondator & director Asociația Vis-a-Vis
  75. Ruxandra Hule, artista
  76. Dragoș Farmazon, critic și istoric de artă, președinte al fundației culturale Alexandru Bogdan-Pitești
  77. Viorel Cojanu, actor, manager – Asociația Culturală Replika
  78. Camelia-Raluca Bărbulescu, arhitect, co-fondator și președinte Asociația ARCHÉ
  79. Simona Deaconescu, director artistic și fondator Bucharest International Dance Festival și Asociația Tangaj
  80. Oana Mardare, co-manager Reactor de creație și experiment, Cluj
  81. Doru Mihai Taloș, co-manager Reactor de creație și experiment, Cluj
  82. Mădălina Mirea – istoric de artă – președinte al Fundației Radu Bogdan
  83. Cătălin Crețu, compozitor, artist multimedia, președinte Asociația OPUS
  84. Vera Ion, dramaturg, manager proiect “Scrie despre tine”, vicepresedinte al Asociatiei Link Center
  85. Sandra Mavhima, coregraf – Asociația Secția de Coregrafie
  86. Andrei Dragan  – Artist vizual
  87. Aurora Kiraly – Artist vizual / Asociația Galeria Nouă
  88. Ana Cucu Popescu, dramaturg
  89. Florin Flueras, artist, co-fondator Artworlds, Postspectacle.
  90. Roxana Trestioreanu, artist vizual
  91. Cătălin Filip, actor
  92. Sorin Poamă, regizor
  93. Andrei Mateescu, artist vizual
  94. Katia Pascariu, actriță, Asoc. ADO
  95. Horea Avram, curator, cadru universitar
  96. Alexandru Balasescu, antropolog, scriitor, curator, Simon Fraser University.
  97. Cristian Nanculescu. Performer/coregraf, artist independent
  98. Cristina Vasilescu, curator independent si co-fondatoare www.clearview.ltd
  99. Ciprian Ciuclea, artist vizual, presedinte Experimental Project
  100. Erika Olea, artist vizual, Apparatus 22 | add
  101. Laura Orlescu, coordonator finantare, Asociatia One World Romania  
  102. Roxana Coman, muzeograf, Muzeul Municipiului București
  103. Raul Coldea, regizor
  104. Roberta Boeriu, arhitect, co-fondator Monograf Studio
  105. Tudor Elian, arhitect
  106. Madalina Gheorghe-Tanase, artist vizual, fondator Asociatia Dintr-un Basm
  107. Mihaela Cîrjan, co-fondatoare și manager Asociația MATKA
  108. Ștefania Ferchedău, manager și cercetător cultural, Asoc. Institutul Prezentului
  109. Mara Oprisiu, Asociația KunSTadt
  110. Diana Culescu, peisagist, președinte al Asociației Peisagiștilor din România AsoP
  111. Petrut Calinescu, fotograf, Centrul de Fotografie Documentara (CDFD)
  112. Minodora Cerin, manager cultural
  113. Gabriela Tofan, artist vizual, manager cultural, presedinte ONG cultural
  114. Olimpia Mălai, actor
  115. Bardoczi Irina, artist

 

your body is an art work

cherrySuntem în shinkansenul Hikari “bound to Okayama” în drum spre Castelul Samurailor din Himeji. Abia acum timp să mă gândesc un pic la cele 3 zile de când am ajuns din nou în Japonia, de data asta cu un grup mai larg de colegi și prieteni, iubitori ai dansului contemporan. Pregătesc această călătorie de peste aproape un an. Și iată-ne în sfârșit aici.

Japan, the endlesss discovery. Un slogan perfect pentru țara soarelui răsăre. Eu și Andra ajungem primii după un zbor lung și istovitor cu AirChina, urmează Violeta și Cătălina.  Ultimii călători ajung puțin după miezul nopții. Cele doua case în care suntem cazați (deși foarte apropiate pe hartă) sunt cam la 15 minute între ele. Prima dintre ele este un studio cu pian și o serie de mici camere pe etaje diferite. Ce-a de-a doua este o casa tipică tip Kokoro, destul de friguroasă și oarecum spartană.

După un start mai ușor și o noapte în care toată lumea cade adânc, încercăm să ne acomodăm unii cu alții și cu noua noastră casă temporară. Luni pornim la drum spre Odaiba cu monorailul, tramvaiul suspendat al japonezilor fără conductor. Un fel de carusel contemporan. Greșim ieșirea și facem un scurt ocol. Urmează prima poză de grup într-un lift. Mirakamul mă uimește din nou, deși îl mai vizitasem odată. Noi expoziții temporare, interactivitate maximă și desigur dansul robotului Asimo. Prindem lăsărea întunericului la Rainbow Bridge după care explorăm rapid Shibuya. A început deja să plouă mărunt. La Genki sushi este deja coadă. Găsim rapid însă ul altul, în care meniul  curge la propriu pe bandă rulantă. Eu mă dau bătut dupa a 6-a farfurie. Ne continuăm explorarea și ajungem în zona barurilor vechi din Shibuya unde eu, Camelia, Andrei și Cătălina end up la Curva. Da, nu vă mirați, este numelul barului unde ne-am delectat cu un umeshu cu gust de scortișoară. Suntem obligați să ne desparțim. Diana, Seba, Violeta, Cristina si Cristi au parte de niște drinkuri home made (unele și cu niște albine gigant în borcan). Anyway, umeshu pare first love pentru toată lumea.

Day 2 în Tokyoland. Asakusa și prima întălnire cu cei 2 cireși înfloriți care străjuiesc intrarea la templul budist Seonji. Un cuplu recent căsătorit face poze printre sutele de turiști care se revarsă în ciuda ploii și a frigului. După o pauză de masă în care ne mai încălzim, mergem pe Kapabashi – the kitchen town. După care aterizăm o parte dintre noi într-o baie publică. În saună transpir de zor în timp ce mă uit la sumo împreună cu 2 japonezi de statură înaltă complet tatuați. Mai mult ca sigur ca sunt yakuzza. Andrei este scufundat la propriu în apa fierbinte în timp ce conversează de zor cu niște japonezi draguți. Roma ? Nu România. Adică Nadia Comâneci, Dracula, Hagi, Ceaușescu….In timp ce un yakuzza face ture între saună și baia rece (căci da există și un bazin cu apă complet rece). Inchid ochii și preț de câteva clipe meditez. Mă simt bine. Ready pentru prima experiență cu dansul butoh din 2018. Și pentru reîntâlnirea cu spațiul japonez.

Plecăm cu toții către Yokohama pe urmele lui Kazuo Ohno. Sunt emoționat interior. Funny enough nimeni nu știe ce urmează. O să facem un curs de butoh cu Yoshito Ohno, fiul lui Kazuo Ohno, unul din surprizele frumoase ale călătoriei noastre emoționale în Japonia. Urcăm o serie lungă de trepte, cum bine zicea Andrei, parcă un drum inițiatic. Ne pierdem în întuneric, google maps ne duce într-o direcție greșită. Noroc cu o doamnă japoneză cu un câine care ajută să găsim locația. Nu l-a cunoscut direct pe Kazuo Ohno, s-a mutat recent acum 7 ani în zonă, când a cumpărat, cum ii zice ei să spună, un cățel cu o casă și nu o casă. Intrăm în curte, o alee betonată și foarte colorată (cu mozaice încorparate și bile colorate) ne conduce la studioul lui Kazuo Ohno. La intrare o cutie pentru donațiile pentru atelier, 2000 yeni, cred că este foarte veche. Înăuntru este cald și bine, simt o vibrație specială. In mijoc tronează o poză cu Ohno-san și Pina Bausch. Emoționat, mă simt ca parcă într-un templu sacru al dansului. Asistenta lui Yoshito-san, îmi spune – Nu credeam că mai ajungeți cu ploaia de afară. Ușor-ușor, studioul se populează cu alți amatori de butoh. Unii dintre ei sunt europeni stabiliți în Japonia de ceva vreme, alți japonezi din diferite orașe. Suntem peste 25 de persoane într-un studio mic însă foarte cozy și foarte special. La 19:55 apare și Yoshito în studio, seamănă foarte tare cu tatăl lui. Atelierul începe rapid după ce asistentă ne introduce sumar pe toți…ei sunt din România, el e belgian, ea este din Hokaido…Seba documentează atelierul. Yoshito ne invită să devinăm mai frumoși să folosim pălăriile sau costumele din studio. După care ne invită să devenim o operă de artă.

Your body is an artwork. Just stay there and be an art work. Look for Kazuo, in the space. Dance with your prayers. Dance of the silence. Ave Maria, pain and happiness. Floare. Hana. Body. Război. Your body has everthying. And you can feel the strenght. From hardest to softeness you can experience everything with your body. Your body is silence. Full moon și sonata lunii. Full moon is happiness in Japan. What is in Romania? Acum, dansați luna plină. Dansăm pe Antony & Johnsons, cel care l-a iubit pe Kazuo Ohno și i-a dedicat chiar un album. Finalul este fermecător. I am rose, I am a rose, I am rose, repetă Yoshito….O improvizație finală în care corpurile și sufletele noastre se întâlnesc. Yoshito stinge lumina se stinge ușor, semn că atelierul s-a terminat. Suntem invitați la un ceai și biscuiți japonezi. Se pare că atmosfera s-a încâlzit de-a binelea. Începem să vorbim între noi. Într-un final trebuie să plecăm. Desigur într-o stare de grație specială. Doma arigatou gozaimas Yoshito-san. And Kazuo Ohno.

 

 

Miercuri, Day 3. Afară plouă și este foarte frig. Primii fulgi încep să cadă. Ajungem cu greu în Daikanayama, the new design spot in Tokyo. Facem o haltă la restaurantul Anjim (preferatul meu) unde eu și Diana ne delectăm cu o supă de cartofi dulci și caracatiță, foarte gustoasă. O parte din fete comandă o prăjitură și un latte sakura, arată foarte japanese style. Ne încălzim un pic, ne plimbăm printre cărți și lucruri frumoase…Plecăm pe jos spre Meguro-river să vedem cireșii. Este o lapoviță destul de urâtă ….Însă rîul este superb, din apă iese un abur magic și o lumină specială iar cireșii sunt spectaculari, chiar dacă nu sunt compleți înfloriți. Ajungem într-un final la Mori Tower complet înfrigurați unde suntem obligați să stăm la coadă la bilete. Azi e sărbătoare națională, drept care se pare, toată lumea a venit la Mori Art Musem.

“Leandro Erlich: Seeing and Believing” will be the largest-ever exhibition devoted to the work of this fascinating artist. Of the 44 works on display, 80 percent will be making their Japanese debut. Through Erlich’s works, we will realize by ridding of our inertia, habit, preconceived notions, and received wisdom that the visible is not all there is to reality, and experience for ourselves, with our newly unclouded vision, the advent of a new kind of world.

Pe bună dreptate, expoziția este excelentă iar modul de reacție al japonezilor o transformă într-un performance gigant. Cele mai faine piese, care mi-au plăcut mie, sunt cea de la început cu iluzia bărcilor cu care se deschide expoziția, o serie de video-uri experimentale, clasă moartă (care mă duce cu gândul la clasa lui Tadeuz Kantor) și ultima cu perceptia oamenilor agațați de zid. Abia aștept să merg să văd și faimoasă instalație cu piscina de la Kanazawa unde voi merge peste 2 săptămâni. După muzeu, lumea pare obosită așă câ renunțăm pentru moment la seara de karaoke. Mergem să ne facem bagajele, nu înainte de închide seara cu un Dixit la care râdem cu sport. Eu adorm târziu în noapte, în studioul de dans unde mi-am încropit un pat. Întoarcere în timp.

Trenul merge cu viteză, am ajuns deja în Kyoto, locul unde vom finaliza expediția noastră curajoasă. În curând ajungem la Himeji. Unde vom vizita castelul samuraiului înainte de a ajunge la Beppu, the onsen city, următoare destinație a călătoriei noastre ințiatice.

lift

Scrisoare deschisă: Cultura Vie este o prioritate națională

20160511_104548.jpg

SCRISOARE DESCHISĂ: CULTURA VIE ESTE O PRIORITATE NAȚIONALĂ‚

În atenția

Dnei Viorica Dăncilă, Prim-Ministru, Guvernul României

Dlui George Ivașcu, Ministru, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Alexandru Oprea, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Gheorghe Popa, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Mădălin-Ștefan Voicu, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Alexandru Pugna, Secretar de Stat, Ministerul Culturii și Identității Naționale

Dlui Eugen Teodorovici, Ministru, Ministerul Finanțelor Publice

 

București, 16 martie 2018

Stimată Doamnă Prim-Ministru,

Stimați Domni,

Am decis să vă adresez această scrisoare publică pentru că iată, după 28 de ani de la Revoluția din 1989, în Anul Centenarului României, ne aflăm în fața unui dezastru cultural care ne afectează pe toți, artiști independenți, ONG-uri culturale și instituții publice de cultură.

Sunt un artist, manager cultural și expert, care în ultimii 20 de ani a investit mult timp și energie personală în realizarea unor programe și proiecte care să sprijine promovarea și dezvoltarea dansului contemporan în România, apariția unor noi generații de artiști și atragerea unor noi categorii de public pentru arta contemporană. De asemenea, în calitate de operator cultural am încercat să particip la îmbunătățirea programelor de finanțare nerambursabile, precum și la modificarea legislației culturale care să ofere sprijin artiștilor și operatorilor culturali. În 2012 împreună cu alți colegi și operatori culturali am colaborat la redactarea unei Carte pentru Cultura Vie care a fost distribuită membrilor partidelor politice (www.culturavie.ro), iar ulterior în 2016 am realizat un document cu propuneri de priorități pentru Ministerul Culturii (ce poate fi consultat la adresa https://cosminmanolescu.wordpress.com/2015/12/18/prioritati-pentru-ministerul-culturii-pentru-2016/.) Mai mult decât atât, în urma participării la o reuniune europeană la Bruxelles unde am participat invitat ca expert european pe probleme de mobilitate, la întoarcerea în țară am propus Ministerului Culturii o serie de inițiative care să sprijine dezvoltarea sectorului cultural și anume:

  1. Crearea unui cadru legislativ care să susțină creșterea mobilității artiștilor și decontarea legală a diurnelor si a transportului internațional/local și cazării pentru artiști și profesioniști din sectorului cultural (diurna actuală legală decontabilă în România fiind de 17 lei pentru artiștii români și străini invitați).
  2. Reducerea fiscalității prin exceptarea de la plata taxelor și a impozitelor pentru artiști și PFA-uri cu un venit anual mai mic de 15.000 Euro (propunere făcută de grupul de experți europeni și deja implementată cu succes în unele țări din Uniunea Europeană).
  3. (Re)lansarea fondului de mobilitate existent la nivelul Ministerului Culturii pentru artiști și manageri culturali.
  4. Realizarea unei propuneri legislative privind Statutul Artistului în Romania care sa ofere condiții echitabile de asistență socială și un cadru normal de dezvoltare pentru toți artiștii și lucrătorii culturali indiferent de tipul de contract. Textul raportului depus la MCIN este disponibil la adresa https://cosminmanolescu.wordpress.com/2016/06/11/reformaincultura/.

Din păcate niciuna din măsurile propuse de-a lungul ultimilor 6 ani nu a fost implementată până în prezent, operatorii culturali și artiștii aflându-se în continuare într-o situație economică precară, aș putea spune disperată. Mai mult decât atât, modificarea Codului fiscal și recenta “reforma fiscală” adoptată la finalul anului 2017 afectează în mod direct și negativ scena artistică românească, artiștii și publicul larg, ONG-urile culturale și chiar instituțiile publice de cultură.

Recenta Ordonanță de Urgență adoptată în data de 15 martie 2018 de către Guvernul României (ca urmare a protestelor publice referitoare la Formularul 600) nu rezolvă în fapt probleme deja ridicate de comunitatea artistică, fiind o amânare a momentului supra-taxării artiștilor români. Aceștia vor continua să fie obligați în viitor să plătească taxe mai mari pentru niște servicii medicale de care nu pot beneficia. În loc să oferiți protecție socială, de care avem mare nevoie pentru a ne continua activitatea și să încercați să opriți exodul artistic masiv  prin măsuri de protecție (să nu uităm că din peste 3,4 milioane care au ales să lucreze în străinătate există și foarte mulți actori, regizori, dansatori și coregrafi, și membri ai sectorului creativ în general). Prin măsurile recent adoptate nu faceți decât să încurajați migrația obligându-ne să ne închidem activitățile.

Aș dori să menționez de asemenea o serie de alte probleme importante: sub-finanțarea instituțiilor de cultură de artă contemporană aflate în administrarea Ministerul Culturii și Identității Naționale (care în acest moment se află toate într-o situație critică, fiind lipsite de fondurile necesare pentru derularea activităților și proiectelor culturale) și dezastrul programelor strategice asumate de Guvernul României  – Sezonul România-Franța și Festivalul Europalia, a căror organizare este mult întârziată și, cred că nu greșesc când spun asta, chiar pusă chiar în pericol. Un alt program aflat în dificultate este programul strategic Timișoara Capitala Culturală Europeană 2021 asumat oficial de Ministerul Culturii și Guvernul României în 2015 prin competiția care a fost organizată la nivel național, însă pentru care anul trecut nu au fost alocate fonduri și nici nu a fost modificată legislația conform recomandărilor juriului european.

Nu în ultimul rând doresc să atrag atenția asupra momentului extrem de important, Președinția Consiliului Uniunii Europene care va fi asigurată în 2019 de către România, pentru care încă nu există niciun program cultural coerent prin care Ministerul Culturii și Identității Naționale împreună cu Institutul Cultural Român și alți operatori culturali să deruleze o serie de proiecte culturale europene care să marcheze acest moment extrem de important pentru România contemporană.

În final, recenta inițiativă lansată de dl. George Ivașcu, Ministrul Culturii și Identității Naționale privind realizarea unei noi strategii culturale în colaborare cu Academia Română, în contextul în care există deja doua documente strategice realizate și puse în dezbatere publică (ultimul în 2016, http://www.cultura.ro/concluziile-dezbaterii-publice-strategia-pentru-cultura-si-patrimoniu-national-2016-2020), va întârzia și mai mult existența unui document strategic, România fiind probabil singura țară din Uniunea Europeană care încă nu are politici culturale transparente asumate public.

În anul Centenarului României, consider că este extrem de important ca Guvernul României și Ministerul Culturii și Identității Naționale să-și asume în mod real cultura vie ca o prioritate națională și să ofere sprijin direct artiștilor și managerilor culturali, organizațiilor și instituțiilor culturale.

În consecință vă cerem să încurajați dezvoltarea unui cadru european care să stimuleze creația artistică și mobilitatea, și în egală măsură să creați un cadru fiscal modern care să oprească migrația masivă a artiștilor. Nu omorâți cultura și artiștii, sunt unul din lucrurile cele mai de preț pe care le mai are România în prezent.

Cu tristețe,

Cosmin Manolescu

artist și manager cultural,

și toți cei care se alătură acestui semnal de alarmă public

Nona Șerbănescu (Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane), Vera Ion (Asociația Link Center), Răzvan Cosmin Țupa (poet), Iulia Iordan (Asociația Da’De’Ce), Zbarcea Daniela (Galeria Danaart), Dragoș Neamu (manager cultural Asociația Rețeaua Muzeelor), Ada Solomon (producător film), Sabina Ulubeanu (compozitoare), Mircea Toma (ActivWatch), Laura Lucia Găvan (Asociația Art Out), Cristina Lilienfeld (Asociația pentru Teatru și Carte), Alina Ușurelu (Asociația Developing Art), Raluca Munteanu (arhitect, Fundația Pro Patrimoniu), Sorina Jecza (Fundația Triade), Nicoleta Bițu (Federația Democrată a Romilor), Farid Fairuz (Asociația Solitude Project), Elena Vlădăreanu (poetă), Svetlana Cârstean (poetă), Ioana Marchidan (Asociația DanceSpot), Oana Stoica (jurnalist cultural), Antigona Rogozarea (manager cultural), Dilmana Yordanova (Asociația AVMotional), Cristina Bogdan (curator), Aurora Kiraly (Asociația Noua Galerie), Suzana Dan (Asociația Ephemair)

despre dans [și curgerea timpului]

mai sunt doar câteva zile până când, oficial împlinim 20 de ani de activitate. nici nu-mi vine să cred cât de repede au trecut, parcă au fost 20 de zile. țin minte că la împlinirea a 10 ani în 2007 am făcut un DVD promoțional cu imagini video despre structuri și artiști care a fost difuzat în lumea întreagă însă din care nu a mai rămăs decât cu un singur exemplar. și desigur materialul video care este disponibil acum pe platforma video a Fundației și pe care-l puteți accesa aici 

dvd_promo_2007

 

pentru aniversarea celor 20 de ani m-am gândit însă că ar fi nimerit să facem un proiect mai mare care să includă lansarea unui nou program – #dansliteratura (despre care puteți citi pe blogul ZonaD), realizarea unui film documentar despre dans, corpuri și oameni și tipărirea unei carți-arhivă despre proiectele pe care le-am realizat. n-am vrut să fac versiunea mea de film foarte subiectivă din perspectiva celui direct implicat.  așa că i-am invitat pe Tania și Andrei de la Veioza Arte (cu care am început colaborarea în 2011 cu ocazia performance-ului Camera 1306) să realizeze un film documentar despre acești frumoși ani  care au trecut prin corpul meu cu viteza luminii.  le-am pus la dispoziție arhiva cu înregistrări a Fundației (mulțumiri dlui. Vivi Drăgăn Vasile și echipei Fundației FAV pentru sprijinul acordat), am început să scormonesc hardurile vechi ale calculatoarelor (am schimbat de atunci cred cel puțin 5 computere) pentru a găsi imagini video din primi ani de existență a Fundației și m-am uitat pe zecile de casete VHS. în unele zile recunosc că am pierdut noțiunea timpului uitându-mă cu ochii pironiți în televizor la oameni, locuri și proiecte demult uitate…

mărturisesc că n-am găsit mare lucru pe calculatoarele folosite, pentru că la începuturile mele n-am dat importanță arhivării proiectelor realizate. de exemplu există foarte puține înregistrări din timpul stagiunii de la Teatrul LS.Bulandra sau de pe vremea organizării festivalului Zilelelor Dansului Contemporan Portughez la București (1997) sau al celui britanic din 1998. sau de la începuturile programului Dans.Acces când lucram cu elevii a trei licee din București. nu există nici interviuri cu artiști importanți care ne-au vizitat țara de-a lungul timpului cum ar fi Francisco Camacho (PT), John Jasperse (USA), Foofwa d’Imobilite (CH), Lisa Nelson (USA), Mark Tompkins (FR), David Zambrano (NL), Thomas Lehman (DE), Felix Ruckert și mulți alții. tot ce am găsit și digitalizat am pus pe un hard-drive cu zeci de ore de materiale foarte diverse ca format, de la înregistrări de spectacole, teasere video sau emisiuni mai vechi din anii ’90.

ce a ieșit puteți vedea cu ochii voștrii pe 30 octombrie la Cinema Elvire Popesco, un loc de care mă leagă multe amintiri frumoase…nu vreau să desconspir prea multe din propunerea foarte originală realizată de Veioza Arte. însă un lucru este clar, la finalul anilor ’90 se dansa mult. și aș zice foarte bine. haideți și voi saptămână viitoare, să vedeți acele timpuri, demult apuse însă pline de lumina.